1,651 matches
-
Elemente de literatură Schiller, Despre arta tragică Schiller, Despre patetic Schiller, Despre sublim Schiller, Despre utilizarea corului în tragedie Schlegel, Curs de literatură dramatică (trad. în 1813) Constant, Reflecții despre tragedia Wallenstein și asupra teatrului german Kleist, Despre teatrul de marionete D-na de Staël, Despre Germania Stendhal, Racine și Shakespeare (I) Manzoni, Scrisoare către M.C. asupra unității de timp și de loc în tragedie Stendhal, Racine și Shakespeare (II) Hugo, Prefața la Cromwell Vigny, Scrisoare către Lordul *** despre seara din
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
bazată pe acest procedeu al eliberării după o încărcare a tensiunii psihice, prin lămurirea derizorie care declanșează brusca decomprimare. Henri Bergson ar fi recunoscut în piesa O scrisoare pierdută, în automatismul unor personaje (Trahanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Pristanda), în jocul de marionetă al lui Dandanache, în numeroasele interferențe și repetiții, în caracterele rizibile, destule elemente prin care concepția sa despre râs se susține. Saltul neașteptat dintr-o sferă a spiritului într-una materială rizibilă, exemplificată de Bergson prin plastica imagine a unui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a momentelor se prefigurează ca o vastă parodie a ontologiei cotidiene burgheze, o replică menită să-i reveleze micimea, incoerența, inconsistența și degradarea. De aceea, lumea imaginarului caragialian e una scoasă din țâțâni, e o mascaradă, un carnaval populat de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și structura internă a piesei, conținând, în dezacord flagrant cu estetica tradițională, scene de câte o singură replică absolut nerelevantă. Aceleiași intenții parodice îi este subordonată, într-o oarecare măsură, și transformarea personajului în nonerou, în clovn gălăgios sau în marionetă neputincioasă, într-un infrapersonaj, în măsura în care el vine în contradicție cu personajul din teatrul tradițional.110 Finalitatea satirică a piesei, observată de o bună parte a criticii, este acceptată de autor cu precizarea: "nu e vorba, în mintea mea, de o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
14 și prin excepționalul său "simț al comicului ca instinct fundamental"15, Zarifopol aduce o contribuție crucială și în problema esenței personajului comic caragialian: "Potrivit predilecțiilor pentru vechi metode dramatice ori narative, Caragiale a dat adeseori figurilor lui mecanism de marionete, dar excepționala lui capacitate de observare le-a făcut să fie păpuși de caracter, dotate, printr-o strictă îngrijire artistică, cu o minunată putere de exactă evocare"16. Deși, asemenea lui Ibrăileanu, vede în Caragiale "singurul nostru dramaturg care a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o energie ce o delimitează cu preciziune și o izolează de restul lumii. Iată de ce întâlnim pretutindeni eroii lui Caragiale, pe Trahanache cerând puțintică răbdare sau pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și dezorientarea și veleitarismul sunt, pentru I. Constantinescu, elemente de construcție a personajului caragialian prin care acesta se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod surprinzător, eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității conturează imaginea unui Mitică arhicunoscut, caragialesc. Spre deosebire de acesta însă Mitică Popescu "place[...] E ca nuca, ... are coajă, dar are
