1,008 matches
-
de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut sub conducerea Direcției sanitare, a durat vreo patru decenii, până în 1904, când ospiciul a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în favoarea doctorilor Emil Meks, care era atunci "medic primar la Spitalul de îmbolnăviți de minte de la Mănăstirea Golia, din 1859", și pentru Emanuel Lorinski. A fost numit doctorul Lorinski. În sinteza sa, etapa cuprinsă de la înființare până în 1863 (secularizarea averilor mănăstirești) a însemnat pentru asistența psihiatrică de la Mănăstirea Neamț trecerea de la o practică empirică la o instituție spitalicească în înțelesul deplin al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
decât a altor așezăminte similare. Sub îndrumarea unui general rus, Ustinov, mai apoi sub direcția oficială a lui Mihail Kogălniceanu, ospiciul trăia sau, mai corect ar fi să spunem "murea" în plin centrul Iașului, ascunzând situații neconvenabile. După apariția secularizării mănăstirești și după înființarea Spitalului Socola, Golia, ca ospiciu cu caracter predominant azilar, a încetat să funcționeze. O bogată arhivă fotografică, aparținând profesorului Leon Ballif, a anulat, printr-o întâmplare dramatică, ultimele dovezi foarte interesante despre această instituție. Subsemnatul, aflându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Max și I. Wagner. Din datele de mai sus, rezultă că, în această primă perioadă a ospiciului, situația instituției a fost cât se poate de grea, sub toate aspectele. Cea de a doua perioadă începe din 1863, anul secularizării averilor mănăstirești. Abia atunci ospiciul poate fi considerat ca o unitate de asistență medicală. Asupra acestei perioade ne oprim cu mai multă insistență, folosind unele date de arhivă încă inedite, în intenția de a reconstitui imaginea caracteristică acestei unități, în perioada de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acestui ospiciu, singurele referințe pe care le-am putut găsi fiind acelea menționate doar de episcopul Melchisedec (1884) și, mai târziu, de O. Stănciulescu (1932), care îl amintesc fără a face nici o mențiune în plus. Documentele de arhivă privind Fondul Mănăstiresc fiind distruse în mare parte în timpul bombardamentelor din 1944, la Arhivele Statului din Iași, Bârlad, Tecuci, Galați și București neexistând documente despre acest ospiciu, singura sursă pe care am putut-o utiliza a fost un dosar care figurează la Arhivele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
bun creștin și bun Român care în privința umanității a dat tot concursul maladilor (sic) infirmi găzduiți de atâția deci de ani la bolnița acestei sfinte monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal, rezultă că ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche, care, cum se vede, există de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea ospiciului, la dotarea sa și la metodele de tratament. La data reviziei, starea imobilelor era proastă. Epitropul Lupu menționează că "terenul și binaua a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
despre Râșca ne permit să schițăm un profil al morbidității (cazuri repartizate la Râșca) între 1850 și 1860, profil pe care îl sintetizăm în tabelul anexat la finele capitolului referitor la ospicii. Nu avem nici o cunoștință despre personalul sanitar sau mănăstiresc îngrijitor de bolnavi. Credem însă că îngrijirea bolnavilor era lăsată în seama călugărilor, la această mănăstire existând o astfel de tradiție care s-a perpetuat până spre cel de al doilea război mondial, când la Râșca a fost adăpostită o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
referitor la ospicii, că o oarecare Safta a fost îndrumată către Văratec de la mănăstirea Agapia tocmai pentru că suferea de patima epilepsiei, cu asistența căreia ni se pare că se ocupa în special mănăstirea Vărtec. De altfel, dispoziția arhitecturală a Complexului mănăstiresc de la Văratec este ideală pentru bolnavii psihici. Probabil că la Văratec nu a fost o instituție cu un local special pentru ospitalizare, așa cum credem că a fost la Râșca, aici femeile bolnave locuind în sat, în casele foarte liniștite care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
este ideală pentru bolnavii psihici. Probabil că la Văratec nu a fost o instituție cu un local special pentru ospitalizare, așa cum credem că a fost la Râșca, aici femeile bolnave locuind în sat, în casele foarte liniștite care constituie satul mănăstiresc din imediata circumferință a mănăstirii. Pentru același motiv este probabil că această colectivitate, mai puțin organizată, nu a trecut în 1865 sub administrația Epitropiei ca unitate spitalicească; existența medicală a colectivității de bolnave mintale a fost asigurată însă de medicii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
