2,090 matches
-
sediu, Costică, împreună cu cîțiva voluntari uteciști, a început să calce, pe toloacă, chirpici. Treaba încă nu se isprăvise cînd oamenii din sat și-au însușit chirpicii. De fapt îi vînduse chiar Fărocoastă, pentru fonduri la cămin, să cumpere gaz și mături ca să întrețină și să lumineze localul ce urma să se ridice. Într-un anume fel, ascensiunea lui Costică fusese eclatantă. Adesea oamenilor importanți li se întîmplă să se afirme în acest chip întîrziat. S-a căsătorit cu o educatoare. Soția
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ales a domnului Primar, om cu aleasă educație și gospodar destoinic. Domnia Sa a considerat că e bine să știți de unde vă trageți... Să iasă afară dobitocul care a zis „din burta mamii”! Nu mă obligați acum să fac anchete, că mătur cu voi pe jos, mârlanilor! Ieși, porcule, până nu arunc după tine cu bastonul! Așadar, să aflați cum și ce s-a petrecut până să apăreți pe lume - mulți dintre voi În nefericite ceasuri -, pe aceste locuri. În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ani În urmă? N-aveam chef să-l lămuresc și nici să-l ascult. Așa cum nu mai am acuma să vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la nas care va șterge tabla, va mătura podeaua, mă va ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de-acuma, gata: aveam să fiu atent ca să ajung bun meseriaș. Iar dacă n-avea să se petreacă așa (după cum cu destul temei bănuiam), nu se Întâmpla nici o nenorocire: În orice hală de strunguri era nevoie de câte cineva să măture șpanul de pe mașini și de pe jos, să alerge la chioșc după vreun pachet de țigări, să ducă de la birouri la muncitori desenele pieselor care trebuiau executate. Postul suprem la care Îndrăzneam să visez era cel de portar. Până să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săvârșirii faptelor ori pentru cei care au uitat, facem un scurt rezumat. Totul s-a petrecut la școală, Într-o seară de iarnă, pe la ora șapte, când este Întuneric deja de vreo două ore. În laboratorul de biologie o elevă mătură podeaua. Pe atunci se punea de la nivel Înalt și În Învățământ problema autogospodăririi, așa că elevii, pe rând, curățau la sfârșitul orelor de curs clasa În care Învățaseră și pe care o murdăriseră. De serviciu pe școală era profesorul Zidaru, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i văd mișcându‐se ridicând mâna să mă binecuvânteze. La zece ani am intrat și eu la un iconar. Da‐era un om sucit, Dumnezeu să‐l ierte, și rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. Mă punea să mătur, să‐i leagăn copilul, și când vroiam să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a Templului Nanzen și în jurul chiliei lui Hanbei. Pe zi ce trecea, soarele încălzea tot mai mult, dar starea lui Hanbei nu se ameliora. Nu putea suporta necurățenia, așa că, în fiecare zi, punea ca în camera de suferință să se măture și, scăldându-se în lumina soarelui, în diminețile senine, stătea pe verandă. Sora lui îi pregătea ceaiul și singura sa plăcere din timpul bolii era aceea de a vedea aburii înălțându-se din vas în soarele strălucitor al dimineții. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Și-acum, uite. După o scurtă pauză, continuă, ca și cum, dintr-o dată, și-ar fi venit în fire. — Ei, haide. Aveți de gând doar să stați aici și să plângeți? Să aprindă cineva o lampă. Trebuie să-i spălăm trupul, să măturăm în cameră și să-l depunem pe catafalc. Trebuie să se facă tot ce trebuie pentru funeraliile cuvenite pe câmpul de luptă. În timp ce Kanbei dădea dispoziții, Hideyoshi se făcu nevăzut. În lumina pâlpâitoare a lămpilor, pe când oamenii începeau să lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar și femei gravide - munceau toți cu disperare, alături de soldați, pentru a ajuta apărarea. Tinerele femei aduceau săgeți, în timp ce bătrânii măturau resturile arse de la puști. Oblojeau răniții și găteau mâncarea soldaților. Nimeni nu le dăduse nici o comandă, dar lucrau în perfectă ordine și fără nici un cuvânt de nemulțumire. Dacă aruncăm asupra lor tot ce-avem, castelul va cădea. Astfel grăi Kawajiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Într-una din cronici, am citit ceva în legătură cu țara noastră, pe timpul domniei Împăratului Tenchi. Când ne-au invadat chinezii, soldații noștri au clădit stăvilare pentru a zăgăzui apa. Iar când chinezii atacau, oștenii japonezi spărgeau zăgazurile și apa acumulată îi mătura din cale. — Da, dar de fapt n-a trebuit să pună planul în acțiune, fiindcă armata chineză s-a retras. Dacă acest plan va fi dus la îndeplinire, am să folosesc o strategie fără precedent. Prin urmare, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce bău o ceașcă de apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc, apoi, voi vizita Capela Atago, cât timp mai e puțină lumină. Capelanul îl conduse pe o cărare măturată cu grijă. Urcă scara altarului exterior și aprinse lumânările sacre. Mitsuhide făcu o plecăciune adâncă și stătu, câtva timp, în rugăciune. De trei ori, preotul trecu o ramură din copacul sacru peste capul lui Mitsuhide, după care, îi oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici dinainte de a se fi întunecat și amândoi au măturat cărarea de la intrare până la ceainărie și au lustruit cu mâinile lor veranda. Apoi, Domnul Soshitsu a udat poteca și a făcut un aranjament floral, în timp