2,559 matches
-
fi la tribunal, Dumnezeu va voi să te scape de acolo, dă slavă Lui” (II 37, 1‑5). Imaginea paradigmatică a Anticristului Ca și în monografia precedentă, Hipolit zugrăvește aici un Anticrist sub chipul unui tiran sângeros manipulat de forțe malefice. Atât comportamentul său, cât și trăsăturile sale de caracter se regăsesc la unii regi din vechime. Nabucodonosor se află în fruntea listei: „La început regele [Nabucodonosor] se temea de Dumnezeu, dar mai apoi, ridicându‑se împotriva lui, s‑a schimbat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne decât cea din urmă, singura salvatoare, fiind singura cristologică. Instructiones 41 În acrostihul 41 al Instructiones apare o versiune sintetică a mitului Anticristului: 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
orbem terrae non ad regendum, sed ad consumendum partiantur (7, 16). Misiunea lor nu va fi de a administra, ci de a favoriza declanșarea catastrofei finale. Această confederație încropită va fi amenințată de un rege „descinzând” din Nord, pol considerat malefic de popoarele Asiei Mici. Noul tiran va învinge trei dintre regii de paie, ceilalți șapte se vor grăbi să‑i recunoască supremația; el va deveni din acel moment princeps omnium, fiind caracterizat de apologet în felul următor (7, 16): Hic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
identifica integral cu acesta. Cu toate acestea, chiar și în versiunea unui „radicalism moderat”, credința rămâne, după cum am văzut, relativ inedită în sânul tradiției creștine. Irineu, de la care Chiril preia mai multe idei teologice, distinge clar între cele două personaje malefice, stăruind asupra biografiei pământești a Anticristului. Acesta se va naște în tribul lui Dan, va avea o descendență bine stabilită, va purta un nume, ca orice muritor, și va avea o anumită evoluție ale cărei etape vor putea fi schițate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu contextul prebaptismal, în care exorcismele jucau de asemenea un rol foarte important. Anticristul, în viziunea lui Chiril, este o entitate necorporală, cvasiabstractă, lipsită de biografie terestră, nume sau origine. Este dublul mimetic al adevăratului Cristos, un „înger de lumină” malefic, un duh rău, întrupat pentru o anumită perioadă de timp. Diferența între adevăratul și falsul Cristos, în contextul eshatologic, constă în însăși realitatea întrupării. În cazul adevăratului Cristos, întruparea este depășită în înviere. Un Cristos întrupat a doua oară nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Legii iudaice, tot astfel există doi Cristoși, primul a coborât deja pe pământ, recunoscut de creștini, celălalt, care nu s‑a arătat încă, este așteptat de poporul lui Israel (4, 6). Acesta din urmă va fi fiul sau trimisul Demiurgului malefic și a fost anunțat de toate profețiile mesianice ale Vechiului Testament. Isus, Cristosul creștinilor, s‑a făcut cunoscut ca adevăratul Mesia, exclusiv prin minunile pe care le‑a săvârșit în timpul vieții sale pământești (3, 3). Nașterea sa nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la Londra și are două „sosii”, una în Rusia, alta în China. Pentru a cuceri lumea trebuie să intre în legătură cu spiritele din lumea cealaltă, sacrificând o tânără, Betty, și conservându‑i cadavrul. Dar planul său eșuează și cele două acțiuni malefice se întorc împotriva lui. El se ridică la cer, „ca un balon”, parodiind Înălțarea lui Cristos. În fine, Dan Stanca, unul dintre cei mai promițători scriitori români, publică (1997) romanul intitulat Apocalips amânat, a cărui acțiune se petrece în România
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Le Livre de Daniel, Paris, 1971. Di Biagio, G., La grande conspirazione. Dalla ribellione di Lucifero alla manifestazione dell’Anticristo, Rome, 1989. Di Nola, A.M., Il diavolo. Le forme, la storia, le vicende di Satana e la sua universale e malefica presenza presso tutti i popoli dall’antichità ai nostri giorni, Rome, 1999. di Petovio”, Annali dell’Istituto storico italo-germanico in Trento, 25, 1999, pp. 315-346. Dodd, C.H., „The Fall of Jerusalem and the Abomination of Desolation”, în Journal of Roman
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Referitor la sensul precizat al lui <≅:∴∀, vezi de asemenea Mt. 7,22‑23; 24,12; 2Cor. 6,14‑16. . Această expresie apare și în Ioan 17,1 cu referire la Iuda. Genitivul poate fi atât obiectiv, cât și subiectiv: personajul malefic va provoca distrugeri și va fi distrus la rândul său. . Foerster, Theologischen Wörterbuch zum Neuen Testament, vol. 8, pp. 173‑174. . Există trei modalități de traducere a acestei expresii: „omul fără de lege”, „omul nelegiuirii” și „omul nedreptății”. . Testi sull’Anticristo
