43,516 matches
-
pare, care a susținut, acum câțiva ani, că antisemitismul cuprinde "din ce în ce mai multe segmente ale spectrului așa-zis democrat", că periculoși cu adevărat pentru democrație nu ar mai fi acum extremiștii rudimentari ca Vadim Tudor, ci intelectuali cu aparență de democrați manifestați în reviste ca România literară, Adevărul literar și artistic și chiar 22, unde și domnia-sa, de altfel, colaborează. Acum dl Andrei Cornea se delimitează de dl Reichmann, le ia apărarea d-lor Liiceanu și Manolescu, ceea ce reprezintă, măcar în
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
Extinderea tonului colocvial în presă e pîndită de altfel de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
a o respinge însă -, dar și față de existența cotidiană." (111) Eseurile lui Carmen Mușat, în special cele teoretice din prima parte a cărții, asimilează în discursul critic metodele și tehnicile literaturii postmoderne pe care tocmai le discută. Principiul dialogic se manifestă în construcția polifonică a textelor, în care sunt convocate, pentru susținerea sau respingerea unor idei, voci critice de mare autoritate: Todorov, Deleuze și Guattari, Michel Foucault, Harold Bloom etc. Obiecția eventuală de suprasolicitare e neutralizată de farmecul spectacolului în sine
O critică postmodernă despre postmodernitate by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17331_a_18656]
-
avantajul ori dezavantajul de a nu poseda, în conștiința culturală internă a momentului, aceeași cotă de prestigiu și de notorietate ca primii numiți. Fenomen explicabil și, oricum, natural, cîtă vreme, de pildă, "grosul" activității lui Michael Shafir nu s-a manifestat nici pe scena românească și nici în limba română - spre deosebire, alt exemplu, de Vladimir Tismăneanu, aflat așa-zicînd "administrativ" într-o situație similară (plecat tînăr din România, stabilit și lucrînd la o instituție americană, cu numeroase publicații în alte limbi
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
Rodica Zafiu Am urmărit de mai multe ori, în această rubrică, modul în care se manifestă caracterul "formularistic" al limbajului: în producerea de noi sintagme, prin imitarea și modificarea celor deja existente. În limbajul contemporan, rapiditatea maximă în reutilizarea formulelor, a îmbinărilor mai mult ori mai puțin stabile se observă în argou și în stilul publicistic
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
disimulată - Adorno nu mai poate fi nici măcar nostalgic fără să urască: Ar fi trebuit să fi fost în stare, de fapt, să deduc fascismul din amintirile copilăriei mele". Dorul de țară (paradoxal, în cazul unui om rămas fără țară) se manifestă "negativ" prin extinderea invectivei. În chiar țara de adopție nici un lucru nu-i e pe plac filosofului de la Frankfurt: "în țările anglo-saxone prostituatele arată de parcă ar livra, o dată cu păcatul și chinurile iadului". Adorno vede nazism în orice manifestare ("capitalistă" ar
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
îi scria d-nei Elena Beram: Dacă voi obține cetățenia americană în cursul acestui an, așa cum sper, voi veni în țară la începutul vacanței de vară". Dar, în februarie același an, după evenimentul reorganizării editurilor din România, decepția începe să se manifeste: "În orice caz, așa cum merg lucrurile, nu cred că retipărirea volumelor de eseuri și a celorlalte romane e dorită de editură. Deci avem timp destul de meditat și făcut planuri pentru un viitor mai îndepărtat". După tezele din iulie 1971, lucrurile
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
contribuit la fortificarea ideologică a conceptului de națiune: Contractul social (1762) al lui Rousseau și Ideile asupra filosofiei omenirii (1784) de Herder. Indiferent dacă Rousseau punea accent pe ideea suveranității poporului iar Herder stăruia asupra diferențierii popoarelor, prin caracterul distinct, manifestat prin limbă și cultură, e limpede că de la aceste două cărți capitale pornește întreaga discuție despre națiune și națiuni. Miracolul națiunii a fost că s-a găsit un liant care să solidarizeze grupuri umane, de o proveniență comună. E un
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
