2,168 matches
-
colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de transportat. Distanța dintre sălcii și gardul de nuiele era cam de vreo 200 de metri. Fiecare dintre noi lua câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care îl privea cu mirare și compasiune, neînțelegând prea bine drama pe care o trăia bătrânul din fața lui. Totuși, cred că am citit, am deslușit în ochii tulburi și îndurerați ai bunicului cauza acestei suferințe. Da. Mai mult decât lipsa mămăligii, îl dobora absența dragostei: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta... (Matei 15:4) Unde era soția lui? Dar copiii și nepoții? Unde erau respectul, cinstea și dragostea pe care le datorau copiii tatălui lor? Realitatea, sub forma ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
inedit. Cele câteva persoane mergeau în spatele unei căruțe din care nu se vedea absolut nimic. Loitrele fiind înalte, acopereau sicriul în întregime. Dacă n-ar fi fost crucea și popa din fața căruței, oricine putea presupune că bieții oameni, rămași fără mămăligă, duceau câteva tăgârțe anemice de boabe la moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
odată o țară dulce și frumoasă”), În care viața este „o desfătare”, ca un paradis culinar În care „omul n-are nici-o grijă”, ca un „tărâm al făgăduinței” În care vinul curge În valuri („vinul românesc e un deliciu”), iar mămăliga, brânza și cârnații sunt din belșug : „Mi-e inima plină, nu există o viață mai bună”. Fenomenul comentat mai sus nu trebuie exagerat nici din punct de vedere socio-economic, nici din punct de vedere cultural. El a fost și a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
decepția adunării. Odată ajuns pe masa noastră, am fost rugate să respectăm și noi ceremonialul tăierii primei felii. Ceea ce ne-am grăbit să facem Pentru a dezvălui onoratei asistențe conținutul ce se ascundea sub stratul subțire de ciocolată: o superbă mămăligă, mare cît roata carului! A urca într-un Airbus 380 este deja o mare aventură... Avionul înalt cît un bloc de opt etaje, lung de 74 m și cu o anvergură de 78 m ne dă senzația de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau o sfeclă, aflate pe drum, fără să le ridice. După ce își potolea foamea („cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele”, era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu ce da Dumnezeu”), ceea ce mai rămânea din bucate și chiar firimiturile erau strânse cu grijă și date animalelor și păsărilor. Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele”, era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Aruncarea, irosirea unei bucățele de mămăligă sau pâine era socotit un păcat. Pâinea, „pâinea cea de toate zilele”, era mămăliga, care avea pentru familia de țăran nu numai culoarea dar și valoarea metalului galben. Mare cât o roată de cotigă, mămăliga tăiată cu sfoara în calupuri era componenta de bază a hranei zilnice. Păstrez în memoria afectivă imagini și întâmplări mai puțin plăcute despre felul în care ne hrăneam noi, cei care alcătuiam o familie numeroasă. Sunt aspecte pe care nu
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pat, adică aruncată undeva la întâmplare, încălțămintea era preluată de cel ce urma să plece la școală în schimbul de după amiază, pentru masa de prânz i se punea copilului dinainte, pe un capăt de laiță, strachina cu mâncare și calupul de mămăligă rece, după care fetele se apucau de treburile casnice: tors, cusut, dereticat, spălat (și ce dacă aveau opt, nouă sau zece ani?), iar băieții erau antrenați în treburile gospodărești de afară: hrănitul și adăpatul animalelor, rânitul și căratul gunoiului din
