2,194 matches
-
munca cinstită și pe Bunul Dumnezeu. In sat, prin ochi de timp acum privesc Tu nu ne mai aștepți ca altădată, In prag cu drag, cu chipul îngeresc In casă copilăriei cu zăvor la poartă. Plâng gândurile mele și azi măicuță Cu amintirea ta ce-mi bate-n geam, Te văd la fântână cu părul nins, desculță, Bunico, cu bunatea ta ce-n suflet o am. Valentina Geambașu foto internet Referință Bibliografică: BUNICA MEA / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BUNICA MEA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342677_a_344006]
-
pe labe, mârâia și ne privea cu niște ochi sticloși, că ne apuca frica și o rupeam la fugă să batem băteam mingea pe ulița, până nu ne mai țineau picioarele, iar când eram frânți de oboseală o auzeam pe măicuța ta care ne striga: „Spălarea, copii!... Hai la masă! Gata!... Cred că vă ajunge pentru ziua de azi?” M-am oprit pentru câteva minute și am privit peste gardul de ulucă plecat spre interiorul curții. Știi... eram în trecere (mă
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
de desen; dar... ce crezi c-a făcut ștrengarul? Drăguțul de tine ai colorat masa din sufragerie, și erai bucuros de isprava ta. În loc să te certe, ai primit un dulce sărut și câteva mușcături ușoare însoțite de mângâierile gingașe ale măicuței, care a trebuit să lustriască tablia mesei și să-i dea cu baiț pentru a-ndepărta mâzgăliturile. - O, de-ai ști tu, Marinică... doar ai crescut odată cu el, că de ziua onomastică a lui Doru, când împlinise cinci ani, l-
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
în trei schimburi pentru o amărâtă de pâine. Ce-am pățit cu el!... nu-ți mai spun, închinatul... Iar tu strigai isterizat când să intri în clasă: „Nu merg! E bine? Nu vreau!...” Așa i-ai spulberat bucuria bietei tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit, (așa mă vedea dânsa care nu stătea cu mine să fi văzut ce peri albi îi scoteam măicuței și
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
tale măicuțe. - Ce puteam să-i fac?!... Era un copil zvăpăiat și nu avea pic de astâmpăr, spre deosebire de tine care erai mai liniștit, (așa mă vedea dânsa care nu stătea cu mine să fi văzut ce peri albi îi scoteam măicuței și bunicii mele, unchului Bocănici, care se-ngrijau de educația mea, fiindcă și tatăl meu, ca și al tău, căzuseră la Cotul Donului răpuși de glaonțe), dar ce mi-am zis: ia să-i iau din economiile mele o minge, să
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
sensibilitate deosebită când asculta muzică la aparatul de radio, că mi-am zis: cine știe care-i norocul lui?... ia să-l dau să studieze pianul, și i-am plătit, cum numai eu știu, lecțiile la domnul profesor Mușat... Dar spre surprinderea măicuței tale, nici nu te-ai deranjat să exersezi vreodată, credeai că totul ți se cuvine. Marine, copiii sunt schimbători, așa a fost și Doru meu: i-a venit pofta să facă gimnastică, box, apoi fotbal... Fiindcă-l iubeam, îi făceam
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
lângă mine, dacă nu el? Crezi că greșeam?... Iar tu, când coborai din mijloacele de transport, săreai și alergai voios spre terenul de sport și nu te uitai niciodată înapoi, sau să-i spui un cuvânt de mulțumire iubitei tale măicuțe. - De-acum crescuse, avea unsprezece anișori, ce mai!... începuse să aibă personalitatea lui, că-n momentul când l-am dus la cinema, pe el și prietenii lui, oferindu-le ca surpriză să vizioneze un film „Dragoste de mamă”, domnule, s-
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
să se recreeze și să iese din monotonia unui oraș plin de zgomot, fum de mașini, fum de la Combinatul Chimic. Tu-ți mai aduci aminte, parcă ne-am mai întânit și după ce plecasem din Domneși; primisem o garsonieră în Pitești... Măicuța ta, cât ai fost la munte, a așteptat zi de zi să primească măcar o scrisoare de mulțumire de la tine, dar uitaseși definitiv că mai există. - De la un rând de vreme, Doru se retrăgea în camera lui și rareori îmi
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