s-a organizat un concurs pentru ocuparea postului de medic primar la spitalul din Tg. Neamț și medic la mănăstirile Agapia, Văratec și Neamț. Cu această ocazie, s-a schițat un diferend între Departamentul Cultelor și Comisia pentru rezolvarea averilor mănăstirești, pe de o parte, Comitetul Sănătății fiind de cealaltă parte. Acest comitet arăta că este singurul în drept a proceda la numirea medicilor din mănăstiri. Existau deci încă situații neclare cu privire la conducerea tehnică a sectoarelor sanitare mănăstirești. Deși a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru rezolvarea averilor mănăstirești, pe de o parte, Comitetul Sănătății fiind de cealaltă parte. Acest comitet arăta că este singurul în drept a proceda la numirea medicilor din mănăstiri. Existau deci încă situații neclare cu privire la conducerea tehnică a sectoarelor sanitare mănăstirești. Deși a fost numit un nou medic, situația a continuat totuși să fie aceeași și după 1851. Acest medic îngrijea atât pe bolnavii de la spitalul din Tg. Neamț, cât și pe aceia de la ospiciul de la Neamț și pe acei care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
acest regim, se adăuga, pe lângă bătaie, ca pedeapsă disciplinară, sistemul de a ține pe condamnat cu picioarele prinse în butuc, fie pentru pază, fie ca pedeapsă". Butucul, mijloc de tortură, asemănător cu acelea utilizate în occident, îl găsim în practica mănăstirească.( În mod cu totul excepțional, el apare într-un desen, de origine sârbească, publicat de N. Vatamanu în cartea sa "De la începuturile medicinii românești"). Fiindcă atâți bolnavi mintal au cunoscut această tortură, nu ne putem opri a-i descrie, citând
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
surse care ar putea constitui premisele unor ulterioare valorificări; cele mai vechi tratamente aplicate bolnavilor psihici au fost de natură etnoiatrică și psihoterapeutică (religioasă); pe lângă ospiciile de mănăstire în general cunoscute (Neamț, Golia), în Moldova au funcționat și alte ospicii mănăstirești, mult mai puțin cunoscute în prezent, la Râșca, Agapia, Văratec, Adam, Secu. În aceste unități se acorda o asistență calificată, de prin 1850 chiar o asistență științifică; începând din secolul al XVII-lea, s-a profilat o rețea de case
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Doua). Despre Sfintele Taine, traducere, introducere și note de Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Scrisori, traducere și note de Prof. David Popescu, Imnuri, traducere și introducere de Lector Dr. Dan Negrescu, 1994. Vol. LVII - Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese. Așezămintele mănăstirești și Convorbiri duhovnicești, traducere de prof. Vasile Cojocaru și prof. David Popescu, prefața, studiu introductiv și note de profesor Nicolae Chițescu, 1990. Vol. LXIV - Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri -, traducere și indici de Prof. Dr. Docent Nicolae Barbu, introducere și note
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de învățătura ortodoxă, călugării s-au reunit și, pentru ca doctrinele adevărate să poată dăinui, ei le-au scris în cărți”. Scrierile în dialectul păli care alcătuiesc canonul buddhismului timpuriu, Tipițaka, sunt împărțite în trei secțiuni: Vinaya-Pițaka („Coșul disciplinei” sau „Regula mănăstirească”), Sutta-Pițaka („Coșul învățăturii”) și Abhidhamma-Pițaka („Coșul doctrinei superioare” sau „Doctrina abstractă”). Ultima secțiune este alcătuită din învățături minuțioase asupra rânduielilor tuturor lucrurilor și raporturilor dintre ele, așa cum filosofia buddhistă le inventariază, le clasifică și le concepe condițiile de înlănțuire. Lucrarea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
atunci când unul dintre soți moare și cel rămas nu se recăsătorește, ci preferă să se călugărească; când cei doi soți divorțează și cel puțin unul alege calea monahală; când cei doi trăiesc și sunt în relații bune, dar aleg viața mănăstirească spre bătrânețe, după ce și-au îndeplinit datoria față de copiii lor și față de societate. 2. Transmiterea învățăturii Revenind la viețile celor doi mari înțelepți, descoperim un nou punct comun. Avem în vedere perioada premergătoare începutului propovăduirii. Buddha a dus o viață
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
1921; O viață, București, 1921; ed. (Doda), Londra, 1925; Ruva. Între două lumi, București, f.a.; Romanul englez contimporan, București, 1928; Paganism in Romanian Folklore, Londra, 1928; Shakespeare in Roumania, Londra, 1931; Din alte țări. Studii și impresii, București, 1933; Biblioteci mănăstirești la Muntele Athos, București, 1934; Lands of Many Religions. Palestine, Syria, Cyprus and Mount Sinai, Londra, 1934; Urme românești în Răsăritul Ortodox, București, 1935; Calea destinului, București, 1938; Cartea cu amintiri, București, 1938; Din Anglia. Însemnările unui literat, Iași, f.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
