18,914 matches
-
biete relicve fără înțeles, conservate din comoditatea rutinei. Un moft intelectual, solidaritatea, un moft demodat, un moft de doi bani, acum, în epoca milioanelor... Pînă cu doar zece ani în urmă fusese însă un cuvînt aproape magic. Traducea o speranță, mărturisea o adeziune și conținea o amenințare. Fără să fi existat vreodată o explicație deschisă și directă, nimeni nu-l pronunța, nimeni nu-l scria, nimeni nu-l evita și nimeni nu-l elimina în necunoștința de cauză. Era, totodată, si
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
versurilor populare, reunindu-le sub titlul Lieduri (Alăuta românească). Selectează apoi poeme inspirate de Obiceiurile vechi, de Credință și de Copil. Descoperirea Helladei și a artei grecești a fost un eveniment capital în viața lui Ion Pillat, minune care - după cum mărturisește - a fost trăită de el cu intensitate și a avut rolul de catalizator în inspirația operei sale de maturitate. Sub imperiul acestei noi experiențe sufletești el formează o frumoasă antologie cu motive inspirate de clasicismul greco-roman antic, si intitulată Sub
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
l-am implorat să se hotărască imediat, dacă vrea să-și salveze tronul, dinastia și, poate chiar, regimul monarhic, dacă vrea să înlăture perspectiva războiului civil, a anarhiei și a prăbușirii țării". Regele se lasă greu, încît Pop i-a mărturisit lui Urdăreanu, mareșalul Palatului, zădărnicia eforturilor sale. Firește, s-a dus la generalul Antonescu, comunicîndu-i rezultatul audienței sale la rege. Antonescu i-a cerut lui Pop o nouă convorbire cu regele pentru a-l determina să se hotărască, întrucît tergiversarea
Memorialistica lui Valeriu Pop by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17714_a_19039]
-
în democrațiile populare. Întrucît obiectul observațiilor mele l-a constituit mediul scriitorilor și artiștilor, acesta este un fel de studiu al grupului care, la Varșovia sau Praga, la Budapesta sau la București, joacă un rol important". Și nu uita să mărturisească: "Ca multi oameni din Europa de Est, eram implicat în jocul cedărilor și al dovezilor de loialitate al vicleniilor și încurcatelor subterfugii în apărarea anumitor valori. Acest joc - întrucît nu este lipsit de primejdii - creează solidaritate între aceia care îl practică. Mă
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
toate acestea nu doream să mă consider învins". A ales, în consecință, ruptură de sistem și regim deși știa bine cît de înalt este nivelul de viață al scriitorilor în aceste țări unde domină Nouă Credință. Încît, scriind acest eseu mărturisea că se străduie să facă utilă experiență să de scriitor care s-ar fi putut dedică exclusiv, în liniște relativă, creației. Dar a inteles ca prețul plătit pentru aceasta este excesiv. Eseul sau este, de aceea, "un protest. Îi refuz
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
căreia cel mai bine adaptat pentru noua situație e poetul înzestrat cu talent dramatic (de actorie) m-a dus cu gîndul la Dan Desliu tînărul, cu ale sale poeme de tristă amintire, de care, el însuși, apoi, s-a disociat. Mărturisesc că la lectură acestei tulburătoare (pentru noi toti) cărți, trimiterile la situația României din acea epoca a deceniilor dictaturii vin mereu în minte. Această carte a lui Czeslaw Milosz ne interesează acut, ea fiind, de fapt, o radiografie impresionant de
TULBURăTORUL TABLOU AL UNEI EPOCI by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17696_a_19021]
-
personaj secundar, dar memorabil din românul Toate pânzele sus! de Radu Tudoran - unei cititoare care i-a fost fidelă timp de optsprezece ani (de la șase până la douăzeci și patru de ani) și care nu este altcineva decât Niadi Cernica. Pierre Vaillant îi mărturisește că datorită tocmai admirației ei s-a transformat dintr-un personaj de român într-un personaj real, refuzând destinul pe care i-l hărăzise Radu Tudoran și care l-ar fi obligat să evadeze, după patru ani de captivitate, de pe
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
și ca scriitor. Comentariile americane elogioase (atâtea câte s-au înregistrat!) despre literatura lui sunt auzite în postumitate de către urmașii săi (nevastă, 2 copii), dar și în întreaga Rusie. Numai că înainte de a trece Styxul, Serghei Dovlatov, cel înțelept, se mărturisea tânguitor: „Copiii mei vorbesc rusa fără nici-un chef. Eu, fără niciun chef, engleza”. Fără speculații... critice, notez pentru cititorul român - no comment! N.B. Coperta cărții, semnată Angela Rotaru, este de excepție. Realizată la policromie, prezentând o clasică mașină de scris
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