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mânuitorii din umbră industriașul Bucșan și, respectiv, fiul moșierului Șerban Cruntu Racoviță, Pamfil. Același tip de manipulare este motivată însă complet diferit. Interesele financiare meschine sau impunerea bunului plac al magnatului omnipotent din Ultima oră, fac din ministrul Brănescu o marionetă dizgrațioasă, un "rinocer" afundat fără pic de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele manevrate din culise de "conașul Valentin", servește drept paravan pentru scopul altruist al lui Pamfil, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi redactat în timpul zilei în trei variante, modificate în funcție de oscilația raporturilor dintre Directorul obscurului cotidian "Deșteptarea" și ministrul Brănescu, iar forma finală va fi dictată în timpul nopții de pomină de către magnatul Grigore Bucșan, mânuitorul din umbră al sforilor care dirijau marionetele de pe scena politică. Cel mai clar exemplu de însușire a sugestiei caragialiene în acest sens este însă chiar demonstrația că "orice se poate demonstra" din grupajul eseistic Nu al lui Eugen Ionescu. Avem în vedere în primul rând cele două
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
transformarea formei necirculare a dramei în formă circulară (favorizând crearea intrigii sinusoidale), diminuarea rolului acțiunii în teatru (prefigurându-se teatrul "așteptării"), înlocuirea prezentului "dramatic" cu trecutul, "disoluția" personajului, care nu mai este "logic" și demonstrabil, ci se integrează mecanismului de marionetă, prefigurarea personajului "lichefiat" care ia forma momentului și a stării acțiunii, transformarea rolului unității în teatru, (prin înlocuirea unității de acțiune cu cea de interes), realizându-se drame "staționare", ca la Beckett, și mai ales "demolarea" cuvântului, anularea rolului de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide de sensuri
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al vieții, personajul din farsa tragică este el însuși un abulic, un ins atins de regresiunea biologică și intelectuală, un mitoman, un traumatizat, un om în stare de delir, un candid sau un criminal involuntar, un bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jenuri"68. Dacă, în ceea ce privește figura politicianului și cea a semidoctului, raporturile stabilite cu textele lui Urmuz sunt, poate, de natură să surprindă sau să nu confere o prea confortabilă siguranță când sunt susținute, în schimb, imaginea omului "mecanomorf" și a marionetei asigură cea mai solidă punte de legătură între universul tipologiei caragialiene și cel urmuzian. Private de elementare analize ale resorturilor intime responsabile de gesturi și acțiuni și privite exclusiv cinematic, din exterior, personajele ambilor autori studiați dau impresia unor fantoșe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru a masca sub aceasta aluzii la un context real, SF-ul devenind în acest mod o strategie mai mult sau mai puțin încifrată de critică socială.369 Radu Pavel Gheo observa că "oamenii-fantoșe, înspăimântători prin caracterul lor artificial, de marionete stăpânite de o forță străină sau controlate de o autoritate impersonală sunt o temă comună SF-ului american din deceniul șase. Ele sunt în egală măsură o reflectare a fricii posterioare "vânătorii de vrăjitoare" practicate sub influența senatorului Joseph MacCarthy
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din voi? A fost dur cu voi? V-a făcut avansuri? — Nu. Doar ne spunea ce să facem. — Împreună? Da, scânci Lorna. Sângele îmi vâjâia în cap, iar propria mea voce îmi suna ciudat în urechi, ca și cum aș fi fost marioneta unui ventriloc. — Deci n-a fost doar un simplu film sexy? Tu și cu Betty trebuia să faceți pe lesbienele? Lorna suspină și aprobă din cap. Mi-am amintit de Madeleine și am continuat cu întrebările, neștiind în ce direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o asemenea postură. Procesul de evaluare mă flata și aveam grijă să fiu brici în timpul interogatoriilor. La Arestări, cu Lee, fusesem vioara a doua, dar dacă Fritzie și cu mine deveneam parteneri, voiam să știe că n-o să fac pe marioneta sau pe lacheul, ca Harry Sears pe lângă Russ Millard. Millard, antiteza polițistă a lui Fritzie, trăgea și el de mine. Transformase camera 204 de la El Nido în biroul lui de pe teren și se ducea acolo la sfârșitul turei ca să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
