1,148 matches
-
sedat omul în vârstă de 45 de ani pentru a nu opune rezistență și pentru a-și face treaba fără emoții. Când s-a trezit, fostul ei iubit „a simțit” că nu mai are niciun dinte. Femeia i-a bandajat mandibula astfel încât să nu poată deschide gura pentru a vedea ce tratament stomatologic i-a „aplicat". Anna i-a spus că a avut complicații în timpul intervenției și că ar trebui să îl vadă un specialist. „Când m-am privit în oglindă
Vezi ce păţeşti dacă ai o iubită dentist! () [Corola-journal/Journalistic/66848_a_68173]
-
De cum își lipi urechea de capacul lăzii Filip tresări la auzul unui vuiet stins venit ca din măruntaiele pământului, un râcâit disperat de gheare, un fâșâit de celofan al unui stol îndepărtat de lăcuste, ronțăindu-i și măcinându-i cu mandibule minuscule nervii și orele de nesomn. în plus, lada de lemn funcționa ca o imensă cutie de rezonanță, care prelua și amplifica acest sunet abstract, neidentificabil cu vreun sunet produs vreodată. Fu deșteptat din somn de un zgomot familiar. Sirena
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fost explicată ca un singular reconstituit după pluralul fălci (la fel cum, după pluralul foarfeci al lui foarfece, s-a creat forma de singular foarfecă). Schimbarea semantică de la „seceră“ la „falcă“, existentă numai în română, se explică prin faptul că mandibula seamănă ca formă cu o seceră. Gură < lat. gula „esofag, gâtlej“. La început, gură se folosea numai pentru animale (cf. fr. gueule), așa cum se vede din expresia calul e tare în gură sau din cuvântul compus gura-leului. În româna veche
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
pieptului cu mușchi triunghiulari și puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsînd-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
complexe, aducând a suveici de mașină de cusut, a clești electrici de tortură, a iadeșuri... Toate erau plasate în locașuri de aceeași formă cu ele, din spumă albă de latex. Articulațiile cu șurubele delicate, vârfurile fine arcuindu-se ca niște mandibule de insectă, mânerele masive și grele, tronconice - toate produceau la fel de multă plăcere ca și repulsie, erau perfecte, dar perfecte pentru vătămat, pentru smuls, înțepat, tăiat, poate pentru sugrumat și trepanat de asemenea (un mic ferăstrău, o bijuterie de metal argintiu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
doar o bacterie, aș fi simțit existența și-apoi aș fi dispărut fără să iau nimic din ea cu mine, afundîndu-mă-n noroiul meu de pe fundul lacului, înaintînd cu mișcări peristaltice, fluturîndu-mi cilii vibratili într-un strop de apă, săpând cu mandibulele canale printr-un boț împuțit de brânză care-ar fi fost universul meu pentru-ntreaga viață. Aș fi putut fi o ciupercă provocând o candidoză bucală vreunui câine vagabond, sau naiba mai știe ce, orice. Nu numai fără conștiință, dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul clăpăug al lui Jean, lăbărțat pe o cută-a halatului, se ivea o rădașcă de fildeș și aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii, devenea o aglomerare de cranii de viperă. Luci devenise o herghelie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acest jeleu. Rămân doar nervurile, mănunchiuri de nuiele agățate de-un pântec martirizat. Și totuși câteva sute de fluturi se mai împing înainte, se târăsc mai departe prin canalul de carne și foc. Labe articulate ies din pereți și apucă, mandibule sfâșie cîte-un capăt de aripă ca pe-o pânză de corabie. Schelete de fluturi se leagănă în plase dese de păianjen. Când planeta burtoasă apare deodată în gigantica ei cavernă, doar câteva zeci o mai pot detecta cu penele moi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor. Asta fusese viața? Pentru asta eclozase atunci, în punctul zero al vieții ei? Avea să dispară, pur și simplu, în nesfârșirea acestui lemn, care era pentru ea spațiu, timp și memorie în același timp? Mereu împingînd capul negru, cu mandibule flămânde, în indistinctul care e viitorul, mereu înfulecîndu-l rapid și transformîndu-l în canalele-ntortocheate ale trecutului. Sorbind materia printr-un capăt, azvîrlind-o în urmă prin celălalt, doar ca să-și mențină făptura de fum învîrtejit... Acum însă simțise chemarea, fusese