se descoperă în situația critică a subiectului, ca vulnerabilitate și descompunere. Criza e cheia care duce la personalitate. Descumpănirea, paloarea, lacrima, dizolvarea, supunerea la agresiunea mediului proxim alcătuiesc simptomatologia unei existențe scufundate în sine, circumscrise unui fel de a se manifesta unic. Nu întîmplător, instrumentul formal se liberalizează, sub chipul versului desfăcut de adjuvantul sclipitor al rimei, de muzicalitatea programată. Desprinse de podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
drept că nici cu anii '40 nu ne e rușine. În '44, în "organul" România liberă, Jean Georgescu e numit "un fost actoraș de la periferia vieții noastre artistice(...) ale cărui sentimente de admirație pentru regimul din Germania și le-a manifestat (sic) zgomotos prin localurile capitalei!" Articolașul "dat anonim", inaugurează, fără să o știe, lungul drum al turnătoriei și al mediocrației în cinematografia românească. În publicistica de gen a anilor '50, autorul descifrează, cu ironie, "o desăvîrșită unitate ideologică și lexicală
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
Paul Neagu, de pildă, sau Ștefan Bertalan, erau plecați deja de mai mulți ani din țară. O astfel de imagine, fie ea și sumară, care privește ultimii ani ai regimului comunist este foarte importantă pentru că pe structura ei se vor manifesta marile tendințe din deceniul 1990 - 2000. Liberi dintr-odată, fără comenzi oficiale, fără cenzură și fără supraveghere ideologică, artiștii au trăit un prim moment de adevărată derută. Cel mai puternic zdruncinați au fost artiștii de curte care au rămas, peste
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
a găsit nici pînă astăzi un ton convingător, iar partenerii sau maeștrii săi de liturghii partinico-ceaușiste își camuflează și acum temele predilecte sub diverse bandaje, mai mult sau mai puțin transparente. Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat să se manifeste constant, egal cu sine și cu așteptarea publicului său, iar segmentul spiritualist a început lupta pentru supremație în condiții destul de bizare. Imediat după canonada din decembrie, pictura românească, de la amatorii halucinați și pînă la personaje cu anumite pretenții de sobrietate
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
la București, Cluj, Timișoara, Arad, Oradea, Iași etc.- festivaluri de performance, expoziții de artă video, de instalații, intervenții în spațiul natural și urban. În rest, lucrurile au rămas oarecum la fel. Între polul neotradiționalist și cel sincronist, conntinuă să se manifeste, egală cu sine, arta de echilibru; polimorfă, confortabilă, frumoasă, decorativă și sigură. Acea artă care le oferă tuturor celor alertați peste măsură în fața ideii de schimbare, garanții serioase că putem intra, fără tulburări prea mari, și în mileniul următor. Care
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
cuvinte, din care am reținut un oarece cinism și o vagă indiferență. A doua zi, scandalul a început. Miile, zecile de mii, sutele de mii de cititori (și nu mă refer la copii numai) ai lui Harry Potter și-au manifestat mult mai puțin pașnic decît mine dezamăgirea. Pe de altă parte, însă, se pare că oarece agitațiune începuse încă din seara concursului, cînd unul dintre distinșii membri ai juriului, constatînd pericolul ca J.K. Rowling să obțină votul ce i-ar
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
în al doilea rînd, succesiunea generațiilor nu mai este liniară: paradigma nouă există deja de o bucată de vreme, sub aceea veche, asemeni unei plăci tectonice, atunci cînd se produce schimbul de ștafetă, tot așa cum paradigma veche continuă să se manifeste, o bucată de vreme, sub aceea nouă. în fine, generația literară este totuna cu paradigma dominantă dintr-un anumit timp. în jurul acesteia, dedesubt, dacă vreți, există și alte paradigme (cel puțin încă una, dar uneori două sau chiar trei), simțite
Generație literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17385_a_18710]
-
care așadar s-ar cuveni să-l adulăm recunoscători cît va ține vremea, presupune, de fapt, o serie de alte întrebări legate de rolul literaturii în societate, de felul în care privim tradiția, de gradul de toleranță pe care-l manifestăm astăzi față de conceptul de valoare și mai cu seamă de felul în care literatura ne somează, cumva, la un răspuns personal, la o relație directă și intimă cu textul citit. Că există o conexiune importantă între literatură și identitate națională
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
