1,766 matches
-
să însemne, la ei ca și la noi, în Ardeal, porumb). Forma acestui obiect este asemănătoare aceleia pe care o iau măruntaiele înfășurate în intestine și/ori în prapure, iar din această cauză, în albaneză, felul de mâncare făcut din măruntaie înfășurate în intestine se cheamă kukurec. O expresie albaneză sună astfel: „T’i bëj zorrët kukurec!“, adică „Am să fac kukurec din mațele tale!“ Printre bucatele tradiționale românești se mai numără „porcăriile, cele de toate iernile, și câșlegile“ (Radu Anton
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor celor care au participat la tăierea animalului cuprinzând în cea mai mare parte măruntaie. Dar ar fi periculos să credem că nicăieri pe bătrânul continent nu mai este întâlnit acest fel de mâncare ceremonial. Deși modernizarea Europei Occidentale a cam trimis în uitare asemenea tradiții, ele mai sunt totuși practicate în spații geografice izolate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe deasupra. Toate aceste inovații o apropie sensibil de o minestra italienească, anume busecca din Lombardia, o supă de burtă cu multe legume și cu parmezan ras. Impropriu numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată, este un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre, împreună cu orez... Este chiar ciorba noastră de potroace, cu mențiunea că noi, românii, acrim numai cu zeamă de varză, în timp ce rușii, la rassol ’nik, nu o folosesc doar pe aceasta, ci și zeamă de la orice fel
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cunosc ghiveciul „mânăstiresc“ (fără carne); turcii îl fac la fel, numai că al lor nu are conotații bisericești. Mică este lumea: francezii (din sud) fac un fel de mâncare aproape identic, numit ratatouille. La noi mai există ghiveciul „măcelăresc“ (cu măruntaie, cum ar fi măduvioare, momițe, și cu bucăți de carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de mâncare aproape identic, numit ratatouille. La noi mai există ghiveciul „măcelăresc“ (cu măruntaie, cum ar fi măduvioare, momițe, și cu bucăți de carne grasă), compoziția fiind de data aceasta unică printre ghiveciurile balcanice. Avem și un ghiveci „național“ (fără măruntaie, dar cu trei feluri de carne: vițel, miel, porc), mult mai puțin original. Tot „națională“ avem pretenția că este și tocana, deseori românizată prin diminutivare („tocăniță“). Radu Anton Roman ne oferă nu mai puțin de douăzeci de variante ale acestei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
bœuf Stroganoff. Meritul bucătarilor români constă în tonurile originale pe care le-au adus în tabloul tocanelor, mai ales în domeniul varietății ingredientelor utilizate: printre acestea își fac apariția elemente insolite precum varza murată, usturoiul, ardeii grași, prazul, cârnăciorii afumați, măruntaiele, ciupercile, mazărea, rubarba, rădăcinoasele (pătrunjel), mațele de porc ori de miel („tocană de mațe hăcuite“!). Carnea folosită este în genere aleasă din părțile mai grase, mai zgârcioase; cum bine zice Radu Anton Roman, „românii pun la tocană ce nu merge
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
inspirate de cărți de bucate italienești: în majoritatea cazurilor sunt fripte pe grătar, tehnică simplă recomandată încă de către Platin (Bartolomeo Sacchi), în 1474, în celebra sa carte De honesta voluptate, apărută la Roma. Alte elemente tipice gastronomiei Renașterii sunt prezența măruntaielor (creier de oaie, de „râmător“ ori de vițel, „rănichi“, limbă și ficat de vițel ori de „râmător“, „mațul cel gras al vițelului“...), desconsiderate în bucătăria medievală, precum și a plantelor aromatice, cum ar fi măghiranul, ceapa, cimbrul, pătrunjelul, rozmarinul (alături însă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se ține 3-4 zile în apă rece, schimbându-se apa în fiecare dimineață și seară. Burta se curăță cu cuțitul, prin radere, se taie fâșii și apoi se prăjește în ulei de măsline. Când e ușor rumenită, se taie bucățele. Măruntaiele mielului se fierb un sfert de oră în apă clocotită și sărată, apoi se scurg și se taie bucățele. Se întinde prapurele pe o masă. Se acoperă cu umplutura compusă din bucățelele de măruntaie, burta, usturoiul tocat, oregano, ouăle fierte