în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șeii turcești din podeaua țestei, ochiul cel fără de pleoape își contemplă opera și-o găsi bună. Pe schelet orândui apoi grupe de mușchi, fibre în evantai la tâmple și pe craniu, mușchi inelari în jurul orbitelor și al gurii, cilindrici sub mandibula rânjită, cu dinți străvezii și perfecți. Mușchi striați, fusiformi, suprapuși, întretăindu-se, pernițe pectorale și fesiere, pereți intercostali, fusele lungi de la brațe și de la picioare, prinzîndu-se de oase cu zgârciuri puternice, mușchi de culoarea amurgului, pachete de fibre alcătuite din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată pe lângă urechile oamenilor, făcîndu-i să se ferească, îi loveau ca niște pietre în spate, fojgăiau pe copaci și în iarbă. Mircea prinsese una și o ținea de corpul tare ca de metal, privindu-i mișcarea dezordonată a picioarelor și mandibulele ca niște coarne de cerb. Vroia s-o ducă acasă și s-o pună mtr-un borcan. "Ce rău îmi pare că nu mai știi nimic! Câte ai mai făcut! Ai sărit ca broasca, ai făcut chiț-chiț ca șoriceii, groh-groh ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
desfigurau. Ură, luxurie și voluptate bestială, bucuria incestului și a torturii. Sub arbori necunoscuți, feline trântite pe-o parte își iveau labele musculoase, pântecele umflate. Cameleoni uriași înșfăcau căprioare cu limba. Coleoptere cât bivolii răpeau vitele, zdrobindu-le oasele în mandibule. Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rece, oul cu coajă trandafirie al minții. Flotila de vânt paraclet și de foc dădu roată marii planete întunecate și se-ntoarse în valea oaselor, purtând cu ea înțelepciunea infernurilor. Și oasele erau acum foarte uscate, sfărâmate unele de altele. Mandibule și capete de ciolane zăceau între ierburi sârmoase. Falange de degete, orbite, vomere, sfenoide, hârci, coșuri de piept păienjenite erau risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?" Urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avuseseră vreodată ființă, fețe de muște și de păianjeni, de lipitori și de sarcopți ai râiei, de acarieni și de oameni, de vulpi și de vipere, de îngeri și de ploșnițe, de broaște și de fetuși, fețe foindu-se, mișcând mandibule și maxile, palpi labiali, căscând boturi pline de colți, încruntîndu-se mânios sau zâmbind cu duioșie, fețe pline de ochi, de nări, de limbi despicate și de antene... Și toată marea aceea de fețe, din care nu lipsea nici una, nici măcar cea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galbene și triunghiulare. N-avem culori pentru nenorocire, nu știm să pictăm realist catastrofa, sîntem orbi la lumina de fiară a apocalipsei. Nu știm ce urmează să se arate, nu putem înțelege schimbările. Monstruosul leu al furnicilor, cu căngi și mandibule hidoase, devine adultul înaripat, de o grație fascinantă, curva devine sfântă și incestuosul devine papă. Nu știm ce formă are cu-adevărat o casă, pentru că nu vedem din ea decât jumătatea trecută. Ar putea fi un lung paralelipiped temporal, străbătând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să rîd puturoșilor, nu m-aș lăsa nici la o sută ca voi, cine vă credeți? Ce-mi puteți face? O să-ți arătăm acuma, zice Tîrnăcop făcînd doi pași calculați perfect în direcția lui, aplicîndu-i un croșeu de dreapta în mandibulă fără nici un avertisment, acuma n-o să-ți mai umble gura, îi strigă urmărindu-l cum se prăbușește la pămînt cu ochii dați peste cap înghițindu-și limba. L-ai omorît, se sperie Gulie primul, privind la masa inertă, în timp ce Dendé
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un pîrîit, mai cu grijă, zice Dendé care se apucă să îndoaie în sus și în jos un dinte al furculiței, e prea tîrziu, am făcut-o de oaie, constată Gulie, uitîndu-se la amigdalele Curistului, cred că i-am dislocat mandibula, zice avînd senzația că degetele lui se joacă acum cu capul unei păpuși de lemn, l-am rupt pe primul, încă puțin, mai sînt încă doi, repede că altfel o să se sufoce, Tîrnăcop nu mai are răbdare, ar fi trebuit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și în timpul vieții, jerpelit și bolnav? — Te punem pe picioare cît ai zice pește, Curistule, spune Gulie, venindu-i inima la loc, respiră? îl întreabă pe Dendé care încă stă aplecat deasupra trupului aflat în leșin, cu capul spart și mandibula dislocată, aduceți-mi niște apă ca să-l stropesc, cere. Tîrnăcop dispare imediat înăuntru și se întoarce cu găleata pe care o folosește de obicei la spălat pe jos, plină cu apă. O cîrpă curată, mai cere Dendé, iar Gulie fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