Tehnică Gh. Asachi - Simpozion Național de Desen și Geometri Descriptivă 1992 - nov. Sala Dalles, București, a prezentat criticul Marin Mihalache 1995 - Sala Victoria Iași - Icoana pe lemn, a prezentat Gh. Macarie și Valentin Ciucă 1995 - Galeriile „Trianon”, icoane și peisaj mănăstiresc, a prezentat Al. Husar 1996 - oct. Galeriile „Ștefan Dimitrescu” RTV, Iași, „Peisaj ieșean”, a prezentat Valentin Ciucă și Radu Negru 1997 - martie - Galeriile Bibliotecii „Gh. Asachi”, expoziția „Daruri”, a prezentat prof. Gh. Macarie 1997 - nov. - Galeriile „Trianon” Iași - „Corrida”, a
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
din partea diriguitorilor politicii culturale și educaționale a vremii (care îl destituie temporar din postul de profesor în 1860-1861). În aceste condiții, Hasdeu se mută în 1863 la București, unde este solicitat ca membru în "Comisia documentală" și în "Comisiunea moșiilor mănăstirești" iar din 1864 ca responsabil cu editarea "Arhivei istorice a României", dobândind, ca publicist, istoric și literat, un prestigiu tot mai mare, care i-a adus și mulți dușmani ("Arhiva istorică a României" este suspendată -temporar- în 1865 din ordinul
Bodan Petriceicu Hasdeu. Repere ale unei biografii ilustre by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83576_a_84901]
-
mușchilor etc. Varlaam și Joasaf sau Gâlceava sufletului cu trupul, ca să nu cadă-n excese îmbolnăvitoare, Gromovnicul cu sfaturi agricole pentru recolte bune și altele de inițiere în înțelepciune ca Esopia, Sindipa, Arhirie filosoful etc. Sunt în acest secol biblioteci mănăstirești, boierești și ale Colegiilor. Circulă limbile: greacă, slavonă, ale popoarelor din jur și pentru studiu și latina. Slavona pierde vertiginos terenul. în Colegii și învățământul particular boieresc ajung și profesori străini ca secretari, cum a fost Del Chiaro la Curtea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care el să nu fi aruncat sămânța înnoirii, doar că roadele nu vor fi întotdeauna însutite ca în cunoscuta parabolă și ele vor fi culese târziu, de alții" (Constantiniu, 2011, p. 230). Prin suita de reforme structurale (Legea secularizării averilor mănăstirești, 1863; Reforma fiscală, Legea rurală, Legea instrucției publice, toate în 1864), Cuza (sprijinit de M. Kogălniceanu) a cauzat, folosind o altă expresie biblică, "schimbarea la față a României" (Dragnea, 2001). Până în 1864, nucleul statal care va sta la baza statului-națiune
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
așezat primele și cele mai importante dale ce au fixat drumul spre construirea României moderne. Pe lângă trecerea legilor care aveau ca intenție ruperea societății românești de vechea ordine feudală (aici intră reforma agrară din 1864, precedată de legea secularizării averilor mănăstirești adoptată cu un an mai devreme), 1864 este anul unui dublu inaugural instituțional: după cum am arătat în paginile anterioare, acum este adoptată legea instrucțiunii publice, care instituționalizează școala primară ca obligatorie, gratuită și universală; tot în acest an sunt adoptate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devălmașe, care alcătuiau larga formațiune obștească de aici, nu erau toate de aceeași mărime și importanță. Așa se și explică de ce unele au rezistat multă vreme cu statut de obște devălmașă, cazul Umbrăreștilor, în timp ce altele au devenit stăpâniri boierești sau mănăstirești, după întemeierea statului etc. Pentru vechimea mai mare a satelor citate mai sus, datând dinainte de apariția statului medieval, pledează și existența pe hotarul estic al ținutului Tecuci a unor sate înființate sigur după statornicirea organizării statale, sate mici, care nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Alex. I. Gonța. El nu vede după „întemeierea statului feudal ca și mai târziu decât: 1- sate puse sub administrația ocoalelor domnești; 2- sate încredințate boierilor, indiferent dacă boierii sunt pani sau simpli slugi, puse sub administrația ținuturilor; 3- sate mănăstirești sau episcopale și; 4 - slobozii, numai mănăstirești, la început, în secolul al XIV-lea și abia mai târziu și boierești, către sfârșitul celui de-al XVI-lea și în secolele următoare”. Autorul citat nu acceptă existența satelor libere, de genul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
întemeierea statului feudal ca și mai târziu decât: 1- sate puse sub administrația ocoalelor domnești; 2- sate încredințate boierilor, indiferent dacă boierii sunt pani sau simpli slugi, puse sub administrația ținuturilor; 3- sate mănăstirești sau episcopale și; 4 - slobozii, numai mănăstirești, la început, în secolul al XIV-lea și abia mai târziu și boierești, către sfârșitul celui de-al XVI-lea și în secolele următoare”. Autorul citat nu acceptă existența satelor libere, de genul celor considerate ca atare de către alții, și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]