1,012 matches
-
a fost un așezământ mănăstiresc ortodox situat în satul Ceahlău din comuna Ceahlău (județul Neamț). El a fost înființat în secolul al XVII-lea ca schit de călugări, dar monahii au fost alungați în anii '30 ai secolului al XIX-lea de boierii din familia
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
frasin mare. Pustnicul a avut o vedenie, în urma căreia a tăiat frasinul și a construit din lemnul lui un paraclis unde a fost înmormântat. Domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) a dăruit schitului lui Silvestru terenul pe care era construit așezământul mănăstiresc, această donație fiind întărită printr-un hrisov în 1612 de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dăruit schitului în 1631 încă o poiană și o parte din moșia Hangu. Printr-un document din 6
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
anului 1672, Șerban Cantacuzino, viitorul domn al Țării Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a ascuns la mănăstirea Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
Mănăstirea a reintrat sub conducere religioasă abia în timpul conducerii prepozitului Arsenius Ulrich, care a venit în 1627 de la Mănăstirea Sf. Cruce din Augsburg și a condus mănăstirea de pe insulă până în 1653. În 1642 s-a început construirea unui nou complex mănăstiresc, care a fost finalizat înainte de 1731. În perioada 1676-1678 a fost construită o catedrală nouă în stil baroc după planurile arhitectului Lorenzo Sciasca din Graubünd. În anii 1700-1704 a fost înălțat un etaj princiar după planurile lui Antonio Riva. El
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
întreaga pădure de pe insulă. Regele Ludovic al II-lea al Bavariei a împiedicat acest lucru și a cumpărat insula în 1873 pentru suma de 350.000 de florini, începând din 1878 să construiască aici Castelul Nou de la Herrenchiemsee. La etajul mănăstiresc al "Castelului Vechi" a avut loc în perioada 10-23 august 1948 Convenția constituțională care a pregătit Constituția Republicii Federale Germania. Acest eveniment este amintit de o expoziție din Castelul Vechi. Fosta catedrală urmează a fi restaurată la inițiativa asociației "Freunde
Mănăstirea Herrenchiemsee () [Corola-website/Science/327648_a_328977]
-
a turbulențelor ulterioare, abația a intrat într-o nouă perioadă de prosperitate. Sub conducerea abatelui Bernhard Lidl (1727-1773) și în special în legătură cu aniversarea în 1748 a unui mileniu de la fondare, a avut loc o reconstruire a bisericii și a anexelor mănăstirești. I-a urmat abatele Opportunus al II-lea Dunkl (1773-1784), care a fost ultimul abate de Mondsee. În 1791, abația a fost dizolvată de către împăratul Leopold al II-lea. Începând din 1625 și până la desființarea sa, abația a fost membră
Abația Mondsee () [Corola-website/Science/327190_a_328519]
-
Mănăstirea funcționează în acest regim timp de 8 ani, până în anul 1844, când mănăstirea împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă este transferată către Mitropolia Țării Românești, sub a cărei autoritate a rămas până în anul 1863, când, în urma secularizării averilor mănăstirești, a fost transferată în administrarea statului, funcționând doar ca biserică de parohie pentru satul Plătărești. În compensație pentru averile secularizate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dăruiește mănăstirii două clopote de bronz, care au fost ulterior luate de trupele germane de ocupație
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
din Slobozia să fie transformată în Paraclis Episcopal, transformându-se totodată din mănăstire de maici în mănăstire de călugări. Ca urmare maicile de la mănăstirea din Slobozia au fost mutate la mănăstirea Plătărești, care redevine mănăstire de maici. În prezent activitatea mănăstirească fiind asigurată de un grup de 7 călugărițe și surori, licențiate în teologie și absolvente ale Seminarului de Teologie, în frunte cu maica stareță, monahia Varvara Arnăutu, și ieromonahul Casian Țăran. Mănăstirea Plătărești se încadrează în liniile generale ale arhitecturii
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Călugării greci au stăpânit mănăstirea și numeroasele moșii și sate din jurul Iașului dar și dincolo de Prut până la secularizarea averilor mănăstirești realizată de Alexandru Ioan Cuza când, datorită reducerii averilor mănăstirii, o părăsesc. Biserica mănăstirii s-a transformat în biserică parohială, devenind o filială a bisericii Sfântul Sava, iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și Școala de
Mănăstirea Dancu din Iași () [Corola-website/Science/330436_a_331765]
-
