7,652 matches
-
din trusa sa de cojocărie și, după ce l-a înroșit la lumânare, l-a legat cu ața de pe mosorul său de cusut căciuli și bunde. Apoi, a topit plumbul de la un glonț rămas de pe timpul războiului, mai ales că în magaziile din curte fusese încartiruit un pluton de soldați din armata sovietică, când au intrat în Dobrogea, iar gloanțe se găseau peste tot prin grădină, când se săpa pământul. În loc de nicovală, tata folosea, când își ascuțea coasa, o ghiulea de tun
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
1840. Are o curte mică în care se află o fântână. În partea dinspre mare și în părțile laterale este împrejmuită de un gard solid din piatră. Casa este construită în întregime din lemn. La parter are o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află salonul din care pornesc circular celelalte camere, care au jos dușumea și tavanul din lemn sculptat. Prima cameră cu vedere spre mare are tavanul de lemn cu romburi lucrate din stinghii
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
care se află un amestec alcătuit din argilă, nisip și spărturi de cărămidă. La interior pereții sunt acoperiți cu mortar, iar la exterior sunt placați cu scânduri din lemn de pin așezate orizontal. La parter se află o pivniță, o magazie și un hambar. La etaj în centru se află un salon din care în evantai pornesc mai multe camere. Spre deosebire de casele construite în localitățile de pe uscat din cauza vânturilor puternice, la etaj camerele nu au chardak (o verandă mare), acesta fiind
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
mă luptăm cu somni de un metru. Puțin după aceea, Aradul a fost cucerit pentru scurt timp de trupele maghiare: după contra-ofensiva sovietică, cetatea de tip Vauban a acestui oraș a rămas pentru un timp nepăzita. Folosite în timpul războiului drept magazii militare și puncte de distribuție, tunelurile acestei cetăți au redevenit locuri minunate pentru aventurile copiilor: pe când cei mici umblau după arme, cei mari vânau bicicletele și radiourile rechiziționate. Numai printr-un miracol niciunul din grupul nostru nu a murit sau
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
spus tanti Oala, necăjită pe Cartuș. -Ce copii?! am sărit și eu cu gura. Erau mai înalți decât tata-mare. Cartuș își muta capul de la unul la altul și în întunericul de afară, ochii îi străluceau ca două steluțe. -Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a spus mami, dacă mai trece cineva prin poartă, fără să știe că avem câine, ne face un bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
-Închide-l în magazie, în noaptea asta! i-a spus mami, dacă mai trece cineva prin poartă, fără să știe că avem câine, ne face un bucluc. -Tocmai în seara asta nu am să-l închid, îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
îi las ușa deschisă de la magazie, că mai profită cu colindul și mai sare gardul și unul cu mână mai lungă. Am întrat în casă și l-am lăsat pe Cartuș mulțumit să intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
spectacole, de ce cântecele sale noi și înnoitoare chiar și peste veacuri, sunt retrase în vechea meteahnă a negustorilor preocupați de comerțul chiar și cu suflete? Cum de se poate ca managementul galopant și forțat al societății românești să pună în magazie tezaure și să așeze în vitrine acareturi muzicale, spoite într-o nuanță tehnică vulgară și aculturală, pe când unicatul stilistic, vocea patrimonială a Floarei Calotă, oglindită în pietrele prețioase ale muzicii folclorice românești așteaptă să fie mai lesne și frecvent apreciate
FLOAREA CALOTĂ, FLOARE SPIRITUALĂ A CÂNTECULUI FOLCLORIC ROMÂNESC. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357192_a_358521]
-
mușcă? Treaba ta! i-am spus și sub privirea neliniștită a lui Cartuș ,i-am deschis poarta. Imediat i-a întins lui Cartuș o bucată destul de mare de plăcintă cu brânză, după care, grăbit, mi-a cerut să intrăm în magazia de lemne. Am acceptat, fără să-i pun întrebări, de frică să nu-i vină în cap lui Cartuș să mai ceară o porție de plăcintă sau să-l muște. Dacă era cineva în curte pe care îl știam de
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