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bune În acest port sudic, În timp ce reparam motocicleta și rătăceam prin oraș. Au fost ultimele zile În care nu a trebuit să ne gîndim la bani. După acestea, am fost nevoiți să urmăm cu strictețe un regim sever de carne, mămăligă și pîine, ca să tragem de puținii bani rămași. În gustul pîinii se simțea acum amenințarea: „Nu va mai fi așa de ușor să faci rost de așa ceva, băiete“, așa că Înghițeam bucățile cu entuziasm crescînd. Am fi vrut să ne facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mătura aia. Era oricum a doua pereche de ochi a soțului și stăpânului pentru tot ce ieșea și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mărunt poeziile compuse în temniță, ultima fiind datată 29 iunie 1949. Doamna Imbrescu îi dă pachețelul cu poezii părintelui Boris Răduleanu, bun prieten cu părintele Imbrescu, care la rândul său le dă pentru a fi bătute la mașină doamnei Xenia Mămăligă. Din nefericire, Xenia Mămăligă e arestată, deconspirând în anchetă locul în care ascunsese poeziile, astfel că acestea ajung la securitate. Abia după 1990 doamna Xenia Mămăligă, care între timp își făcuse nenumărate procese de conștiință, descoperă în dosarul propriu poeziile
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
temniță, ultima fiind datată 29 iunie 1949. Doamna Imbrescu îi dă pachețelul cu poezii părintelui Boris Răduleanu, bun prieten cu părintele Imbrescu, care la rândul său le dă pentru a fi bătute la mașină doamnei Xenia Mămăligă. Din nefericire, Xenia Mămăligă e arestată, deconspirând în anchetă locul în care ascunsese poeziile, astfel că acestea ajung la securitate. Abia după 1990 doamna Xenia Mămăligă, care între timp își făcuse nenumărate procese de conștiință, descoperă în dosarul propriu poeziile care constituiseră principalul cap
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
care la rândul său le dă pentru a fi bătute la mașină doamnei Xenia Mămăligă. Din nefericire, Xenia Mămăligă e arestată, deconspirând în anchetă locul în care ascunsese poeziile, astfel că acestea ajung la securitate. Abia după 1990 doamna Xenia Mămăligă, care între timp își făcuse nenumărate procese de conștiință, descoperă în dosarul propriu poeziile care constituiseră principalul cap de acuzare în dosarul dânsei. Astfel, sunt redate posterității poeziile părintelui Ilie Imbrescu, apărute în volumul „Poezii din închisoare”, scoase la Editura
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
în dosarul propriu poeziile care constituiseră principalul cap de acuzare în dosarul dânsei. Astfel, sunt redate posterității poeziile părintelui Ilie Imbrescu, apărute în volumul „Poezii din închisoare”, scoase la Editura Bonifaciu, București, în anul 2000, volum care, conform doamnei Xenia Mămăligă, „ilustrează marea personalitate a Preotului, a trăitorului creștin și a luptătorului care se pregătea din tinerețe pentru un martiraj creștin, în slujba lui Dumnezeu și a neamului său”. Poeziile compuse de părintele Imbrescu au un profund caracter spiritual, cu o
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de carne și un fel de bucate de carne, cu excepția zilelor de post". Exista chiar sistemul unei alimentații după preferința bolnavilor: "parte din bolnavi, Miercurea și Vinerea, în număr aproape de 20, preferă a mânca de post, parte din bolnavi primesc mămăligă (la cerere)". Era foarte curată și spălătoria, "precum și întregul edificiu în care se află bucătăria, spălătoria și Feredeul", dar lasă de dorit inventarul "de garderobă" (inventar moale) pentru care, spun inspectorii, "suntem de avis ca: Onorabilă Epitropie Generală să trimită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
212); Oamenii ar trebui să cultive mai mult grâu și secară... În alte țări, înaintate, porumbul și mălaiul se dau numai vitelor... Vecinii râd de noi poreclindu-ne mămăligari. Adevărul e că pâinea e mai hrănitoare și mai sănătoasă ca mămăliga, care, făcută din mălai încins, ori scos din porumb necopt, aduce pelagra" (p. 245); Soarele este cel mai puternic ucigător al microbilor [în altă parte microbii sunt numiți semincioarele boalelor]. El ucide bacilul tuberculozei în 6 ceasuri. De aceea, să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pune în cap, a se pune cu burta pe carte, a băga mâna în foc, a-l rupe în bătaie, a i se frânge inima, a-și da cămașa de pe el, om cu scaun în cap, a o pune de mămăligă, a o băga pe mânecă, tobă de carte, a-și da cu stângul în dreptul. Metaforele pun adeseori laolaltă termeni concreți din sfera locuinței și a ființei: gura sobei, piciorul scaunului, brațul fotoliului, fața de masă, gâtul sticlei, buza paharului, ochiul