de urbanism au determinat preocupări efective ale autorităților locale privind amenajarea străzilor și crearea de piețe civice. Departamentul Treburilor din Lăuntru a propus în 1841 organizarea a cinci piețe civice, între care una în vecinătatea bisericii Sfântul Ilie. Secularizarea averilor mănăstirești a constituit începutul epocii de declin a bisericii. Redevenită biserică parohială și lipsită de veniturile care să permită reparații, biserica s-a degradat în timp și a fost închisă în 1898 fiind declarată ireparabilă în 1911. La începutul secolului al
Mănăstirea Sfântul Ilie din Iași () [Corola-website/Science/330442_a_331771]
-
Bucovinei nr. 16, în centrul orașului. Un moment important din istoria pedagogiei românești este și cel al învățământului din nordul Moldovei. Înainte de anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic din anul 1775, românii din această zonă aveau școli primare reprezentate de școli mănăstirești, domnești, episcopale, școli cu caracter particular sau școli pe lângă bisericile parohiale. În acestea se învăța citirea, scrierea, cântările bisericești. Cele mai vechi lăcașuri de învățământ au fost școlile mănăstirești de la Putna, Voroneț și Humor. După ocuparea Bucovinei, autoritățile austriece reorganizează
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
1775, românii din această zonă aveau școli primare reprezentate de școli mănăstirești, domnești, episcopale, școli cu caracter particular sau școli pe lângă bisericile parohiale. În acestea se învăța citirea, scrierea, cântările bisericești. Cele mai vechi lăcașuri de învățământ au fost școlile mănăstirești de la Putna, Voroneț și Humor. După ocuparea Bucovinei, autoritățile austriece reorganizează radical învățământul adoptând o legislație austriacă, prin care se urmărea controlul întregului învățământ și politica de germanizare a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
care se urmărea controlul întregului învățământ și politica de germanizare a populației locale. În ținutul Sucevei, tradiția învățătorilor ambulanți exista cu mult înainte de anexarea acestei regiuni la Imperiul Habsburgic. Această formă de învățământ s-a dezvoltat în paralel cu școlile mănăstirești și parohiale. Se organizau cursuri temporare în case particulare. Școlarizarea dura până când ucenicii "„învățau tot ceea ce știa și dascălul”", învățându-se cititul, scrisul și copierea de manuscrise. Învățătorii ambulanți (mulți fiind români din Transilvania) au contribuit la formarea școlii naționale
Școala Gimnazială nr. 1 din Gura Humorului () [Corola-website/Science/329237_a_330566]
-
și mama sa au acordat sprijin abațiilor de Egmond și Rijnsburg, care au înflorit în această perioadă. Mănăstirea de călugărițe de la Rijnsburg a fost întemeiată de către Petronilla în 1133. Două dintre nepoatele Petronillei, Sofia și Hedwiga se vor alătura vieții mănăstirești de aici, una dintre ele devenind abatesă. Dirk și soția sa Sofia au efectuat un pelerinaj în Țara Sfântă în 1138, chiar în timpul acestui pelerinaj fiind născut primul lor fiu, Dirk, numit din acest motiv "Peregrinus", însă acesta a murit
Dirk al VI-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328676_a_330005]
-
loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei. Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi total distruse. La exterior, palatul este tencuit și păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
Sfântul Pavel (în ), una din cele douăzeci de mari mănăstiri care guvernează în mod tradițional teritoriul autonom al Sfântului Munte Athos. El se află din punct de vedere spiritual sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol, la fel ca toate comunitățile mănăstirești din muntele Athos. Schitul Lacu este situat în partea de nord-est a peninsulei Athos, între Turnul Amalfinon și Mănăstirea Sfântul Pavel (la o jumătate de oră distanță de mers pe jos de la mănăstire, peste munte). Se întinde pe valea Lacu
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
negustor din Chișinău. Întâiul stareț al mănăstirii Țigănești a fost ieromonahul Samuil. El a lăsat călugarilor o diată cu iscălitura lui, în care menționează unde e hotarul moșiei, cum l-au prins tătarii și i-au luat documentele și lucrurile mănăstirești. Nu se cunoaște perioada în care a stărețit el. De asemenea, nu se știe cine a stărețit în anul 1800. Ieromonahul Tarasie a stărețit în anii 1800-1804.Pe la 1803 apărut un conflict între proprietarul Roset și călugări în privința moșiei mănăstirii
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
de minuni a Sf. Mare Mucenic Pantelimon cu părticică din ale lui sfinte moaște.Această icoană a fost dăruită de Episcopul Serafim (Ciciagov) de Chișinău și Hotin în anul1909. După ce complexul monastic a fost închis, în anii 1960-1961 în clădirile mănăstirești a funcționat un spital penrtu cei cu handicap fizic. Biserica de vară cu hramul Adormirea Maicii Domnului” a fost transformată în depozit pentru spital, unde se păstrau medicamentele, inventarul, iar în altar, - lengeria. În biserica de iarnă cu hramul ,Sf.