l-ai găsit în curte și o să te creadă. -Nu, nu pot, este al tău! mi-a spus și până să mă dezmeticesc Matei scoatea din buzunar o altă bucată de plăcintă și aruncând-o lui Cartuș, care stătea în fața magaziei mai blând ca niciodată, a ieșit la fel de repede cum a intrat. Mă jucam cu iepurașul cu părere de rău. Gestul lui Matei, în loc să mă bucure, îmi crease alte probleme, mai ales că mi-l doream atât de mult că nu
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
amândoi la lumina slabă a becului. -Tata-mare, o să moară de frică și de frig aici singur! i-am spus speriată la gândul că s-ar putea să-l lăsăm peste noapte în pivniță. -În pivnița este mai cald decât în magazie și aici nu intră nimeni. Am să-i fac o cutie mare din lemn! mi-a spus, tot uitându-se unde să-l pună. Pivnița era mare. Înainte aici își ținea butoaiele cu vin pentru restaurant, dar acum nu erau
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
și am găsit că era locul cel mai ferit să-i aranjăm un loc mai cald. -Îl punem aici! mi-a spus tata-mare pe șoptite. -Dacă o să-i fie frig? l-am întrebat îngrijorată . -Du-te și adu-i salopeta din magazie și vezi dacă poți să aduci o bucată de pâine și o cutie, să-i punem apă! mi-a spus stând pe vine cu iepurașul în mână. -Dacă sunt șobolani? l-am întrebat speriată. -Ai văzut tu vreun șobolan? m-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ascuns și nu o să-l vadă nimeni! mi-a spus nerăbdător să termine cât mai repede cu toată povestea asta. Am fugit pe scări și cum nu era nimeni în curte, nu mi-a fost greu să scot salopeta din magazie și să o arunc în pivniță, după care m-am furișat în casă și fără să mă vadă mami, am luat o bucată de cozonac, gândindu-mă că pentru un amărât de iepuraș ar fi mai bun decât pâinea. M-
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
negăsind altceva mai bun de mâncat, au atacat morcovii îngropați în nisip. Iepurele era salvat! Pentru prima dată, în fiecare după-amiază, eu cu tata-mare ne ofeream serviciile să spargem lemne pentru mami, cât și pentru ei. Eram așa de friciți magazie amândoi că, încet, am început să fiu geloasă, simțind că dintre noi amândoi, iepurașul îl preferă pe tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
tata-mare. Nu-mi manifestam nemulțumirea, de teamă ca acesta să nu se răzgândească și să mă lase singură cu atâtea griji în spate. În primăvară iepurașul devenise mai mare chiar decât motanul Miți, care, imediat ce zărea o crăpătură la ușa magaziei, încerca să se furișeze, ca să nu-l amintesc pe Cartuș, care atunci când spărgeam lemne stătea cu urechile drepte, curios să prindă frânturi din conversația noastră. Toată liniștea mea a dispărut într-o după-amiază când Matei fluiera și bătea în poarta
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
bucuroasă, oricum nu avea unde să plece în concediu. De unde să fi știut ea ce are să se întâmple? Și dacă ar fi știut?! A deschis ușa la prima oră a dimineții. Totul era pregătit pentru zugrăvirea atelierului: materialele erau în magazie, mașinile erau învelite în folie de plastic, florile erau strânse într-un colț al încăperii. A pus repede de cafea să întâmpine meseriașii ca o gazdă primitoare. Pe la ora șapte au apărut și ei, doi, unul mai tinerel și altul
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
o privire admirativă asupra lucrării. Îi plăcea cu adevărat. În timpul mesei au discutat despre sănătatea tatălui lui Radu. Așa a putut afla despre motivul întârzierii. A trebuit să umble prin farmaciile din oraș, după medicamentele ce nu se găseau în magazia spitalului. Cu toate că erau vreo douăzeci de farmacii în jurul spitalului județean, abia prin centru a reușit să rezolve problema rețetei. Apoi au discutat despre lucrarea ei, despre problemele lui de la serviciu. La terminarea cinei, cu un pahar de merlot în mână
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
