2,207 matches
-
acestor repetate treceri de la imobilitate la mișcare, de la inanimat la viu, actorii îi vor oferi publicului o „PARADĂ triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată în întregime pe jocul dintre actor și manechin, în care actorul - adevărat „automat tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul. Căci pentru acest „ultim joc al iluziei”, cum definește Kantor Clasa moartă, regizorul (dirijor în persoană al intrărilor și ieșirilor din scenă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
triumfătoare și funebră”, „marea paradă a circului morții” cu care se deschide reprezentația, una bazată în întregime pe jocul dintre actor și manechin, în care actorul - adevărat „automat tragic” - se va deosebi doar cu mare greutate de dublul său inert, manechinul. Căci pentru acest „ultim joc al iluziei”, cum definește Kantor Clasa moartă, regizorul (dirijor în persoană al intrărilor și ieșirilor din scenă) a creat formidabila imagine a simbiozei tinerețe-bătrânețe, „altoind”, ca să zicem așa, pe trupul actorilor reali - bătrânii -, dublurile lor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
se ghemuiesc ori se târăsc la picioarele lor, „excrescențe” simbolice, figurări ale unei copilării și ale unei adolescențe rămase de mult în urmă, dar cu neputință de uitat. Corpuri-obiecte, fantome devenite efigii, simboluri ale trecutului mort, ale trecutului absent/prezent, manechinele sunt, alături de actorii cu mișcări mecanice, de robot, cheia creării iluziei: tensiunea dintre inanimat și animat văzută ca trecere de la starea de moarte la starea de viață. Comentând în însemnările sale de regie momentul când figura până atunci imobilă, „moartă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să-l uluiască și să-l înspăimânte cu posibilitatea inumană de a trece de la starea de moarte la starea de viață. Așadar, aici se află, în viziunea lui Kantor, miezul secret al iluziei teatrale: în legătura intimă a actorului cu manechinul sau cu statuia care se însuflețește, în dificultatea imensă a spectatorului de a decide între inert și viu, în subtilele glisări dinspre viață spre moarte ori dinspre moarte spre viață, explorate în profunzime de Clasa moartă grație cuplului actor-manechin și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
între inert și viu, în subtilele glisări dinspre viață spre moarte ori dinspre moarte spre viață, explorate în profunzime de Clasa moartă grație cuplului actor-manechin și rețelei complexe de relații stabilite între dublurile ce par să se multiplice la infinit. Manechinul sau figura de ceară ale lui Kantor se înscriu vizibil în moștenirea lăsată de Schulz și de Maeterlinck. Imagini degradate ale vechilor strigoi, așa cum le propune modernitatea, ele continuă totuși să păstreze ceva din forța acelei „stranietăți” care, deși tratată
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
spectru și o să-i bântui”. În jocurile reflectării teatrale triumfă, până la urmă, un spectral în care corpul își pierde realitatea, dar în care se afirmă forța imaginilor. În reflexul spectral, ceva persistă totuși din puterea adevăratelor fantome. Corpul costumat și manechinul sau actorul-statuie ca „bloc de absență” Glorificare a imaginii și a reflexului, construcție a cărei arhitectură țesută din materie și din cuvinte se deschide spre vid, pentru ca „din acest vid să se desprindă o aparență care să arate vidul”, cum
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rochiile ce o apasă ca o povară greu de purtat, „moartea își vede liniștită de treabă”. În același tablou, mantia aurie - care „ar trebui să semene întru câtva cu veșmântul preoțesc purtat la sărbătoarea Zilei Domnului” - este pusă pe un manechin de răchită înainte de a fi îmbrăcată de Warda. Un manechin ce ar trebui să arate foarte frumos atunci când rămâne gol, precizează Genet. În tabloul al paisprezecelea, Warda, asemenea personajelor din primele tablouri ale Balconului, îi va vorbi oglinzii, iar acest
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
