1,101 matches
-
Binet, care îl interpetează pe Pantaloon, devine tot mai deranjat de influența lui Moreau asupra actorilor. Moreau se logodeste cu fiica lui Binet dar aceasta, dezamăgită de faptul că Moreau este sărac, acceptă propunerea Marchizului de a deveni amanta acestuia. Marchizul, acum cunoscut pentru înnăbușirea unei revolte din Rennes, se ascunde în Nantes. Când Marchizul asistă la un spectacol, Moreau dezvăluie audienței prezența acestuia și provoacă o rascoală. Când Binet, furios din cauza faptului că este ruinat, îl atacă, Moreau îl împușcă
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
asupra actorilor. Moreau se logodeste cu fiica lui Binet dar aceasta, dezamăgită de faptul că Moreau este sărac, acceptă propunerea Marchizului de a deveni amanta acestuia. Marchizul, acum cunoscut pentru înnăbușirea unei revolte din Rennes, se ascunde în Nantes. Când Marchizul asistă la un spectacol, Moreau dezvăluie audienței prezența acestuia și provoacă o rascoală. Când Binet, furios din cauza faptului că este ruinat, îl atacă, Moreau îl împușcă într-un act de auto-apărare. Binet este rănit iar Moreau scapă. Moreau este acum
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
scurtă durată. Prietenii lui Moreau îl conving să accepte un loc în noul congres după ce află despre talentul său la scrimă. Ei suportă atacul spadasinilor, senatori aristocrați ce provoacă spadasinii neexperimentați la duel unde îi rănesc sau îi omoară, așa cum Marchizul a făcut cu Vilmorin. Moreau întoarce roata și îi omoară sau dezarmează pe toți cei care l-au provocat. În cele din urmă, Moreau reușește să îl oblige pe Marchiz să îl provoace la un duel. În sfârșit are ocazia
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
neexperimentați la duel unde îi rănesc sau îi omoară, așa cum Marchizul a făcut cu Vilmorin. Moreau întoarce roata și îi omoară sau dezarmează pe toți cei care l-au provocat. În cele din urmă, Moreau reușește să îl oblige pe Marchiz să îl provoace la un duel. În sfârșit are ocazia să îl infrunte pe cel care i-a ucis prietenul din copilărie. Auzind acest lucru, Madame de Plougastel, o rudă pe care Moreau a văzut-o doar de două ori
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
pe cel care i-a ucis prietenul din copilărie. Auzind acest lucru, Madame de Plougastel, o rudă pe care Moreau a văzut-o doar de două ori în viața lui, merge cu Aline să oprească duelul. Ajung prea târziu deoarece Marchizul este rănit dar nu fatal. Marchizul devine un contra-revoluționar. În 1792 Parisul este tulburat iar palatul Tuileries este atacat de mulțime. Plougastel și Aline sunt în mare pericol. Soțul lui Plougastel este un contra-revoluționar. Moreau, întorcându-se dintr-o misiune
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
prietenul din copilărie. Auzind acest lucru, Madame de Plougastel, o rudă pe care Moreau a văzut-o doar de două ori în viața lui, merge cu Aline să oprească duelul. Ajung prea târziu deoarece Marchizul este rănit dar nu fatal. Marchizul devine un contra-revoluționar. În 1792 Parisul este tulburat iar palatul Tuileries este atacat de mulțime. Plougastel și Aline sunt în mare pericol. Soțul lui Plougastel este un contra-revoluționar. Moreau, întorcându-se dintr-o misiune la Britanny, se duce să își
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
obțină permisiunea ca cele două femei să părăsească Parisul. La Tour d'Azyr, în fugă, caută adăpost în același apartament. El și Moreau sunt pe cale să traga unul în altul cu pistoalele. Madame de Plougastel este obligată să dezvăluie că Marchizul este tatăl lui Moreau. Datorită ultimelor sale acțiuni, Moreau știe că nu poate să rămână în Paris, așa că traversează granița împreună cu femeile. Odată ce sunt în siguranță, Moreau și Aline își iartă neînțelegerile despre sentimentele dintre ei și își declară dragostea
Scaramouche (roman) () [Corola-website/Science/325799_a_327128]
-
maitresse en titre". Fiul Hortensei, Paul Jules de La Porte, duce Mazarin și de La Meilleraye, a avut doi copii care au atins vârsta adultă. Fiica lui, Armande Félice de La Porte Mazarin (1691-1729), s-a căsătorit în 1709 cu Louis de Mailly, marchiz de Nesle și de Mailly, Prinț d'Orange. Ea a devenit mama a cinci fete dintre care patru au devenit metrese ale regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Singura dintre surorile "de Nesle" care nu a devenit metresa a
Hortense Mancini () [Corola-website/Science/325078_a_326407]