întreaga savoare. Au servit cafelele și mulțumindu-i gazdei pentru masa specială oferită, își cerură scuze că trebuie să se retragă. Cei doi bărbați puteau să mai stea, mai aveau vin de băut în sticle și desigur suficient vin în magazia restaurantului dacă le mai trebuiau. Ajunși în intimitatea apartamentului, tinerii noștri s-au sărutat, fugitiv, încercând să scape de hainele de pe ei. Pentru a doua zi nu au mai făcut niciun program că tot nu îl respectau în final. Întinși
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
stări psihice intersectate după anumite legi cu planurile materiei îi erau deja ostile, lupta cu morile de vînt încetase, viața lui putea fi și altfel, în definitiv, umanitatea habar nu are că un individ ca el se chinuie într-o magazie nenorocită să revoluționeze ideea stării de grație a gîndirii, trebuia să spargă lemne pentru bucătărie, s-a agitat toată seara, au mîncat amîndoi, Mancuse a glumit cu Estera pînă a simțit că biata de ea era frîntă de oboseală și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
aveai ce face cu ea, de ce mi-ai mai cerut-o?! și răspunsul, pe care i-l dădeam tot eu era, era că, uite așa, de-al dracului, pentru că el n-avea sapă și eu tot o țineam degeaba în magazie, pentru că cine mă văzuse pe mine cu ea în mînă vreodată, ai?! Lumea noastră, împărțită crucial în văgăuneni și bucureșteni, era înțepenită în acel gen de relații sociale anacronice, primarul era acel factotum și dacă nu ploua tot el era
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
la un ciocan de lipit electric, pe care le achiziționa numai de la piața de vechituri pe cîțiva bani acolo, loc de unde mai cumpăra cîteodată șuruburi sau rulmenți uzați, și se așeza pe băncuța de lemn. Cînd îl vedea dispărînd în magazia din scînduri, numită pompos “atelier de reparat infinutul!”, Estera știa că trebuie să-l lase în pace, pentru că el nu renunțase definitiv la marele lui proiect de a revoluționa cunoașterea și de a-i da lumii “o nouă lege”, mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
de bumbac. Aceasta se prelucreaza prin impregnarea intr-o solutie chimica si prin vopsire de către persoane specializate. Reg. NA [4] stog format din snopi din tulpini uscate de porumb, puse pe vertical unul lângă altul, sau unul peste altul. [5] Magazie de obicei lipita de corpul principalal casei, unde sunt ținute produsele agricole și unele articole agricole. NA Referință Bibliografică: LITURGHIA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 656, Anul II, 17 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stan
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
Tradiția adevărată este singura merinde sufletească a unui popor”. Liviu Rebreanu Nu știu cum se face că noi, cei trecuți de șaptezeci, ne amintim cu lux de amănunte întâmplări petrecute în copilăria sau tinerețea noastră, însă uităm deseori de ce am intrat în magazie sau unde am pus un obiect pe care cu câteva minute l-am avut în mână. Chiar îmi spun câteodată, în mod peiorativ și, bineînțeles, cu o ușoară autoironie: „Cât sunt eu de deștept, dar asta tot nu o pot
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
vin, copiilor și nepoților, obiectele, tradițiile, îndeletnicirile, portul național al moșilor și strămoșilor noștri”, ne spunea dânsul. Și așa, cu căruța bătrânului Stelian, am mers pe la curțile gospodarilor din Domnești și am scotocit, timp de o vară întreagă, podurile și magaziile. Marele profesor nu avea liniște, parcă nici nu dormea nopțile. La ora șase dimineața era la poarta mea: „Hai, să mergem!”. Și plecam, o luam de la capăt cu căutările. Așa s-a iscat un adevărat muzeu, cu clădire proprie, un
ANII DE GLORIE AI MUZEISTICII DOMNEŞTENE de ION C. HIRU în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358110_a_359439]
-
și lucruri foarte bune! surâse tachinând-o. Cred că n-am avut un Crăciun magic și liniștit ca acesta.. niciodată. Este un flux de energii pozitive, aici. -Mai puțin curentul electric -Atunci, să remediem situația! -Generatorul de avarie este în magazie. Trebuie traversată curtea.Dificil, stratul de zăpadă este destul de mare. -Îhmm, îmi plac bataile cu bulgări.. -Nu pe vremea asta nesuferită! -Să luăm partea bună a lucrurilor. Mai întâi, haine de avarie, râdea amuzat. Îi insufla o stare de bună
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]