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
e ușor rumenită, se taie bucățele. Măruntaiele mielului se fierb un sfert de oră în apă clocotită și sărată, apoi se scurg și se taie bucățele. Se întinde prapurele pe o masă. Se acoperă cu umplutura compusă din bucățelele de măruntaie, burta, usturoiul tocat, oregano, ouăle fierte, brânza rasă, sare și piper după gust, pătrunjelul fin tocat. Se rulează prapurele strâns în jurul umpluturii și se închide ruloul cu ac și ață. Se pune „drobul“ la foc foarte mic, într-o tigaie
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
strângă“. Se prepară un sos din cepele fin tocate, călite în ulei, peste care se pun roșiile tăiate bucățele. Se stinge totul cu apă și se toarnă peste mugliatiedr. Acesta se lasă o oră și jumătate în cuptorul bine încins. măruntaie de miel, prapure 500 g burtă de vită 4 căței de usturoi 1 legătură pătrunjel 1 linguriță oregano 3 ouă fierte, tăiate în sferturi 100 g brânză rasă de oaie sare piper ulei de măsline 6 roșii 3 cepe URFA
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de plângărețe, atât de dureroase, pe care mama aceasta le smulge din măruntaiele ei, și din cauza cărora ale mele sunt atât de profund zguduite, nu sentimentul prezent le produce, nu el inspiră disperarea? Deloc; și dovada este că ele sunt cântărite; că fac parte dintr-un sistem de declamație; că mai jos sau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
spațiu real în care cineva povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este un spațiu fictiv în care actorul reproduce de "n" ori, cu indiferența analistului, o situație construită. "...dumneata povestești ceva în societate; emoția îți cuprinde măruntaiele, vocea ți se întretaie, plângi. Ai simțit, spui dumneata, ai simțit și chiar foarte puternic. Sunt de acord, dar te-ai pregătit pentru acest lucru? Nu. Vorbești în versuri? Nu. Totuși, erai urmărit de ceilalți, îi uimeai, îi impresionai, produceai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară decât În mici cantități. Mă simțeam de parcă ar fi cântat cineva la chitară cu măruntaiele mele. Camera era mobilată sumar, doar cu o sofa uzată, o masă și două scaune. Pe masă, pus pe o bucată pătrată de fetru, era colierul lui Six. Am aruncat țigara și am tras diamantele spre mine. Pietrele, lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să știu eu Însumi. Mi-am turnat un brandy mare și l-am dat pe gât dintr-o singură Înghițitură, sperând să mă anesteziez astfel Împotriva noului fel de disconfort pe care-l simțeam - acela pe care-l simțeam până-n măruntaie: Îngrijorarea. Mi-am Încălzit niște apă pentru baie. Până a fost gata, mai băusem un pahar mare și mă pregăteam de al treilea. Cada era destul de fierbinte ca să opărești o iguană, dar nici nu am băgat de seamă, preocupat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l identific pe Mutschmann dacă nu ar fi fost ganglionul, Într-atât de galbenă Îi era paloarea și așa de slăbit trupul. Zăcea tremurând sub pătură, delirând de febră, gemând când și când de durere când vreo crampă Îi săgeta măruntaiele. L-am supravegheat un timp și spre ușurarea mea și-a recăpătat cunoștința, dar numai atât timp cât să Încerce, fără succes, să vomite. Apoi și-o pierdu din nou. Îmi era clar că Mutschmann era pe moarte. În afară de doctor, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea. Remarci absența celorlalți. Uneori, numai prin singurătate suntem solidari. Cum spune un poet mexican: Există zăpezi pe vulcani, dar în măruntaiele lor arde focul". Se zice că trebuie să vorbești încet trecând pe lângă vulcanii din Mexic, să nu-i trezești. Și nu e nici o exagerare în acest avertisment. Popocatepetl și Ixtaccihuatl, cei doi vulcani uriași care domina Mexicul și ale căror