genială Martha, marea artistă din domeniul publicității, o stea în devenire la Ad Agency Row din centru. Ca personaje secundare, îi avea pe primarul Fletcher Bowron, pe gangsterul priceput la P.R. Mickey Cohen și pe visătorul de Georgie Tilden, fosta marionetă a lui Emmett, fiul unui anatomist scoțian celebru și artist de cinema ratat. Familiile Doheny, Sepúlveda și Mulholland făceau și ele parte din cercul lor de apropiați, ca și guvernatorul Earl Warren și procurorul districtual Buron Fitts. Cum eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
presa crede că soarele răsare de la tine din fund. Așa că ăsta-i al tău. — Da, domnule. Stomacul lui Logan Începuse deja să se agite. — OK, zise Insch, sărind de pe birou. Apucă-te de asta. Eu mă duc să văd ce marionete am moștenit de la McPherson. Biroul cel mic al lui Logan Îl aștepta. Nerăbdător. De parcă știa că el e acum cap de linie. O copie a fotografiei transmise presei se afla la el pe birou. Cea făcută la morgă, puțin retușată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu au apărut ca urmare a bătăii? Hai, termină odată! spuse Isobel. E jalnic. A fost omorâtă În bătaie! — Uite ce departe sunt costele rupte de pământ, spuse din nou Logan. Nimic. — Mașina, zise Logan, mișcând radiografiile ca pe o marionetă macabră de umbre. Primul punct de impact e șoldul. Răsuci imaginea de la brâu, ridicând-o pe măsură ce răsucea jumătatea de sus În sensul acelor de ceasornic. Costele au lovit marginea de sus a radiatorului. Mișcă din nou radiografia fetei, plecându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai punea o nuanță aici, mai da o pensulă dincolo și apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ședeau ca vilegiaturiștii În camioanele camuflate care se plimbau de-a lungul străzilor. Un grup de ofițeri stătea În fața Institutului Radium, aranjîndu-și mănușile. Peste reclamele la Coca-Cola și Caltex erau lipite postere noi cu Wang Ching-Wei, conducătorul cameleon al regimului marionetă. O coloană de soldați chinezi Îl depăși pe Jim În Avenue Pétain, strigînd lozinci În aerul plin de zgomote. Mărșăluiră mai departe, bătînd stîngaci pasul pe loc sub fațada barocă a Cazinoului Del Monte, apoi alergară pe lîngă stadionul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mii de soldați japonezi patrulau pe străzi. Pe principalele bulevarde fuseseră ridicate posturi de pază, Înconjurate cu saci de nisip, la o anumită distanță unele de altele. Deși străzile erau pline de cărucioare și ricșe, de camioane comandate de miliția marionetă, mulțimea era supusă. Chinezii care Înțesau trotuarele În fața magazinelor universale de pe Nanking Road, Își țineau capetele plecate, evitîndu-i pe soldații japonezi care se plimbau agale pe stradă. Pedalînd cu putere, Jim se luă după un tramvai foarte aglomerat, care Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
malurile canalelor negre. Trecură pe sub benzile transportoare aeriene ale unei oțelării, Împodobite cu panouri de la festivalul dragonului. Prăvălii de amanet cu obloanele trase stăteau În fața fabricilor abandonate de aparate de radio și de țigări; plutoane de trupe chinezești ale regimului marionetă patrulau În jurul fabricii de bere Del Monte și al depoului de camioane Dodge. Jim nu fusese la Chapei niciodată. Înainte de război, un băiețel englez ar fi fost ucis În cîteva minute doar pentru pantofii lui. Acum era În siguranță, păzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pe haina lui Jim. — Era un cinema acolo? — Dar nu prezentau filme. — Am constatat asta. Jim se lăsă pe spate și Îi zîmbi doamnei Hug. Deținuții ședeau slăbiți pe băncile așezate față-n față, aruncați Înainte și Înapoi ca niște marionete În mărime naturală rămase fără umplutura de cîlți. Departe de a-i Înviora, drumul de la Shanghai Îi făcuse să arate palizi și nervoși. Dar Jim zîmbi spre avionul ruginit de pe malul canalului. Acum nu mai exista pericolul să se reîntoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de către chinezii din sate Îngroziți de represalii predați japonezilor și executați. De atunci, Încercările de evadare Încetaseră cu totul. În iunie 1945, peisajul din jurul lagărului Lunghua era atît de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]