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6; Urcarea la cer a lui Moise 10, 1; Cartea Jubileelor 23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte, cele trei personaje malefice ale Apocalipsei fac trimitere la duhurile lui Beliar, menționate de Testamentele celor doisprezece patriarhi, de care am vorbit în subcapitolul dedicat epistolelor lui Ioan. . 1 Enoh 10, 4. . Referitor la acest subiect, vezi dosarul prezentat de P. Prigent, Apocalypse..., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se subordonează rostogolirii halucinante a cuvintelor. Creaturile fantastice există prin magia verbului ordonator, capabil să instituie realitatea, peripețiile eroului, care străbate ținuturi fabuloase și înfruntă vrăjitori, zmei și balauri pentru a-i veni în ajutor împăratului amenințat de o făptură malefică, sunt mai degrabă un pretext pentru regizarea, cu inventivitate debordantă și cu plăcere a jocului, a unui spectacol lingvistic asemănător celui oferit de Anton Pann sau de Ion Budai-Deleanu, de Ion Barbu sau de Ștefan Agopian. Fără pereche (2000), roman
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
în exil, a murit la Istanbul lăsându-i Benettei (sau Benedetta), soția sa și vară cu Mihnea Turcitul (căci era fiica Lucreției, soră a Ecaterinei Salvaressi, mama lui Mihnea), o mulțime de datorii. Și marele vornic Alexandru Alexeanu (un spirit malefic, se pare, dacă este adevărat că el l-a îndemnat - cum afirmă o cronică - pe Mihnea al III-lea Radu să-și ucidă boierii și tot el s-a aflat între „pârașii” Cantacuzinilor) a avut neamuri domnești. Prima lui nevastă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
diabolică și cu auxiliari specifici: despre o unguroaică se spunea (Șarolta Solcan, p. 263, trimite la o cercetare maghiară) că „umblă pe pisică neagră cu urechea despicată”; chiar ocupanții turci erau socotiți aliați ai celor ce făceau farmace. Mai mereu malefice. Să nu uităm că Antim Ivireanul incrimina aplecarea către ocult: „A doua, pentru vrajele și descântecele ce caută, stinge cărbuni, pune lacăte, și cuțite și sorți să-și vadă norocul lor, nu împrumutează la-nceputurile lunelor pe nimene, nici foc
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se află o forță pozitivă (călugărul - sfântul, care îi oferă diverse „auxiliare”: o suliță, o verigă de aur) și un adjuvant miraculos - o iapă, pusă la dispoziție de același donator înțelept. Călugărul va avea intervenții decisive, căci, capturat de mama malefică (legat cu funii de un stâlp, băiatul „se suce o dată și funiile se rup”; va fi apoi imobilizat cu „lanțuri grele, cât piciorul de groase și cu funii de mătasă”), ucis și tăiat în bucăți de balaur, feciorul este „refăcut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici occidentale în literatura genului. În publicistică, aceeași tentă sentimental-moralizantă: volumul Martor incomod (1999) reunește o sută de articole publicate de Ș. în revista „Pentru patrie”. SCRIERI: Cadența generației, București, 1974; Scrisori de acreditare, București, 1976
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
pe care le violează, fie premeditat, cu intenție, fie automat și involuntar, necenzurat. Din aceste considerente, pervertirea este raportată la un Supra-Eu incapabil de a discerne Binele de Rău, permisiv Întotdeauna Răului. Un Supra-Eu slab sau chiar Înclinat către Rău, malefic. În cazul acesta, pervertirea va avea un caracter de conștiință a Răului, o conștiință negativă și imorală. Pervertirea este schimbarea firii prin răsturnarea Supra-Eului, cu consecințele negative, la care făceam referire asupra individului. Caracteristicile conștiinței pervertite Așa cum există ceva În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