este rostit de toate buzele fețelor cultivate din întreaga lume civilizată, iar pe ziduri apare, la concerte mari, la Operă, la "Festival", afișul cu chipul lui inspirat și chinuit de sublimul creației - cel mai melodramatic, ca atracție semi-comercială. Dar nu manifestăm adevăratul respect pentru acest om, pentru acest nume atât de mediatizat la răstimpuri, obiect de succes comercial asigurat, care atrage "și turiști străini". Rapsodiile române ale lui te întâmpină în unele mari magazine occidentale, inaugurează congrese internaționale, "ne mândrim" că
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
al dramaturgiei Cad regimuri, se schimbă guverne, instituțiile culturale trec prin tot felul de crize, dar Iosif Naghiu continuă să scrie teatru. Ar continua probabil să scrie chiar și dacă genul n-ar mai interesa pe nimeni. Devotamentul său se manifestă nu numai la masa de scris, ci și în viața publică, prin susținerea tinerilor dramaturgi, participarea la dezbateri televizate, prezența la premiere etc. Argumentele despre inevitabilul declin al teatrului într-un moment istoric nefavorabil nu-l impresionează pe Iosif Naghiu
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
istoric nefavorabil nu-l impresionează pe Iosif Naghiu. "Piară lumea, dar rămână teatrul!" - aceasta pare să fie deviza sa. Și teatrul românesc "rămâne" tocmai prin contribuția lui Iosif Naghiu și a altor pasionați ca el. Fervoarea omului de teatru se manifestă și în textele propriu-zise, ca o inepuizabilă inventivitate. Volumul cu titlul Teatru scurt, apărut recent, îl captivează pe cititor (ca să nu mai vorbim de virtualul spectator) prin schimbarea rapidă a unghiului de observare a lumii , prin sinceritatea energică a reprezentărilor
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
sau propuneri similare, produce un contrast comic între folosirea extensivă și eufemistică a titlului și sinceritatea limbajului din anunțuri - care vorbesc de pildă de oferte "la domiciliul clientului". Altă ruptură între aparența și esența mesajului mi se pare a se manifesta într-un anunț care propune "transport săptămînal de persoane în Croația" -sfîrșind cu asigurarea optimistă "Trecerea garantată!". Anunțurile excesiv de persuasive recurg tot mai mult la argoul contemporan ("băiat marfă") și la setul de norme și valori în circulație neoficială: "Lasă
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
ai comunicării e o chestiune evidență că fiecare dintre noi are mai multe euri: unul deschis, vizibil celorlalți și aflat sub propriul control, altul ascuns celorlați, unul "orb", adică pe care nu îl văd decît ceilalți (că de pildă cel manifestat prin toate ticurile de care nu sîntem conștienți) și în fine unul misterios, necunoscut atît nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale fiecăruia dintre
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi care au intervievat în jur de trei sute de persoane. Inițial subiecții au manifestat reticente clare de a vorbi despre subiectul propus, pînă cînd anchetatorilor le-a venit ideea fericită de a-si muta investigațiile la locul faptei, chiar pe plajă, unde reticența s-a transformat, în cel mai rău caz, în chicoteala, fără
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
creștere a conștiinței de sine. Iugolavia este una dintre națiunile care nu au rezistat acestei "crize de creștere". Un alt exemplu este Cehoslovacia. Criză Iugoslaviei începe imediat după nașterea să. Tendințele centrifuge ale părților componente ale noii națiuni s-au manifestat violent, chiar dacă ar fi să aducem ca argument doar asasinarea regelui Alexandru la Marsilia, alături căzînd și ministrul de Externe francez Barthou, asasinare săvîrșită de un grup de teroriști croați care militau pentru separarea Croației de Iugolavia. Kosovo este la
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
Blaga. De altfel, Negoitescu și chiar N. Balotă avuseseră prilejul, prin 1954, să rîdă amar de articolele lui Blaga înserate în - oroare! - chiar gazeta de perete a Bibliotecii universitare din Cluj. Tentația poetului de a colabora cu regimul comunist se manifestase, deci, de timpuriu. Impresionant e portretul lui Vianu, realizat în urma unor vizite sau peripatetice discuții pe străzile din preajma casei cărturarului. Era mereu prudent și retractil, uimit de diversitatea lecturilor tînărului Balotă. Lui Negoitescu i-a comunicat opinia contrariata: "Pentru mine
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]