și el cu vreo fată, fiindcă se cam apropiase timpul să-mi aducă o noră, ha-ha-ha!... Iar tu, ingratule, i-ai răspuns pe un ton îmbufnat: „Nu-i treaba ta!” și nu te-ai gândit c-o rănești profund pe măicuța ta. ...Cum sunt toate mamele, după ce am chibzuit îndelung la viitorul copilului meu, i-am sugerat că ar fi bine să urmeze o anumită carieră pentru viitorul lui, la cei douzeci și unu de ani împliniți, dar el m-a
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
o luminare în zona zero, în punctul de foc de unde a pornit revoluția, și mai dă un covrig de pomană, pentru sufletul tinerilor care au murit. Și Alexandru se numără printre ei și, privind de undeva, de sus, îi spune măicuței: “Bogdaproste, maică, bogdaproste!” Toate acestea explică, nu doar inutilitatea gestului suprem cu care tinerii au înțeles să-și apere libertatea, dar și faptul - de neiertat - că oamenii au început să uite până și motivele care i-au împins în acel
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
În zadar caut trecutul, e pierdut. Mamă dragă, Românie, Să te schimbi, cu toți am vrea, că și Dumnezeu o știe. Dacă mor, am o dorință, scrie-n cartea mea atât: “Dor îmi e de tine, tată, și de-al măicuței mormânt!” Și în loc de epitaf, să scrii: “Dușmanii-nrăiți să piară! Tinerețea mi-au mâncat și m-au alungat din țară." - Tată, de câte ori auzeam că se cântă CIOCÂRLIA *compusă de Angheluș Dinicu, frate cu Grigoraș Dinicu, cel care a făcut-o
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
ori... ca pelerini înfometați... Am trecut undeva în spatele bisericii mănăstirii ori spre partea de nord (nu sunt sigur), în imediata apropiere, traversând spații destinate primirii, selectării, curățării și înmagazinării legumelor și fructelor. Am observat și admirat hărnicia și priceperea câtorva măicuțe care curățau și spălau câteva feluri de legume pe o platformă de beton. Răspundeau cu amabilitate la salutul nostru fără să ne privească. „Doamne ajută” erau cuvintele de început și de sfârșit ale dialogului scurt. Era expresia familiară mie. O
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
întâlnirea preotului din parohia mea și nu numai, dar și la întâmpinarea unei părți din enoriașii ce vin la biserică în mod obișnuit. Așa sunt și eu întâmpinat și tot așa ne luăm rămas bun. Cel puțin în cazul bărbaților, măicuțele nu ridicau privirea mai sus de nivelul bărbiei acestora. Un călugăr la fel de modest și amabil trebăluia la cuptoarele și plitele din imediata apropiere. Am tras concluzia că era bucătarul mănăstirii. Se mișca fără zgomot și manifesta multă siguranță în gesturile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
curtea interioară. Am văzut grandioasa biserică învăluită în acel unic „albastru de Voroneț”, care a făcut înconjurul lumii, cunoscut la fel de mult ca roșul lui Tizian sau verdele lui Voronese, după cum se scrie în cărțile de artă. Din relatările ghidului (o măicuță volubilă și foarte documentată) și din studiul ulterior al materialelor documentare am aflat și am înțeles o istorie foarte bogată referitoare la această mănăstire. Pe scurt, vă voi face cunoscute câteva date importante, care să vă fie de folos chiar
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
de a depăși sentimentul mioritic al ființei - aș vrea ca baciul moldovean să se ducă să îi confrunte pe ăl ungurean și pe ăl vrâncean sau măcar să nu se gândească doar la variante de a o minți pe bătrâna lui măicuță că totul e ok. Pe bune, nu e ok. Și oricum, și în toată povestea asta cu „nimic nu s-a schimbat” este ceva teribil de enervant, din categoria lui ”eu aș face, dar sunt înconjurat de proști și atunci
Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui () [Corola-blog/BlogPost/337940_a_339269]
-
strălucirea Soarelui? Poate într-o bună zi, cine știe când va fi vor fi din nou împreună Soarele și mândra Lună. VRAJA Seara, ciorile se-ntorc, Nimeni nu știe de unde, Multe, negre, vorbărețe, Roluri părând să învețe. Or fi ciorile măicuțe - fete fără de noroc? Asta mă-ntrebam aseară Singură, așa-ntr-o doară. Unele mai obosite Pe antene poposesc, Parcă-s note-n portative Muzicale, emotive... Altele, în parc ascunse, Stau pe ramuri nemișcate, Voind somnul să le poarte în visare
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