-
ducele Welf de Carintia (cunoscut și ca Welf al III-lea), a murit fără a avea copii, Welf i-a moștenit proprietățile. Welf s-a căsătorit cu Ethelinde, fiică a lui ducelui de Bavaria Otto de Nordheim. Deși tatăl său, marchiz de Este, influențat de verișoara sa Matilda de Toscana, a continuat cu fermitate să slujească interesele Papalității, Welf, care moștenise statele bavareze și ale cărui interese se legau mai degrabă de Germania, a devenit susținător al Imperiului. Atunci când socrul său
Welf I de Bavaria () [Corola-website/Science/325112_a_326441]
-
fetițe, Cecilita și Patricia, nepoatele bunicilor Victoria și Joaquín Rodrigo. Ca o recunoaștere a întregii sale remarcabile biografii muzicale, lui Joaquín Rodrigo i s-a acordat în anul 1991, de către regele Juan Carlos I al Spaniei, titlul nobiliar onorific de „"Marchiz al Grădinilor din Aranjuez"". Victoria, soția sa, moare la 21 iulie 1997, iar Joaquín Rodrigo însuși o urmează doi ani mai târziu, pe 6 iulie 1999, în locuința din Madrid, înconjurat de familie. Rămășițele lor pământești au fost îngropate împreună
Joaquín Rodrigo () [Corola-website/Science/325151_a_326480]
-
iar împăratul Henric al IV-lea le-a acordat dreptul de a-și numi propriii lor consuli, la sfatul unui Consiliu al bătrânilor. De fapt, aceasta nu era decât o confirmare a unei situații "de facto", pentru că în acei ani marchizul de Pisa fusese exclus de la putere. În 1092 papa Urban al II-lea a acordat Pisei supremația asupra Corsicii și Sardiniei și în același timp a ridicat orașul la rangul de arhiepiscopie. Flota pisană a prădat orașul Mahdia de pe coasta
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
, numit și cel Nobil (n. 1175 - d. 9 octombrie 1212), a fost marchiz Namur de la 1195 până la moarte. Filip a fost al doilea fiu al contelui Balduin al V-lea de Hainaut cu contesa Margareta I de Flandra. Bunica sa pe linie paternă a fost Alice de Namur. Balduin al V-lea purtase
Filip I de Namur () [Corola-website/Science/324551_a_325880]
-
și Arthur a fost încheiată în 1202, însă ea nu s-a materializat într-o căsătorie, dat fiind că Arthur a dispărut, presupunându-se că ar fi fost ucis la instigațiile regelui Ioan al Angliei. În timpul unui război împotriva Franței, marchizul Filip I de Namur a fost luat prizonier și s-a putut răscumpăra doar promițând că se va căsători cu Maria și, totodată, trimițându-le pe cele două nepoate ale sale, contese de Flandra și Hainaut, la curtea regală a
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
s-a putut răscumpăra doar promițând că se va căsători cu Maria și, totodată, trimițându-le pe cele două nepoate ale sale, contese de Flandra și Hainaut, la curtea regală a Franței. Căsătoria cu Filip nu a produs copii, iar marchizul de Namur l-a numit ca moștenitor pe nepotul său, Filip de Courtenay, după care a murit în 1212. Maria s-a recăsătorit în 22 aprilie 1213 la Soissons, cu ducele Henric I de Brabant, care rămăsese văduv cu trei
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
conducător în Capua și Benevento, a guvernat cele două state dovedind abilitate. Soțul ei a murit la Capua în 981, lăsând în grija Aloarei cinci fii; Landulf, principe de Capua și Benevento; Pandulf, principe de Salerno; Atenulf, intitulat conte și marchiz, probabil de Camerino; Landenulf, principe de Capua; și Laidulf care au ajuns, cu toții, la un moment sau altul, la conducerea principatelor longobarde din sudul Italiei. Landulf al IV-lea a dispărut într-o bătălie luptând pentru împăratul occidental în 982
Aloara de Capua () [Corola-website/Science/324709_a_326038]
-
Consuelo Marlborough intrând în trăsură." Consuelo Vanderbilt s-a căsătorit la biserica St. Thomas din New York City la 6 noiembrie 1895 cu Charles Spencer-Churchill, al 9-lea Duce de Marlborough (1871-1934). Ei au avut doi fii: John Albert William Spencer-Churchill, marchiz de Blandford (care a devenit al 10-lea Duce de Marlborough) și Lordul Ivor Spencer-Churchill. Noua ducesă a fost adorată de oamenii săraci de pe moșiile soțului ei, pe care ea i-a vizitat și pe care i-a ajutat. Mai
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
Amiralul marchiz (în ; n. 27 ianuarie 1848- d. 30 mai 1934 a fost un amiral japonez și unul dintre cei mai mari eroi al Japoniei. Tatăl lui Tōgō a fost samurai al clanului Shimazu, factor militar și politic decisiv în războiul Boshin
Tōgō Heihachirō () [Corola-website/Science/326244_a_327573]