moartea își vede liniștită de treabă”. În același tablou, mantia aurie - care „ar trebui să semene întru câtva cu veșmântul preoțesc purtat la sărbătoarea Zilei Domnului” - este pusă pe un manechin de răchită înainte de a fi îmbrăcată de Warda. Un manechin ce ar trebui să arate foarte frumos atunci când rămâne gol, precizează Genet. În tabloul al paisprezecelea, Warda, asemenea personajelor din primele tablouri ale Balconului, îi va vorbi oglinzii, iar acest discurs va coincide, ca și în Balconul, cu cel adresat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
glorie”, cu alte cuvinte, de a le vedea exprimând esența ființei sale, fixând-o într-o tipologie (Episcopul din Balconul crede și el în forța de tipizare a costumului). Acesta este însă și momentul când Warda aspiră la statutul de manechin: „De-asta am muncit pe brânci, ca să ajung, în noaptea în care trăiesc, un fel de manechin aurit”. Sau: „Eu, Warda, eu ar fi trebuit să dispar încetul cu încetul pentru a-i lăsa locul unei prostituate perfecte, un simplu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Episcopul din Balconul crede și el în forța de tipizare a costumului). Acesta este însă și momentul când Warda aspiră la statutul de manechin: „De-asta am muncit pe brânci, ca să ajung, în noaptea în care trăiesc, un fel de manechin aurit”. Sau: „Eu, Warda, eu ar fi trebuit să dispar încetul cu încetul pentru a-i lăsa locul unei prostituate perfecte, un simplu schelet pe care să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în noaptea în care trăiesc, un fel de manechin aurit”. Sau: „Eu, Warda, eu ar fi trebuit să dispar încetul cu încetul pentru a-i lăsa locul unei prostituate perfecte, un simplu schelet pe care să atârne rochiile aurii”. Aidoma manechinului de răchită cu frumusețea lui descărnată, eliberată de lestul materiei. Ca și cum pentru Genet - ca, de altfel, și pentru Craig - nevolnicul trup de carne al actorului ar fi fără doar și poate strivit sub povara solemnității cerute de teatru. Într-o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a fi capabile de gravitate, și încheia spunând: „Știu, marionetele ar fi mult mai potrivite decât actorii. Teatrul a și început să se îndrepte către ele”. Oare nu s-a acordat prea puțină atenție acestei prezențe a marionetei și a manechinului ca perspectivă viabilă a jocului actoricesc în viziunea lui Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
jocului actoricesc în viziunea lui Genet? Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Fără îndoială că asta se explică prin faptul că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet atracția
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
că dramaturgul a apelat destul de puțin la ele. Există, desigur, păpușile din Negrii, folosite ca dubluri ale Figurilor Curții ori ca substitut posibil al cadavrului absent. Manechine mai întâlnim și în Paravanele - manechinul de răchită al Wardei, dar și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet atracția pentru ambivalența marionetei și a manechinului, acesta din
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și marele manechin înalt de doi metri și jumătate din tabloul al doisprezecelea, despre care Genet notează în comentariile sale: „trebuie să fie un fel de stâlp-totem: un pic înfricoșător”. Regăsim astfel la Genet atracția pentru ambivalența marionetei și a manechinului, acesta din urmă fiind, în același timp, echivalent al zeului-obiect, eidolon vibrând de energiile invizibilului și imagine moartă, figură imobilă a unei realități absente. Pentru Genet, actorul se înscrie, așadar, în tensiunea dintre prezență și absență, imobilitate și mișcare, tensiune
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imobilă a unei realități absente. Pentru Genet, actorul se înscrie, așadar, în tensiunea dintre prezență și absență, imobilitate și mișcare, tensiune la exprimarea căreia sunt chemate să participe, așa cum se întâmplă în cazul Wardei, costumul, imaginea reflectată în oglindă și manechinul. Uneori, acestora li se asociază cadavrul - aranjat după datină și expus ca efigie. În tabloul al cincisprezecelea din Paravanele, de pildă, trupul neînsuflețit al Wardei devine, conform didascaliilor, obiectul unui veritabil ritual de toaletă mortuară, oficiat în spatele unui paravan transparent