voința și interesele sale. Ca și În cazul celorlalte forme ale conștiinței perverse, acțiunile imorale sunt dovada unui caracter slab, a unor consecințe ale frustrărilor, complexe de inferioritate, carențe de educație și cultură, la care se mai adaugă o inteligență malefică care gândește și Împinge individul către Rău. Acțiunile perverse ale unui individ se pot manifesta În forme diferite, dictate fie de Înclinațiile imorale ale individului, fie de circumstanțele vieții acestuia. Ele devin mai periculoase dacă sunt dublate de o inteligență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cu un caracter agresiv. Ea are de regulă o notă de maximă pasionalitate, atunci când recurge la forma de manifestare prin violență a agresivității, sau poate avea caracterul unei extrem de abile și rafinate intrigi de denigrare, când are la bază inteligența malefică ce construiește scenarii În care imaginea pe care o atribuie adversarului este compromițătoare din punct de vedere moral și social, dar reușește să-i convingă pe ceilalți de „justețea” argumentelor sale, printr-o inducție sugestivă. Semnificația și mecanismele conștiinței pervertite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o neîmplinire de sine, am identificat următoarele tipuri: aă Spiritele negative, sau nihiliste, se caracterizează prin respingerea valorilor vieții, negarea acestora și dorința de a le distruge pentru a le Înlocui cu alte „valori”. Adesea, aceste persoane au un spirit malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
strecurat. Apa filtrată este pusă la fiert până se Înjumătățește, iar ulterior se adaugă usturoi și ulei de migdale. Se consumă când s-a răcit puțin. După cum mi-au spus colegii de breaslă din Buhara, usturoiul servește la Îndepărtarea spiritelor malefice. Medicii europeni ar putea Învăța de aici remedii ce ar trebui folosite pentru pacienții hăituiți de spiritele rele, fapt ce se ivește În special În cazul doamnelor. De la același doctor am aflat și mijloacele utilizate pentru Îndepărtarea holerei, la Buhara
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Mephiticus. Parabolă ingenioasă, mizând pe o simbolistică a paradoxurilor: istoria pare un joc de pocher sângeros, în care Hitler se străduiește să fie „eternul Joker” (cartea care „dă sens și câștigă toate partidele”), mânuit din umbră de un alt Joker malefic, un soi de personaj-idee, luând în piesă diferite măști, de la cea de actor la cea de oglindă inversă a dictatorului, și care se dovedește a fi în cele din urmă Moartea. A treia piesă din volum, Leordenii, în care Ion
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
însă și avatarurile bătrâneții: „Senectus insanabilis morbud”, spunea Seneca, iar Trentiu, „Senectus ipsa est morbus”. În Evul Mediu, bătrânețea apare ca o infirmitate, ca o boală în sine (R. Bacon). Bătrânul este un personaj proscris, fiind asociat cu vrăjitoarea, artele malefice, relațiile cu diavolul. În Renaștere, bătrânul este privit cu multă rezervă, ca o formă de degradare a omului, cum vedem, de pildă, la personajele lui Shakespeare. În iluminism se produce o reevaluare a imaginii bătrânului, pentru ca el să recadă în
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
carte puțin structurată, constituită prin aglutinare de episoade și situații eteroclite, unele artificios dramatice, altele incluzând dialoguri lungi, discuții filosofarde sau cu un caracter mai curând parazitar: intimist, romanțios, banal sentimental, pe alocuri melodramatic și senzațional. Notabil e punctată, totuși, malefica activitate a funcționarilor de partid acționați de la Moscova, unii având modele în nomenclatura de vârf din vremea guvernării dejiste. În celelalte romane - Exerciții de existență (1982), Inocenții și blidul Satanei (1994), Strania iubire (1994), Intoleranță și ultimul înger (1995), Fratele
ŢUGUI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
copil o veritabilă enciclopedie. În romanul Al treilea pol al pământului miraculosul e plasat în realitatea obiectivă, într-o combinație de basm și SF. Naratorul e un globe-trotter care, trăgând la un han, descoperă în jur tot felul de duhuri malefice. Sinistrele personaje se încumetă să concureze, în scopuri nocive, pregătirile unor zboruri spațiale, în toi la un centru asemănător celui numit, în Frumoasa adormită, „un pol al pământului”, dar uneltirile lor sunt dejucate de trei tineri. Un caracter special, nu
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
în care răul s-a cuibărit ca o banalitate. Diavolul însuși, venit în România cu două ajutoare, deghizat în filantrop elvețian, recurge, în aceste circumstanțe, tot la morală pentru a reuși să mai distrugă ceva. Cinismul e regula acestui univers malefic, a cărui șansă de eliberare pare a fi doar nebunia. Piesele lui Z. se remarcă prin ironia amară, ca instrument pentru a dezvălui fața tragico-absurdă a contemporaneității, prin gravitatea reflecției și deopotrivă prin autenticitatea limbajului, dramaturgul dovedind un deosebit simț
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]