trudit, mulțumit de munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale ochilor se cască hidos și halucinant. Începând din spatele urechii nu mai are scalp, jumătate din păr este smuls iar buzele sunt doar zdrențe însângerate. Sturmbannführer-ul face semn maiorului să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de atunci. Cu toate evidențele, vestea nu-mi dădea pace. Pe toți ceilalți îi văzusem în mormânt. Nu puteam să-mi sfârșesc zilele fără convingerea netă a morții unui rival. Voiam să-i văd vasul și resturile echipajului, craniile cu mandibule desprinse, farfuriile cu inscripția KM. Fabulam plimbându-mă ca o fantomă deasupra punților rupte și albastre, care deveniseră vizuini de pești, atingând timona umflată de rugină și în final intrând în cabina căpitanului, unde scheletul său și filele jurnalului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Dacă luăm unul la bord, va trebui să-i luăm pe toți. ― E o fată, sir. ― Câți ani are? ― Arată cam de zece sau unsprezece. Maiorul Arthur Maxwell Își coborî binoclul. Un ghem triunghiular de mușchi i se Încordează În mandibulă, apoi dispare. ― Uitați-vă la ea, sir. ― Nu trebuie să ne lăsăm purtați de sentimente acum, Phillips. Sunt lucruri mult mai importante În joc. ― Uitați-vă la ea, sir. Maiorul Maxwell Își umflă nările, privindu-l pe căpitanul Phillips. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pereților laterali ai foselor nazale și a pereților mediali ai orbitelor. Pe fața internă se descriu cornetul nazal superior și mijlociu. VISCEROCRANIUL Viscerocraniul este format din: - 6 oase pereche: nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare, palatine, maxilare - 2 oase nepereche: mandibula și vomerul. Osul hioid este un os nepereche, așezat în partea antero-superioară a gâtului, deasupra laringelui. Intră în alcătuirea scheletului osteofibros al limbii. Central se descrie corpul osului, lateral sunt coarnele mari și cele mici ale osului. La nivelul osului
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
al pielii. Acești mușchi sunt localizați în jurul orificiilor naturale: bucal, nazal și orbicular. Toți acești mușchi sunt inervați din ramurile nervului facial. MUȘCHII MASTICATORI Mușchii masticatori se inseră printr-un capăt la nivelul oaselor craniului și prin celălalt la nivelul mandibulei. Mișcarea de coborâre a mandibulei este realizată prin participarea mușchilor suprahioidieni care sunt descriși la subcapitolul Mușchii gâtului. Musculatura masticatorilor este inervată de ramurile nervului trigemen. MUȘCHII GÂTULUI Mușchii regiunii laterale a gâtului sunt dispuși în planuri succesive care sunt
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
localizați în jurul orificiilor naturale: bucal, nazal și orbicular. Toți acești mușchi sunt inervați din ramurile nervului facial. MUȘCHII MASTICATORI Mușchii masticatori se inseră printr-un capăt la nivelul oaselor craniului și prin celălalt la nivelul mandibulei. Mișcarea de coborâre a mandibulei este realizată prin participarea mușchilor suprahioidieni care sunt descriși la subcapitolul Mușchii gâtului. Musculatura masticatorilor este inervată de ramurile nervului trigemen. MUȘCHII GÂTULUI Mușchii regiunii laterale a gâtului sunt dispuși în planuri succesive care sunt prezentate pornind de la suprafață spre
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
întregime, fluturele începuse să bată ușor din aripi și să se împingă cu picioarele în tricoul ei, ca să se desprindă din ac. Gândacii uriași, de forma semințelor, dar grei de un sfert de kilogram, cu tot felul de coarne și mandibule, nu prea ne-au interesat, în schimb ne-am desprins cu greu de marea vitrină unde, în toată monstruozitatea lor, zăceau, cu labele întinse, păianjenii. Ciudat că aceste fețe ale groazei n-au apărut niciodată în tablourile medievale despre ispitirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]