ce Domnul Sotan s-a dus la bucătărie și a dat instrucțiuni pentru mâncărurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă odihni, stăpâne, așa că, l-am pus pe un tânăr foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi, care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adăpost temporar, cu ziduri grosolane de ipsos, rogojini de papură și o vază cu flori sălbatice. Scopul ceremoniei ceaiului era acela de a dobândi forța lăuntrică necesară pentru a putea îndura oboseala unei campanii îndelungate. În zorii acelei zile, Shogen măturase pământul umed de rouă și pusese cărbunii în vatră. Curând, sosiră Ogane și Kinoshita. Amândoi erau vasali ai lui Shibata Katsutoyo. Shogen le acordase încrederea lui și depuseseră un jurământ solemn de a acționa împreună cu el. — Hayato întârzie, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
setea după o ceașcă sau măcar o gură. Dar nu aveau timp pentru așa ceva. Norii mari de praf galben și sunetele cailor inamici se apropiau deja din spate. Hideyoshi, însă, care înaintase până acolo de la Shinzaemon cu o forță ce măturase totul în cale, se opri chiar înainte de Moyama. Tabăra asta e sub comanda lui Maeda Inuchiyo și a fiului său, Toshinaga, anunță el. Cu această observație, frână brusc înaintarea năvalnică a avangardei. Apoi, își reformulă dispoziția de luptă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Otsu. Hai să prânzim cu Maeda Geni, până se pregătește corabia. Se referea la omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp să refuze, Hideyoshi îl conduse la conacul guvernatorului. Curtea era măturată proaspăt, ca și cum musafirul ar fi fost așteptat, iar Geni îl primi pe Kazumasa extrem de curtenitor. Hideyoshi îl îndemna încontinuu pe Kazumasa să se destindă și, în timpul mesei, nu discutară despre nimic altceva decât castelul pe care avea să-l construiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
auz și cu mirosul de copită arsă în nări, privesc în jur cu aduceri aminte... Hai să intrăm pe Ulița Strâmbă - mă trezește bătrânul din visare. Pășesc alături de el cu privirea fugărită peste tot ce ne înconjoară. Câte o gospodină mătură colbul din fața casei și apoi îl astâmpără stropindu-l cu apă. Dughengiii își așază marfa la vedere. Zarzavagiii își poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cari ar fi de rînd, pe toată ziua să cerceteze podurile, și unde va afla vre o pode stricată sau smintită din locul ei, să puie să o tocmească”. După aceea, căpitanul trebuie să aibă grijă ca: „Fieștecare dughengiu să măture podul de două ori pe săptămână, de tină (praf) și de gunoiu cât va cuprinde dughiana sa; iar pe unde n-ar fi dughene, să măture podarii”. Pe urmă: „Să nu îngăduiască pe nimine a ieși cu dughiana sau cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să o tocmească”. După aceea, căpitanul trebuie să aibă grijă ca: „Fieștecare dughengiu să măture podul de două ori pe săptămână, de tină (praf) și de gunoiu cât va cuprinde dughiana sa; iar pe unde n-ar fi dughene, să măture podarii”. Pe urmă: „Să nu îngăduiască pe nimine a ieși cu dughiana sau cu casa sa, lăcomind ca să ia din locul uliții; nici să lase pe cinevaș a arunca gunoiu pe ulițe, sau pe mahalale; ce fieștecare să scoată gunoiul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
tras cu arcul până unde a căzut săgeata ar însemna o pistrea. Mai departe e ușor de priceput... Pornim la drum. Nu după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de PR-ul Camerei de Comerț a Irlandei, fusese pe yachtul lui Kennedy și nu vorbea de bine pe nimeni. Eram onorată că venise la petrecerea mea. Sosirea ei reprezenta garanția succesului. Faptul că purta o haină din șifon, care mătura podeaua și care figura în numărul curent al revistei Vogue, nu putea decât să facă să crească starea de bine din zonă. — Deci ăsta e micul tău apartament? m-a întrebat ea. —Al meu și al lui Brigit, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să scoată tot felul de nebunii ca Beauty Flash și Three Minute Repair, care trebuiau să-mi restaureze chipul desfigurat. Era o treabă inutilă, pentru că atingerea blândă a degetelor ei a făcut ca râul de lacrimi să izbucnească din nou, măturând toate cremele alea scumpe înainte să apuce să intre în piele. în sala de mese, după ședința de grup, Chris și-a făcut loc prin cordonul de persoane care-mi arătau simpatie. Mi-a părut bine că Chaquie și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nesuferit! zise Eva a doua zi dimineața. Wilt se ridică în capul oaselor pe pat. Se simțea îngrozitor. Nasul îl ustura și mai tare decât ieri, capul îl durea și-și petrecuse cea mai mare parte a nopții în baie, măturând la o parte tot dezinfectantul Harpic de pe vasul de toaletă. Nu era în dispoziția potrivită pentru a fi trezit și numit un nesuferit. Se uită la ceas. Se făcuse ora opt și Henry avea ore de la nouă cu anul II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea prea mult spațiu să se agite în voie, dar acolo unde îl găsea, femeia îl folosea din plin. Făcu paturile - cele două priciuri micuțe - și puse așternuturile frumos în sertarele de sub ele, după care bătu pernele și goli scrumierele. Mătură podeaua, lustrui masa, spălă ferestrele, curăță rafturile de praf și, în general, făcu peste tot ordine și curățenie, atâta cât era omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]