1,349 matches
-
Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug era roșie ca focul, plină de riduri și marcată de vene sparte. Ochiul său lăptos, cel mort, de culoarea zăpezii, zâmbetul lui strâmb și maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca un țânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gata, Încă unul de rezolvat. Logan se așeză și trecu Încă o dată prin declarații: toți locuiau având acces ușor la tomberoanele comunale. Unul dintre ei o ucisese pe fată, o dezbrăcase, Încercase s-o tranșeze, Îi Învelise trupul În bandă maronie de Împachetat și-o Îndesase În tomberon. Și dacă nu era de vină Norman Chalmers, atunci cine? 31 Apusul picta cerul de deasupra Rosemountului cu un portocaliu-violet și cu flăcări roșcate. De la nivelul străzii, Înghesuit din toate părțile de șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Michelle Henderson era mult mai curat decât fusese la ultima lor vizită. Totul era șters de praf, covorul aspirat, iar numerele din Cosmopolitan de pe măsuța de cafea fuseseră aranjate Într-un teanc ordonat. Ea se scufundă Într-unul dintre fotoliile maronii pline de cocoloașe, ridicându-și genunchii până la bărbie, ca un copil mic, astfel că halatul i se deschise, iar când Logan se așeză pe canapea avu grijă să nu facă uz de priveliștea pe care o avea. — Știi de ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle cu aspect unsuros, lipit bine de cap cu agrafe și o plasă de păr maronie. Își Încrucișă brațele, ridicându-și sânii care-i atârnau. — Să-mi ziceți dac-aveți mandat. — Toată lumea se uită prea mult la televizorul ăla nenorocit, mormăi Insch, scoțând mandatul și aruncându-i-l În față. Unde e? — Nu știu. O porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tip”. — A mai zis ceva despre el. Ce aveau de gând să facă sau alte chestii din astea? — Nu. Și a zis că se-ntoarce imediat. Saxofonistul îl sfredeli pe Danny cu ochii lui de un albastru mai deschis decât maroniul ochilor polițistului. — Omule, ce naiba, ți-am spus că Marty era curat! Și avea de gând să rămână așa. Dinspre audiență se auziră huiduieli. Resturi de hârtie loviră picioarele lui Danny. Polițistul clipi din cauza reflectorului și simți cum i se prelinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
geana stângă lipită de sprânceana pensată. — Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ar fi trebuit să treacă la subiecte concrete. Kellerman deschise ușa biroului său la 3 fix. Mal intră și se așeză pe scaunul căptușit cu piele maro. Kellerman îi strânse mâna, apoi se așeză la biroul lui, tot de culoare maronie. Îi spuse: — Prima înfățișare e poimâine, la tribunalul civil, secția 32. Greenberg e în concediu, așa că o să avem de-a face cu un creștin cam rigid, Hardesty. Îmi pare rău, Mal. Voiam să ai parte de un judecător evreu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu mașina spre Joredco Dental Lab. *** Se așteptase să vadă o firmă cu neon și o gură de animal larg deschisă, cu numerele din adresă desenate ca niște colți. S-a înșelat: laboratorul se găsea într-o clădire cu stucatură maronie, iar un semn discret plasat deasupra ușii constituia singura lor reclamă. Danny parcă în față și intră într-un mic hol de recepție, cu o secretară plasată în spatele unui birou, un pupitru de comandă în față și poze de calendar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secția de pe Strada 77. Există tone de cluburi private acolo. Nici un alt detaliu? — Nțț. — Hai să mergem! Ajunseră rapid la azilul „Steaua lui David”. Mal trecu pe galben și depăși limita de viteză cu treizeci de kilometri. Clădirea, de un maroniu spălăcit, arăta ca un fel de pușcărie de minimă siguranță pentru cei pe moarte. Mal parcă și se duse direct la recepție. Buzz găsi un telefon public afară și se uită la lista cu sanatorii. În Southside existau treizeci și patru. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și lapte de cămilă, la cartofi dulci și porumb. La mango și la nuci de cocos și la mere în aluat. La ciupercile care se deschideau asemenea umbrelelor în anotimpul musonului. La nuci, încrețite în cojile lor, cu pielița lor maronie și carnea lăptoasă. Casa era mică pentru dorința ei cea mare. Se plimba din dormitorul albastru minuscul până în bucătăria sufocată de mirosul de kerosen, în jurul mesei și al scaunelor, în sus și-n jos pe balcon, cobora scările trecând pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
domnul Chawla și Amamji alergau de colo-colo cu cârpe și apă fierbinte, furtuna era încă dezlănțuită, iar ploaia spăla ferestrele ce refuzau să stea închise și răbufna de pe sub uși, se născu Sampath. Când fața sa, cu un semn din naștere maroniu pe unul din obraji, se ivi în uralele familiei, se auzi un tunet care aproape le sparse timpanele, urmat de o prăbușire de proporții afară, în stradă. — Ce-a fost asta? întrebă nervos domnul Chawla, pe când pământul se cutremura. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Opriți-l, urlă domnul D.P.S. și câțiva se năpustiră în față. Dar Sampath se cățără agil pe cel mai înalt nivel al fântânii și, cu o mișcare iute, își dădu jos pantalonii și chiloții. Cu spatele la mulțime, ridică în aer fundul maroniu și-l scutură frenetic, apreciind extaziat distracția acelei seri pe care el însuși o oferise. — Vaiiii, ce-ai făcut? zbieră familia când Sampath se întoarse acasă fără slujbă, liniștit și ud până la piele. — Te rog să dispari, îi spusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
