5,747 matches
-
doi ochi de șoarec 59 câine comunitar - o cioară înghețată masa de Crăciun 60 iarnă geroasă - împărțind hambarul vechi pisici și șoareci 61 noapte pe vapor - prin fereastra spartă se scurge luna 62 marea înghețată - un copil îi întinde o mănușă Referință Bibliografică: haiku,2010 / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
unui precursor: „Când tai pădurea așchii sar”.) De-aceea-n strategia defrișării - ca loc să-i facem noului parcurs în minți, șabloane și-n anchete - adesea vechiul l-am inclus și l-am silit să tragă-n hamul convingerilor proletare: Nu cu mănuși se schimbă lumea, ci prin ciocniri necruțătoare! Deși nemulțumiți sunt cu duiumul în tot momentul și-n tot locul de nedreptatea deșănțată cu care soarta-și joacă jocul, ca doar câțiva mai mult să aibă prin zorul pauperizării, numai protestele
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
-și degetele mâinii cu care mă lovise. Așa,deci... Alege armăsarule. Ori ne slujești cu credință,ori îți legăm fuduliile în jurul gâtului!, mai zise ea îndreptându-și trupul. N-am zis nimic. Unul dintre bărbați îi întinse o pereche de mănuși chirurgicale. Și le trase cu dexteritate pe mâini, după care își ridică mâinile deasupra capului, asemenea unui Buddha păgân și sălbatic. - Nu ne răspunzi, puișor?!, continuă ea zeflemitor, apucând un bisturiu din tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cât și prin intermediul unor colegi sau profesori scriitori, care îl criticau în toate împrejurările pentru comportamentul lui rebel și pentru poeziile lui neconforme cu doctrina realismului-socialist. Dar, personal, nu cred că adevărul va fi aflat vreodată, fiindcă Securitatea lucra „cu mănuși”, oamenii ei erau școliți după ultima „tehnologie” a crimei. Lucrau psihologic, aflau punctele slabe ale individului și loveau în punctul cel mai slab. Nu cred că le-a fost greu să lovească un adolescent cuprins de efuziuni tinerești, fiindcă la
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
După o viață... chiar mai putem adăuga câte ceva!”, așa sună primul gând și purcedem la pas într-o carte pe care, mărturisește autorul, nu o dedică nimănui, “ca fiecare să ia cât și ce vrea din ea!”. Bine maestre, ridic mănușa acestei elegante provocări și o să încerc să fur ceva și pentru sufletul meu!Și iată ce am descoperit în final: “Cartea de față urmărește nu să distrugă vise, ci să le creeze! Nu greșim niciodată, visând!” Și: ,, Ne-am făcut
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
Chiar Alec Năstac? Da, cel cu care m-am „bătut”. Și el m-a scos campion național. Știa mult box!... Toate trucurile le știa!... Am ieșit campion național, am plecat la Spartachiada din Coreea, Acolo mi-a dat unul cu mănușa deschisă și mi-a spart arcada ș-am pierdut... Am stat două săptămâni în căldurile alea mari... Și au mai fost: prin Polonia am luat locurile doi, trei, și-n Ungaria... Tot așa, am fost prin 14 deplasări prin străinătate
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
Acasa > Literatura > Proza > PACTUL Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului La masa rotundă a negocierilor era semiîntuneric. Doar mâinile acoperite de mănuși negre erau slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roșie a mănușilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină. Simțea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
PACTUL Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului La masa rotundă a negocierilor era semiîntuneric. Doar mâinile acoperite de mănuși negre erau slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roșie a mănușilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină. Simțea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul și chiar viața lui. În
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Ne ajunge cât am stat! O să mai venim și mâine! Ne-am întors pe urmele din zăpadă pe care le făcusem chiar noi când urcaserîm pe munte. Ne-a întors pe aceeași cale și cu gândul că poate vom găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
le făcusem chiar noi când urcaserîm pe munte. Ne-a întors pe aceeași cale și cu gândul că poate vom găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
găsi mănușile pierdute de Corina. Într-adevăr, cam pe-acolo pe unde văzuserăm urmele vulpii prin zăpadă, am găsit o mănușă. Pe cealaltă însă, nicăieri. Găsim în schimb alte urme proaspete ca de vulpe. - Te pomenești că vulpea a furat mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
mănușa pe care n-o mai găsim! zise Corina. Ne luăm după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
după urmele cele proaspete ale vulpii. Ici, colo se vedeau și urme de țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata mănușă a Corinei. Dar biata mănușă arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi dădură lacrimile în ochi din cauza
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