se regăsește în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc o parte din părinții bătrâni, care devin povară pentru cei cărora le-au dat viață. „Fii, măicuță mulțumită/ Să ne-ajuți pe fiecare!/ Cine astăzi ți-ar mai da/ Farfuria cu mâncare!//” Poemele „Copilul a îmbătrânit... „Izvorul din tugă”, „Mama”, „Bătrâna doamnă cu sclipici...”, sunt secvențe din viața cotidiană, sau incursiuni pe tărâmul minunat al amintirilor dragi
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
se regăsește în fiecare cuvânt doare până peste poate, dar din păcate nu poate fi ascuns, este o realitate crudă în care se regăsesc o parte din părinții bătrâni, care devin povară pentru cei cărora le-au dat viață. „Fii, măicuța mulțumită Să ne-ajuți pe fiecare! Cine astăzi ți-ar mai dă Farfuria cu mâncare!” Poemele „Copilul a îmbătrânit...” Izvorul din tug㔄Mama”, „Bătrână doamna cu sclipici...”,sunt secvențe din viața cotidiană, sau incursiuni pe tărâmul minunat al amintirilor dragi
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
este “Panaghia” - Preasfânta. La noi, românii, însă, numele cel mai des folosit și mai apropiat de sufletul nostru pentru Sfânta Fecioară este Maica Domnului. Parcă o simțim mai aproape pe Sfânta Fecioară când ne adresăm ei cu apelativul Maica sau Măicuța Domnului ... - Preacuvioase Părinte Clement, vă mulțumesc foarte mult pentru tot!... - Doamne ajută!... Stelian Gomboș Referință Bibliografică: “Rugul ce arde și nu se mistuiește” - într-um dialog duhovnicesc cu Părintele Arhimandrit Clement Haralam de la Mănăstirea “Sfânta Maria” Techirghiol - Constanța... / Stelian Gomboș : Confluențe
“RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE” – ÎNTR-UM DIALOG DUHOVNICESC CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT CLEMENT HARALAM DE LA MĂNĂSTIREA “SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/343758_a_345087]
-
celor asupriți de-ale lumii ispite... Pe Tine te fericim și cântare-ți aducem Ție, lumină călăuzitoare a celor ce te cheamă. Preabinecuvântată Stăpână Născătoare de Dumnezeu... Ah, Muma pământului străbun! Ție uneia-ți aducem mulțumire și te fericim - O, Măicuță Sfântă... Ocrotitoarea neamului decadent. Potența celor slabi cu duhul, Mângâierea celor ce n-au mângâiere, Hrana celor ce flămânzesc după al tău Fiu... Pe Tine te fericim până la sfârșitul veacurilor. Praf celest ce te-așezi pe fiece stea muribundă Și
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
gingașii puișori de-arici... Mi-aș fi dorit să îi ating, să-i mângâi, să mă joc cu ei dar tu mi-ai spus că nu e voie, c-acești puiuți nu sunt ai mei, că-și au și ei măicuța lor, ce va să vină în curând, în voia sorții și-a naturii sä las acel cuibar plăpând. Și-acum revăd acele vremuri de poveste și mi-e dor să te zăresc senină-n prag, torcând alene din fuior, iar
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna,/ Dragi urme mă-nsoțeau ca-n vis,/ Voiam să le sărut întruna/ Ca pe-al măicuței mele plâns./ Tristețea, însă, ca pe-un laur/ O am simțit când am văzut/ Că cele două urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna,/ Dragi urme mă-nsoțeau ca-n vis,/ Voiam să le sărut întruna/ Ca pe-al măicuței mele plâns./ Tristețea, însă, ca pe-un laur/ O am simțit când am văzut/ Că cele două urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si ne doare... Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate Se așterne omăt peste crucile toate, Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare, Tăvălind un bazar de blazări sub picioare. Și mi-e bine cu ea, și mi-e rău, mi-e rușine... Trec
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
drumul coboară spre sud către Râs Sudr, El Tour și oază Ayoun Mousa, unde este fântână lui Moise cu apă caldă de 40 de grade. Mai sunt 141 de kilometri de la Suez până la Faran, unde e o biserică cu o măicuța din România. Drumul traversează deșertul Errance, denumirea biblică a Sinaiul, urmând calea lui Moise și a poporului sau până la Mara și Elim. Oază Faran este situată în nordul masivului Serbal(2070m) aflat la 50 de km de muntele Sinai. Sau
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]