et l^avant-garde, o antologie de eseuri publicate în periodice, inedite, corespondență etc. Culegerea a fost alcătuită de Petre Răileanu, cunoscut cercetător al avangardei românești, si Michel Carassou, editor al operei lui Fondane. Petre Răileanu, semnatarul prefeței, comentează un conflict mărturisit de Fondane însuși: "Un instant, l^idée de faire de la critique littéraire nous a tenté. Cette activité a été vite étoufée, dans le tiroir, par la nécessité naționale (serait-elle transmise par hérédité?) de replir d^abord le rôle d^importateur
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
atît de caligrafica și de grațioasa îi este poezia. Versurile de factură modernista din ultimul său volum, bilingvul Ce ți-e scris/ Your Destiny, departe de a ajunge viciate de vreun tezism otrăvitor, își găsesc un nucleu ideatic - după cum o mărturisește și titlul - în senzația fatalității și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare, angoasa și doar rareori cu o revoltă abia suflata
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
Scriitorilor, în referatul Literatura de actualitate și partinitatea în literatura, prezentat la ședința lărgita a Comitetului Uniunii Scriitorilor din R.P.R., semnalează printre scrierile greșite care n-au mai apărut, Casa cu cinci fete, românul lui Aderca, ădespre care autorul însuși mărturisește că are două capitole cu totul reprobabile, recunoscute tot de el ca o mare greșeală. Îndepărtat din viața literară, scriitorul deceda în 1962. Sub atari auspicii conjuncturale, uitarea se așterne o bună perioadă de timp peste opera lui Aderca". Miron
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
sale vieți, așa cum nu pregeta a sublinia și-n cursul discuțiilor cu subsemnatul) o alcătuia literatura română. Era un mod de a se regăsi într-o vocație, de-a-si conserva o identitate ("aș fi putut deveni cunoscut în Occident, îmi mărturisea, scriind despre autorii străini, dar i-am preferat pe cei de-acasă"). Creația literară a patriei îl atrăgea cu o irepresibila nostalgie: "foarte încîntat de invitația de a ține conferință despre Sadoveanu, sper că se și realizase - fiind vorba de
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
nocturne nevorbite, ea în fața geamului spart de la mănăstire, el în stradă. Această întîlnire a fost o fulgerare reciprocă, ce le-a marcat viața. Persida renunța la Codreanu, neuitîndu-l pe Natl. Mai tîrziu se întîlnesc, isi vorbesc, dar dragostea și-o mărturisesc după o vreme. Și, deodată se naște, ca hăul, dramă. E o dramă născută nu atît din dragoste, cît din prejudecată. Persida e româncă și ortodoxă, iar Natl e neamț și catolic. O asemenea însoțire apare că o blasfemie și
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
din pântec, pe punte se tot întinde un covor roșu, fără ca prin această să se înnoiască: fiecare bulon îi stă să sară și chiar pe cea mai liniștită vreme, cănd pescărușii par cloști ațipite în nisip, el scârțâie și trozneste, mărturisind ruperea de la sine a vreunui lanț, cădere de burlane, plesnituri de pereți, scrâșnete în magazii, suspecte scâncete ale punții, gemete ale ancorei, în străfunduri. Și pretutindeni, invincibil, aproape sonor, mirosul de lucru vechi, statut, pătruns în ficare atom al covertei
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]
-
Ți-ar trebui, cred, nu ore, ci zile, pentru a o ocoli prin punctele esențiale. Ne-am dus totuși în cartierul Bel Air, la Hollywood și nu mai știu unde. Și eu, si ei le vedeam prima oară. Mi-au mărturisit că le fusese teamă să iasă din campus. Traseele autobuzelor li se păreau la fel de complicate și de misterioase precum Calea Lactee. Erau convinși că n-ar mai fi găsit niciodată drumul de întoarcere și ar fi rătăcit în eternitate prin burtă
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
poezie realistă și biografistă ar fi necesitat o promptă indicare a volumului și mai ales a anului de apariție, măcar din motivul trivial că, actualmente, consumul de Coca-Cola nu mai reprezintă o excentricitate. Oricum, realizată într-un timp record după cum mărturisesc autorii, aceasta antologie face foarte mult pentru promovarea "în afara" a poeților optzeciști și nouăzecisti admiși în noul canon, ajuns după multe încercări "the mainstream for the young poets". Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1999, 272 pag
O antologie internatională by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17745_a_19070]
-
analitismul. Nu știu în ce măsură citim această colecție de eseuri cu un ochi sincer critic, sau mai curînd cu toate expectațiile pe care le provoacă simplă rostire a numelui lui Paul Valéry, expectații care pot ajunge să influențeze decisiv și evaluarea. Mărturisesc că mie Eseuri aproape politice nu mi-au stîrnit entuziasmul (în sensul că nu le-am citit pe nerăsuflate, arzînd de curiozitate să dau pagina), ci mai degrabă m-au obligat să le privesc cu atenție de filolog. Aici intervine