arăta jalnic: era mototolită și zdrențuită de nu mai aveai ce face cu ea. Probabil din joacă, vullpea a tot tras de ea până a ajuns o zdreanță! Ne întoarcem tăcuți către casă. Corinei îi dădură lacrimile în ochi din cauza mănușei pierdute. - Vezi, Corina, așa se întâmplă când nu ai grijă de lucrurile tale! Nici flaneaua ta cea caldă nu ai luat-o de acasă!... - De ce mă faci pe mine vinovată? Nu era datoria ta să ai grijă de mine? - E
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
aștept! Închise telefonul și făcu imediat semn primului taxi care trecea prin fața sa. Ajunsă în poarta lui Condurache, îl observă pe acesta trebăluind prin grădină, cu o pălărie din material de blugi pe cap, șorțul din pânză de gât și mănușile din bumbac alb pe mâini. - Bună Getuța! Cărui motiv îi datorez plăcere de a te avea ca oaspete în grădina mea? - Lasă, nu aici, hai în casă și dă-mi un pahar cu apă, simt că mă sufoc, răspunse ea
ROMAN. CAPITOLUL SAPTESPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362419_a_363748]
-
2. Am dactilografiat articole și în timpul iernilor friguroase și întunecoase, la lumina unui bec auto (se întrerupea curentul peste noapte), conectat la bateria adusă în casă (circulația vehiculelor proprietate personală era oprită pe timp de iarnă), eu fiind echipat cu mănuși subțiri de la mama, fes gros, cojoacă pe spinare și având păhăruțul cu țuică alături (nu se mai dădea căldură la bloc). 3. Comportament ireproșabil la slujbă (dincolo de îndeplinirea multor sarcini obștești) și la domiciliu (având vecini cu cele mai diverse
UN FRAGMENT DIN EPISODUL “HOUSTON 1988”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” (1988 – 2015) de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362523_a_363852]
-
lunar de cinci sute de bucăți. Sebastian ajuns în cancelarie se simțea un pic cam obosit, cu toate că normal ar fi trebuit să fie complet refăcut după cele două zile de weekend. Pentru el au fost zile de muncă brută. Cu mănușile de protecție în mână și, șorțul din pânză legat de brâu, a lucrat cu conștiinciozitate în grădinița din fața casei, pregătind-o pentru un nou ciclu de viață. Mai întâi a descoperit azaleea îndepărtând folia de plastic și pernele din burete
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
patru țoli, dar se plimbă cu demnitate. Are capul în formă de ou și haine de o curățenie incredibilă”. Pântecul îi e rotofei, părul vopsit negru și cu un început de chelie, poartă costume croite impecabil, deobicei de culoare gri, mănuși de piele asortate, pantofi de lac și pălărie borsalino. Când merge, face pași mici și caraghioși. Dă dovadă de istețime și când îi vin idei, ochii îi strălucesc. E un maniac al ordinei, lucrează metodic și cam păcătuiește prin vanitate
POIROT – UN PERSONAJ FASCINANT de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361071_a_362400]
-
într-un loc cu țarina. Dar asta e altă discuție...în curând. Vreau doar să vă împărtășesc ce am simțit muncind într-o întreaga sâmbătă, la țară, la bunica ”prin alianță”, împreună cu rubedenile. Încep cu faptul că mi-am pus mănuși(metehne de orășean) și mă uitam uimită la semințele de porumb (înroșite de tratamente). Mi-am călcat pe ifosele mele de naturista și n-am ieșit din ”deprinderile locale împământenite”. N-am asudat muncind, dar începuse să fie cald. Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
într-un loc cu țarina. Dar asta e altă discuție...în curând.Vreau doar să vă împărtășesc ce am simțit muncind într-o întreaga sâmbătă, la țară, la bunica ”prin alianță”, împreună cu rubedenile. Încep cu faptul că mi-am pus mănuși(metehne de orășean) și mă uitam uimită la semințele de porumb (înroșite de tratamente). Mi-am călcat pe ifosele mele de naturista și n-am ieșit din ”deprinderile locale împământenite”. N-am asudat muncind, dar începuse să fie cald. Era
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
soarta poporului român, am suferit de frig, foame și frică - acea teamă care aproape ne-a paralizat mințile - alături de el. Nu m-am gândit să plec de aici, nici să trâmbițez la posturile străine de radio. Scriam cu mâna în mănușă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, așa cum făceau mulți. N-am învățat, însă, să patinez pe străzile Capitalei, pentru că în fiecare zi studenții mă luau de mână, mă duceau la Universitate - la cursuri sau la examene - și mă aduceau
CUVÂNT INAINTE LA MANUALUL DE LIMBĂ SANSCRITĂ de CARMEN MUŞAT COMAN în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361138_a_362467]
-
eram derutată. Iubitul pe adevăratul nume amantul nu mi-a propus niciodată a schimba cât de puțin nici măcar printr-o aluzie statutul existent complăcându-se în cel actual perfect.De ce am încerca să modificăm ceea ce ni se potrivește ca o mănușă? Astea erau doar unicele șanse de viitor a continua să fiu mereu cu fundul în două paturi?. Noi până atunci ne dădeam și primeam ce aveam nevoie fiecare dar, era suficient? Ne simțim bine, ne completam spunea iubitul. Ce ne
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]