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Racoviță scria: ...”Guverne ticăloșite. Ce reprezintă acestea de acum? Continuitatea decadenței. Mediocritate. Ministeriabili, fie cu barbă, fie impotenți, fie cu ițari, tidve de haimanale intelectuale, în loc de creatori, o țară bogată, cu stafii. Munca frustrată de prostituția clasei dominante. Boțul de mămăligă pe care nu-l poate avea șomerul român, prefăcut în rubinul amantei prostituate în brațele foștilor care se numesc parlamentari, miniștri, subsecretari de stat și toți pălimarii situațiilor înalte. Țară în care pensionarii sunt tratați ca și câinii, iar funcționarul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sporească, cum nu sporește piatra. Cînd te muți în altă casă, trimete mai înainte ouă fierte, pîne, sare, vin și untdelemn, ca să ți meargă tot din belșug. Cînd mama naște copilul ușor, acel copil are să trăiască în belșug. Cînd uiți mămăliga nesărată e semn de belșug. Cînd ți se lipește mămăliga pe mînă e semn de belșug. Să dai din livadă, ca și de la stînă, oricui a veni de a cere, că atunci Dumnezeu îți dă spor și izvor. La Paști
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
casă, trimete mai înainte ouă fierte, pîne, sare, vin și untdelemn, ca să ți meargă tot din belșug. Cînd mama naște copilul ușor, acel copil are să trăiască în belșug. Cînd uiți mămăliga nesărată e semn de belșug. Cînd ți se lipește mămăliga pe mînă e semn de belșug. Să dai din livadă, ca și de la stînă, oricui a veni de a cere, că atunci Dumnezeu îți dă spor și izvor. La Paști pune de o parte și de alta a pragului casei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
te speli cu apă caldă pe ochi, că faci bube. Să nu te uiți prin ciur, că faci bube-n cap. Să nu pui ciurul în cap, căci atîtea bube vei face tot anul cîte borte* are ciurul. Cine mănîncă mămăligă necernută face bube pe limbă. Nu-i bine să mănînci grăunțe fierte sau cucoși în Săptămîna Mare [Săptămîna dinaintea Paștilor], că faci bube pe cap. Pruncul să nu fie alăptat fiind mama despletită, căci capătă bube în gură. în ziua
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
iar cei cu buricul dus înăuntru vor fi voinici. Buruiană Cînd scoți buruieni de pe cîmp pentru a le răsădi ori a le întrebuința ca să aibă leac bun, trebuie să pui în locul de scos o bobiță de poamă*, o fărămătură de mămăligă, iar la unele, pietricele. Sf. Gheorghe e o zi cînd se adună de pe cîmp și din păduri multe lucruri de leac. Cu buruiana-zmăului se afumă copiii care se greșesc în pat. Ca să aibă leac, să nu puie nimeni mîna pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vedea șezînd jos, nu va face în acel an nici un drum. Dacă visează cineva pînză întinsă, apoi se crede că el va călători încotrova; dacă însă visează pînză învălătucită, apoi că va fi împiedecat de a călători. Cînd se rupe mămăliga în două sau în trei, vei face drumuri încotro îți arată ruptura ei. Cînd ești decis să faci o călătorie, să nu pleci marțea sau sîmbăta, căci îți va merge rău. Să nu pornești la drum cu piciorul stîng, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
așa face cînd se sperie din pricina vreunui om: să-i ceară vreo șuviță, să-l afume. Tot de speriat îi bun și părul de urs. Să nu dai cu mătura-n cîne, că turbează. Să nu se dea la cîni mămăligă fierbinte sau prăjită la foc, căci turbă. Lemn-de-cîne* să nu pui pe foc, că-ți turbă cînii. Cînd te-a mușcat un cîne turbat, să te afumi cu păr de-al lui. Cînd omori vreun cîne turbat, să smulgi păr
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]