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
pe lângă căruciorul cu sticle prăfuite de grappa și chianti, prin sufrageria cu naturi moarte pe pereți (stilleben, murmurase Olvido: vieți silențioase), pe lângă televizorul În fața căruia Chirico stătea așezat cu orele, privind imagini fără sunet. Lângă tablourile din perioada neoclasică, neliniștitoare manechine fără chip Își lungeau umbrele printre melancolice nuanțe de verde, ocru și gri, spații pustii care, puțin câte puțin, se tot restrânseseră, ca și cum, cu timpul, pictorul ar fi Început să se teamă de fiorul absurdului și de pustiul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ochi nespus de triști și, În lumina romană, albă și fantomatică ce Înviora casa, povestise că Înainte nu era așa, că În salon erau și alte mobile și tablouri vechi, iar sus, În atelier, stătea un soi de automat ori manechin enorm, sinistru, ca aceia pictați de artist În primele lui timpuri și care În copilărie o Înspăimântau. Povestise dând afirmativ din cap și adăugase: serios, Faulques. Când tata mă aducea aici, seara, aici aproape - stăteam de obicei la Hassler - nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
3); fire (3); de îngeri (3); mîncare (3); pricăjit (3); fără putere (3); rahitic (3); scîndură (3); anemic (2); anemie (2); cîine (2); figură (2); fricos (2); greu (2); inferior (2); de inimă (2); kilograme(2); laș (2); leneș (2); manechin(2); milă (2); neîncredere (2); neplăcere (2); osos (2); plăpînd (2); prieten (2); probleme (2); putere (2); sănătos (2); schijă (2); sfrijit (2); slăbit (2); stan (2); subțirel (2); victimă(2); vulnerabil (2); zvelt (2); 60/90/90; ajutorare; amăgit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
ființă (8); chip (7); haine (7); viață (7); slab (6); perfect (5); viu (5); cap (4); iubire (4); neînsuflețit (4); sex (4); subțire (4); anatomie (3); cadavru (3); cald (3); curat (3); dorință (3); dragoste (3); firav (3); fizic (3); manechin (3); organism (3); piele (3); putere (3); sănătate (3); siluetă (3); sînge (3); 90-60-90 (2); bronzat (2); carcasă (2); ceresc (2); dezgolit (2); formă (2); forme (2); inimă (2); interes (2); însuflețit (2); întruchipare (2); lucrat (2); mare (2); minte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
spaimele în sufletele celor culpabili; e o arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog:...prea lungă scena cu pokerul, sau dialogul Val-Alex (de la început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță:...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
noastre... Hai, du-te, du-te și te convinge. Du-te! (îl împinge cîțiva pași spre salon; Mihai se duce și, cu spaimă, atinge una din siluetele care... se clatină și cade încet; cu mai mult curaj, atinge și celelalte manechine care de asemenea se prăbușesc; Mihai le privește, apoi se întoarce spre ceilalți care, ca și el, sînt în plin efort de a înțelege; coboară treptele salonului între toți membrii familiei; se privesc reciproc; pare că se realizează, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fapt, numele slavizat, având la origine cuvântul din limba bulgară "kračiun", sau din cehă, denumea buturuga care se aprindea și ardea în noaptea de Crăciun. La slavi, în timpul sărbătorii de iarnă "koleda", se mergea din casă în casă, cu un manechin, rostindu-se versuri incantatorii și imnuri, pentru ca, în final, manechinul să fie dus la cel mai apropiat râu și aruncat în apă, manechinul reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
kračiun", sau din cehă, denumea buturuga care se aprindea și ardea în noaptea de Crăciun. La slavi, în timpul sărbătorii de iarnă "koleda", se mergea din casă în casă, cu un manechin, rostindu-se versuri incantatorii și imnuri, pentru ca, în final, manechinul să fie dus la cel mai apropiat râu și aruncat în apă, manechinul reprezentând un personaj simbolic, soarele "reînviat" la solstițiul de iarnă.91 Integrarea în Marele Timp și renașterea unei noi lumi, în urma sacrificiului mitic, reclădește temelia originară a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]