Mănăstirea Țigănești (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/331719_a_333048]
-
alte 4 grădini pătrate, marele claustru cu arcade, acolo unde se sprijinea de biserică, era pardosit cu un rând de morminte. În acest loc, dedicat stării de liniște și propice meditației, cărți de pietate erau așezate într-un mic dulap mănăstiresc, prețios și rar. Cele două uși pictate ale acestui mic dulap de perete (sau "armarium") se ilustrau prin variații asupra temei hranei spirituale, cu scene cu Sfânta Ana învățând-o pe Fecioara Maria și celebrul tablou al lui Murillo « Miracol
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli contagioase care apar uneori.” Era construit departe de clădirile mănăstirești, dincolo de grădini și de livezi, ca un fel de "lazaret", pentru a evita ca bolnavele aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
o cantitate mai mică, berea era cealaltă băutură produsă la fața locului, din cele mai vechi timpuri. Hameiul era utilizat în farmacopee sau în fabricarea berii la abație, care poseda și o frumoasă plantație de hamei care, la risipirea bunurilor mănăstirești, la Revoluție, s-a vândut cu de franci. Între stână, cotețul porcilor și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care, odată stins, era utilizat pentru spoirea zidurilor adăposturilor animalelor, și cu care se
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
anul 1734 de prea înalta și prea puternica Damă Doamna Alexis Magdelaine de Vassinhac Imécourt Stareță a Casei Regale din Juvigny.” Vânzarea acestei vii împrejmuite, la Revoluție, a produs de franci. La marginea grădinii de zarzavat și în apropiererea clădirilor mănăstirești " Depozitul de lemne", orientat Nord-Sud, era un adăpost acoperit cu țigle rotunde, destul de lung, strâmt și puțin înalt, unde erau antrepozitate lemnele pentru încălzire (bușteni, lemne de foc, lemne pentru fabricarea cărbunelui de lemn), și unde se îngrămădeau, deja pe timpul
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și sub noul ei nume francez, Saint Abram de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad Din (Saladin) a cucerit Hebronul în anul 1187. Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
lângă biserică, pe care a construit o casă cu cărămidă din ruinele schitului. Marea majoritate a sătenilor (satul se afla deja pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost reparat acoperișul bisericii și a fost înlocuită podeaua din cărămidă cu una din lespezi din piatră de către Administrația Domeniului Coroanei, fiind prima lucrare de acest gen efectuată de Domeniu
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
orientat către răsărit, invers față de actuala biserică ce are altarul orientat către apus. După Reforma din secolul al XVI, mănăstirea a fost desființată iar corul vechii biserici gotice a fost folosit de comunitatea luterană maghiară, în timp ce nava și restul clădirilor mănăstirești au servit ca magazii. În anul 1711, mănăstirea este reînființată sub patronajul călugărilor franciscani, iar în anul 1716 intră în posesia iezuiților. În anul 1766 vechea biserică gotică este demolată, iar în anul 1773 preotul Ignatius Wagenseil cere sprijinul împărătesei
Biserica Romano-Catolică Sf. Petru și Pavel din Brașov () [Corola-website/Science/333628_a_334957]