deveneau scurte și cețoase, iar fructele verzi-aurii și coapte, să culeagă o guavă... Ar ține-o lipită de obraz și ar rostogoli-o în palme ca să-i simtă suprafața cu circumvoluțiuni și cu o stea la bază, cicatricile tari și maronii, făcute de vânt și de ploaie și de ciocul vreunei păsări neatente. Și, în cele din urmă, când ar gusta-o, nu l-ar dezamăgi; ar fi o guavă minunată, cea mai bună pe care ar fi putut-o mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dintr-odată, dacă vreți, în plină zi, scoaseră țipete de revoltă și se năpustiră înspre copac să-l ajute pe Sampath să apere teritoriul. Sărind din creangă-n creangă într-o stare de indignare, arătându-și gingiile roșii și dinții maronii, aproape că îl făcură pe fotograful care deja se clătina să cadă direct în cap. Îmi pare rău, domnule, spuse bietul fotograf tânăr, nou în meseria sa. Nu pot să fac așa ceva. Mamei nu i-ar plăcea să fac așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
guava, un singur fruct care era mult, mult mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Fima 1 Făgăduința și compasiunea Cu cinci nopți Înaintea nenorocirii, Fima avu un vis pe care Îl notă la cinci și jumătate dimineața În jurnalul său. Era un carnet maroniu, care zăcea veșnic sub grămada dezordonată de ziare și reviste vechi, la picioarele patului. Își luase obiceiul să noteze În el tot ce văzuse peste noapte, stând Încă În pat, În timp ce primele raze de lumină ale zorilor răzbăteau prin crăpăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pastile contra arsurilor stomacale. Făcând haz de necaz, repetă cuvintele lui Ted: —Nu ești În cea mai bună formă. Și ale Yaelei: —Mare dobitoc ești. Când Nina ieși din baie, peste douăzeci de minute, curată, parfumată, Îmbrăcată Într-un halat maroniu, dispusă să se Împace și să-l consoleze, găsi hainele soțului ei Împrăștiate pe jos, focul pe cale să se stingă și papucii Îmblăniți aduși de Uri din Portugalia zăcând lângă ușă ca doi pisoi morți. Fima dispăruse. Dar observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
castronul de supă și ciorapul și Îndreptă un colț al covorului. Degetele ei subțiri, frumoase, ca ale unui copil chinez, bâjbâiră după o țigară. Zâmbea printre lacrimi. 7 Cu pumni slabi La șase și un sfert dimineața nota În carnetul maroniu de vise ce văzuse noaptea trecută. O carte cu coperte groase, având drept subiect Ierusalimul În poezia ebraică Îi servea ca masă de scris, așezată pieziș pe genunchii săi ridicați. Ca de obicei notă data În litere, nu În cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
anilor ne obișnuiserăm să stăm uneori În pat după ce copiii adormeau și să citim Împreună reviste din care Învățam să facem lucruri pe care nu le știuserăm Înainte. Compromisul, considerația și concesia coloraseră viața noastră sexuală Într-o nuanță de maroniu mohorât. E adevărat, nu aveam prea multe subiecte de conversație. În fond, nu sunt prea interesată de ortopedie. Dar tăcerea nu ne era niciodată grea. Puteam să stăm o seară Întreagă și să citim. Ascultam muzică Împreună. Ne uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un jet subțire de apă maronie. Sarcina lui Fima era să coboare panta În urma ei și să Închidă fiecare robinet pe care Îl deschisese ea. O văzu deci numai din spate. Moartea o făcuse ușoară și frumoasă. Înzestrase mișcările ei cu grație, dar și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și i-au turnat pe gât o doctorie pe care a propus-o Ninja Marmelstein: apă maronie din băltoacă, amestecată cu puțin nisip, frunze, praf de var și ceva aspirină din farmacia mamei lui Yaniv. Apoi au hotărât să-l care Într-o pătură până la vadi și să facă cu el sacrificarea lui Isaac, așa cum Învățaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
s-a Împotrivit deloc, parcă avea Încredere În ei, parcă era sigur că se afla printre prieteni care Îl iubeau sau parcă Înțelegea jocul și se bucura că participa. Rănile lui erau hidoase, dar fața, dimpotrivă, era plăcută, cu ochi maronii, În care se citea inteligență și sensibilitate. Se Întâmplă câteodată, nu-i așa, Fima, să te uiți la un animal și să crezi că el Își amintește lucruri de care oamenii au uitat deja. Sau cel puțin așa pare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
O poveste despre o fetiță indiană din tribul Cherokee. Lacul Vântului Șoptitor era șeful tribului alungat. —Povestește-mi. Nu pot. Nu mă pot gândi la nimic altceva. Parcă văd tot timpul câinele ăla uitându-se la mine, cu ochii ăia maronii, așa de blând, de ascultător, de fericit că toți se ocupă de el, dând din coadă și lingând cu căldură pe oricine se apleacă spre el. Când Ronen i-a legat picioarele, l-a lins și pe el. Urechea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ascunsă sau acoperită, străbătu trupul lui Fima precum nota unică a unui violoncel, țâșnită din inima Întunericului. Îl scutură un fior de spaimă. Aprinse lumina, se sculă și se așeză În indispensabilii săi lungi și Îngălbeniți pe podea, În fața dulapului maroniu. Fu nevoit să folosească forța pentru a deschide sertarul de jos, care era blocat. Scotoci vreo douăzeci de minute prin carnete vechi, reviste, ciorne, fotocopii, articole și tăieturi din ziare, până dădu peste un dosar din carton gros, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]