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și fiindcă impresiile se amestecă. Deși sunt înghețați, nu-mi pot imagina acești vulcani stinși. Nu m-ar mira să zăresc la un moment dat un fir de fum prelingîndu-se din craterele pline, probabil, acum, cu zăpadă. După care din măruntaiele munților ar izbucni valuri de lavă fierbinte cu violența cu care izbucnesc fiestele în singurătatea mexicanilor. Acest ultim gând mă face să văd în cei doi vulcani martori ai multor "lumi", dacă judecăm ca în credința aztecilor, o adevărată emblemă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-nfiripa din molozul de pe fundul neuronilor care se limpezeau la acea vârstă de sus în jos, ca niște fiole, din fibrele musculare slăbite de pasiune, din canalele limfatice, din plexurile nervoase, din glandele endocrine. Bancurile stupide descriau hărți fabuloase ale măruntaielor ei, adevărate ținuturi subterane, luminate de sorii crepusculari ai ovarelor: Cică un tip se însurase și nu știa cum să afle dacă nevastă-sa e fată mare. Fii atent cum faci, îi zice maică-sa. îi bagi acolo o monedă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea în cascadă pe piatra înaltă, curgea la intervale egale de timp, îți puteai fixa ceasul după apele izvorului, spuneau în glumă călugării, acum numai clocotul din măruntaiele muntelui, și-un firicel de apă ce se scurge pe sub pietre mai amintesc de ceea ce nu demult a fost Izvorul Tămăduirii, crucii de lemn fixate în stâncă, bogat ornamentată, ridicată recent, nu i-a fost încă dat să vadă faimoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o oră, pe drumul de piatră încep să urce mașini, oameni și eu mă întreb iarăși ce mă aduce la mănăstire, știu doar că trebuie să vorbesc cu părintele Ioan, Despre ce?! Despre fiara sălbatică care-mi sfâșie cu colții măruntaiele și nu-mi îngăduie să mă bucur, despre binecunoscuta luptă dintre trup și suflet, despre cum trupul meu, ca și cum ar avea un creier numai al lui, știe exact ceea ce vrea, iar sufletul mi-e incapabil să pună în cuvinte taine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e vorba, sunt prea încărcat de lume și n-o pot părăsi, e altceva și nu știu ce, Dumnezeu? O criză religioasă? mă întreabă părintele abia șoptit, Și Dumnezeu, dar nu numai atât, părinte! E o forță în mine care îmi roade măruntaiele, ca și cum ar fi acolo un loc de o înspăimântătoare putere ce atrage spre el toată viața mea și-o înghite, și vrea mai mult, și mai mult, îmi înghite toate trăirile și mă împinge la altele, ca să aibă ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
un fir de apă și mi-amintesc de fântânarul orb cu darul lui de a desoperi izvoare și cum, recăpătându-și vederea, redevine un om obișnuit ca toți ceilalți pierzându-și definitiv puterea dăruită prin naștere de a comunica cu măruntaiele vii ale pământului, a murit în sărăcie, nimeni nu mai avea nevoie de el și mă rog cu trufie, Doamne, ferește-mă de bunătatea ta! Și urc în căutarea izvorului printre stânci, curiozitatea mă cațără spre scobitura căscată în munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren ce merge în plină viteză, nimeni pe piatră la Izvor, Ce zi o fi astăzi?! Mă grăbesc să mă dezbrac și prind din plin pe trupul istovit uriașa cădere de ape, stau mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fire care-i leagă izolându-i de lume îmi produc fiori de aducere aminte, Ana! ei toți mă așteaptă pe mine, le fac semn că-i ajung din urmă după ce voi face un scurt ocol în grădină ca să-mi ușurez măruntaiele, apoi grăbesc pasul pe drumul satului ce duce la biserică, toate drumurile duc în noaptea asta într-un singur loc, în care s-au concentrat și spațiul și timpul în teribila acțiune a învierii vieții și deodată sesizez uriașa translație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]