-
Civil Englez din 1642-1646. Forțele combinate ale covenantiștilor scoțieni în frunte cu earlul de Leven și parlamentariștii englezi conduși de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle. Pe parcursul verii lui 1644, covenantiștii și parlamentariștii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prințul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând pe drum recruți proaspeți. Joncțiunea acestor
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
parlamentariștii englezi conduși de Lord Fairfax și de earlul de Manchester i-au învins pe regaliștii conduși de Prințul Rupert al Rinului și de marchizul de Newcastle. Pe parcursul verii lui 1644, covenantiștii și parlamentariștii asediaseră Yorkul, care era apărat de marchizul de Newcastle. Prințul Rupert strânsese o armată cu care a traversat nord-vestul Angliei pentru a rupe asediul, adunând pe drum recruți proaspeți. Joncțiunea acestor forțe a făcut ca această bătălie să fie cea mai mare din Războiul Civil Englez. La
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
și erau predominant susținuți de localnici, cu excepția unor zone din Lancashire și din West Riding of Yorkshire, unde parlamentariștii erau susținuți în orașele cu industrie textilă, unde exista o puternică opoziție față de nobilime. La 30 iunie 1643, regaliștii conduși de marchizul de Newcastle au învins armata parlamentaristă a Lordului Fairfax în bătălia de la Adwalton Moor lângă Bradford. Fairfax și fiul lui, Sir Thomas Fairfax, s-au retras cu restul armatelor către portul Hull, controlat de Parlament. Newcastle a trimis o parte
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
o victorie diplomatică și mai semnificativă, semnând "Solemn League and Covenant" („Liga și Legământul Solemn”), o înțelegere cu covenantiștii scoțieni. La începutul lui 1644, o armată covenantistă condusă de earlul de Leven a invadat nordul Angliei pentru a susține Parlamentul. Marchizul de Newcastle a fost obligat să-și împartă armata în două, lăsând un detașament condus de Sir John Belasyse să-i păzească pe parlamentariștii Lordului Fairfax din Hull, în vreme ce corpul principal condus de el s-a deplasat spre nord pentru
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
lăsând un detașament condus de Sir John Belasyse să-i păzească pe parlamentariștii Lordului Fairfax din Hull, în vreme ce corpul principal condus de el s-a deplasat spre nord pentru a lupta cu Leven. În martie și la începutul lui aprilie, marchizul de Newcastle a efectuat câteva manevre de tergiversare încercând să-i împiedice pe scoțieni să treacă râul Tyne și să înconjoare orașul Newcastle upon Tyne. Între timp, o cavalerie parlamentaristă condusă de Sir Thomas Fairfax, care iarna luptase în Cheshire
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
călăreți și 6.000 de pedestrași. După ce a forțat o trecere a râului Mersey la Stockport, el a asaltat Boltonul, ucigând 1.600 de cetățeni și apărători parlamentariști. Odihnindu-se în apropiere la Bury, Rupert s-a întâlnit cu cavaleria marchizului de Newcastle condusă de Lord George Goring, care plecase din York la începutul asediului, cu un mic contingent de la Derbyshire, și cu mai multe regimente proaspăt recrutate din Lancashire de earlul de Derby. După ce a ocolit fortăreața parlamentaristă Manchester, Prințul
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Este în general acceptat că șanțul era cel puțin un obstacol mai puțin semnificativ în partea dreaptă a regaliștilor. Flancul stâng al regaliștilor era comandat de Lord Goring. El era format din 2.100 de călăreți, în principal din cavaleria marchizului de Newcastle, „Northern Horse”, și 500 de muschetari. Prima linie era comandată de Goring, iar a doua de Sir Charles Lucas. Centrul era comandat oficial de Eythin. O brigadă numărând 1.500 de oameni, din regimentele de pedestrași ale lui
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
pentru frumusețea ei, este subiectul principal al celui mai celebru tablou a lui Bronzino, unde apare împreună cu fiul ei Giovanni. Eleonora s-a născut la Alba de Tormes, Salamanca; era a doua fiică a lui Don Pedro Álvares de Toledo, marchiz de Villafranaca, vicerege de Neapole și a lui María Osorio. Eleonora s-a căsătorit cu Cosimo I de' Medici în primăvara anului 1539, la vârsta de șaptesprezece ani. Cosimo, care era în căutarea unei soții care să-l ajute să
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]