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
sfîrșit: cărțile și compozițiile sale devin cunoscute și apreciate, călătorește mult, minat de o insațiabila curiozitate (ajunge și dincolo de Cercul polar, în SUA și Canada, în Egipt, de repetate ori...). În discuția cu Iv Martinovici, înregistrată în vara lui 1993, mărturisește că, dintre toate locurile lumii, Mediterana și-o recunoaște că patrie sufletească. Nu bănuia atunci că, în vara următoare, acolo îi va fi dat să-și găsească sfîrșitul: plecat de pe o plajă din Mallorca să înoate în larg, a disparut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
Pe scurt, literatura română nu m-a influențat cu adevarat". De fapt, îl rectific pe celebrul dramaturg, operă să este o continuare a avangardismului românesc interbelic care, la noi, avusese substanță și promotori pentru avangardă europeană. Și, de altfel, undeva mărturisește că visul este, adesea, la fundamentul creației sale. Nu folosea suprarealismul interbelic românesc onirismul că metodologie de creație, scriitorii aparținînd acestei specii avînd totdeauna grijă (o povestește Șasa Pana în memoriile sale) că seară să-și pregătească, pe noptiera, o
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
putea notă, la trezire, visurile avute noaptea? Ceva, a observat în 1992 și dl. Ion Pop, din atmosferă românească avangardista interbelică s-a sedimentat în straturile străfunde ale conștiinței artistice ionesciene. Deși aceasta n-are nimic programat. Undeva dramaturgul Ionesco mărturisește: În piesele pe care tocmai vi le-am citat, am folosit imagini onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-adevăr amintiri de vise, insă limbajul care le însoțea nu aveau
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
onirice, numai că, dacă le foloseam, le aprofundam insuficient. Vreau să spun că aceste imagini erau într-adevăr amintiri de vise, insă limbajul care le însoțea nu aveau incoerenta sau coerentă inocentă a viselor". Și tot despre Omul cu valize mărturisea: "În această piesă, am încercat să păstrez structura și limbajul visului. N-am izbutit decît pe jumătate, fiindcă m-am amestecat în limbajul visului. Acum știu ceva mai bine cum să procedez spre a lăsa visul să se desfășoare după
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
joc de cuvinte. Teatrul este foarte adesea o literatura inferioară, adică se prezintă pe scena lucruri pentru oameni care au o imaginație insuficientă. Cine posedă suficiente resurse ale imaginației n-are nevoie să se ducă la teatru". Cît îl privește, mărturisește că uneori scrie, alteori dictează. Și asta pentru că, în definitiv, "a scrie nu e o muncă... Sînt mai favorizat decît regii, pentru că regii înșiși muncesc, pe cînd eu mă pot duce unde vreau, cu un caiet și cu un creion
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
ambiguitatea acestei iubiri a Bettinei: Niciodată n-a văzut vreo duplicitate, vreo contradicție între dorința asta și cea care-o atrăgea spre Arnim, care nu ignoră nimic din toate acestea". Iar Bettina încearcă să-l lămurească pe Arnim: "Ea-i mărturisește că-l vede rareori în vis, dar e convinsă că nu i se arătă decât când vrea el". Și astfel Béguin descoperă o întreagă dramă a cuplului din care smulge uneori mărturii "incriminante": "Știu că nu-ți plac deloc visele
Vocatia visului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17781_a_19106]
-
Gabriela Țepeș Într-o discuție pe care a avut-o cu studenții români în noiembrie anul trecut, la Catedră de Limba franceză a Facultății de Limbi Străine, unde a avut loc lansarea Cărții nopților în traducere românească, doamna Sylvie Germain mărturisea că violența este una dintre obsesiile ei majore. Afirmația nu a fost făcută doar din elan confesiv și e cu atît mai puțin întîmplătoare cu cît ideea unei violente a destinelor personajelor din Cartea nopților subîntinde întreaga țesătura narativa a
Seductia violentă by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17780_a_19105]
-
cu numele amândurora. Cum Petia, actualul Petia, era singur pe lume, s-a gândit să și-l declare ca fiu al său. Fără prea multe vorbe, noua sa mamă îi indică apăsat identitatea - Bednarski. Într-o reflecție creștinească, femeia se mărturisește: „numele tău mic e același cu al fiului meu. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută între ei [...] - Știu totul despre tine, îmi strânse ea mâna, ca să mă liniștească. O să ne fie bine, ai să vezi. Și eu trăiesc
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]