2,194 matches
-
sistemul de de justificare dominant în mediul intelectual era încă cel marxist, iar Grupul celor Zece avea implicit ambiția de a-i face concurență. Jacques Robin și Henri Laborit doreau să aducă "noua grilă de intepretare ce avea să scoată marxismul din uz". Însă marxismul era descalificat după '77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dominant în mediul intelectual era încă cel marxist, iar Grupul celor Zece avea implicit ambiția de a-i face concurență. Jacques Robin și Henri Laborit doreau să aducă "noua grilă de intepretare ce avea să scoată marxismul din uz". Însă marxismul era descalificat după '77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre primii care au denunțat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre primii care au denunțat impostura comunistă și marxistă. Morin e un fost comunist care a devenit anti-comunist. Marxismul s-a prăbușit atunci și PCF a început să piardă din voturi. În paralel, liberalismul lua amploare. Asta nu-mi era deloc clar la timpul respectiv. În Grupul celor Zece, vorbeam despre asta în termeni de nou conflict paradigmatic. Constatînd
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
impune ideile, e suficient să citim scrisoarea critică a lui Jacques Sauvan, reprodusă în capitolul "Cibernetica" pentru a ne îndoi de acest lucru. Scrierile lui Jacques Robin erau impregnate de ideea unei societăți în care știința ar înlocui religia, iar marxismul (perceput ca religie a anilor '50), dorința de a participa la evoluția viitoare a speciei umane. Și dacă grupul a reușit să scape de sub dominația prea puternică a acestor idei, o datorează mai ales lui Henri Atlan, Edgar Morin sau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de funcționare a creierului, comportament masculin-feminin. Schimburi de puncte de vedere despre criza clasei politice a vremii, prezentarea cărții Les Découvreurs (Descoperitorii) de Henri Laborit, discuție în jurul noțiunii de model, noțiuni psihanalitice prezentate de Baillet, expunerea lui Gérard Rosenthal despre marxism, analiza cărții La civilisation au carrefour (Civilizația la răscruce) a lui Radovan Richta vor constitui subiecte-le întîlnirilor din primul an. Prezentarea lucrării lui Radovan Richta făcută de Françoise Coblence 133 o descrie ca pe "un proiect de analiză teoretică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
dialectică, universul ei ținînd de sfera rațiunii intelectuale, dar prea puțin de cea a practicului cotidian. Cristalizarea socialismului în mișcare politică și angajarea acestuia pe diferite scene politice a condus inevitabil la confruntarea dintre doctrină și practică, test pe care marxismul nu va reuși să îl treacă. Marx anunțase iminenta prăbușire a sistemului capitalist; totul se rezuma la o problemă de cîțiva ani, mai puțin de un deceniu. Or, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, deși trecuseră cîteva decenii bune, dispariția
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai detașată de interesele proletariatului în țările cu regimuri capitaliste dezvoltate. În aceste condiții, revoluția putea (și chiar trebuia) să se declanșeze în țările capitaliste mai puțin dezvoltate 10. Aceste idei erau marxiste în viziunea lui Lenin, iar faptul că marxismul s-a pretat la interpretările cele mai diferite, a făcut pentru unii credibilă revendicarea filiației marxiste a gîndirii sale. În altă ordine de idei, însă, nu cumva pot fi sesizate din cele susținute de Lenin chiar legăturile comunismului cu fascismul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
orientări, tentativele de revizuire doctrinară nu au întîrziat să apară, noul protagonist fiind în acea perioadă Henri de Man. Socialist belgian, influențat de ideile lui Bernstein, dar mai ales de experiența din Primul Război mondial, de Man a condamnat virulent marxismul, pe care îl considera depășit. În viziunea sa, analiza economistă a lui Marx era contraproductivă, întrucît nu ținea cont de o serie de puncte esențiale ale socialismului, cum ar fi resorturile sale psihologice de receptare la nivelul societății. Negînd istoricismul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dreapta, astfel încît orice recunoaștere a crimelor comise de comunism ar fi reprezentat un atu în mîna partidelor rivale sau reacția socialiștilor era cauzată de dragostea față de "un frate rebel", dar totuși frate? Într-o anumită măsură, socialiștii dominați de marxism au considerat Uniunea Sovietică ca fiind primul stat socialist din lume, un stat spre care ei aspirau. În aceste condiții, pare destul de firesc ca aceștia să dorească o colaborare cu comunismul, măcar pînă în momentul în care acesta ar fi
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și Plehanov în Rusia. Influența acestora va cunoaște stadii diferite: astfel, audiența comentatorului, poate cel mai profund, al gîndirii lui Marx, italianul Labriola, nu depășește încă sfera cîtorva cercuri intelectuale restrînse. Totuși, lăsînd la o parte difuzarea încă limitată a marxismului, ceea ce surprinde mai ales în această cotitură a anului 1880 este varietatea intelectuală și politică a mișcării muncitorești europene, împărțită în numeroase curente; ea este departe de a accepta numai marxismul și principalul său rival de moment, anarhismul. Militanții "Fabian
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Totuși, lăsînd la o parte difuzarea încă limitată a marxismului, ceea ce surprinde mai ales în această cotitură a anului 1880 este varietatea intelectuală și politică a mișcării muncitorești europene, împărțită în numeroase curente; ea este departe de a accepta numai marxismul și principalul său rival de moment, anarhismul. Militanții "Fabian"* și sindicaliștii englezi, "posibiliștii" și conducătorii inspirați de modelul lui Blanqui** în Franța, partizani ai unui "socialism integral", conceput ca un fel de umanism, influențat de neo-kantism și "socialiștii de la catedră
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aici invocate, iar fiecare dintre ele contribuie, fără îndoială, la rezultatul final. Întîi de toate, "părinții fondatori" ai socialismului, Marx și Engels erau germani, așa cum sînt și discipolii lor, acei garanți ai ortodoxiei, între care Kautsky ocupă un loc recunoscut. Marxismul are o valoare universală, însă el este concepția gînditorilor germani. La acest sfîrșit de secol, superioritatea Germaniei în Europa și în special asupra Franței reprezintă pentru unii o realitate intelectuală, ca și rezultatul victoriei din Războiul de la 1870. Acest context
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
7 ligi, 5 cooperative, 5 societăți de ajutor reciproc, 25 de sindicate, 10 grupări democratice și 7 secțiuni socialiste constituie Partidul Muncitoresc Belgian. Muncitoresc și nesocialist, încă de la apariția sa, noua organizație manifestă o oarecare indiferență față de teorie și de marxism, așa cum o arată Carta de la Quaregnon, adoptată în 1894. Dacă aici "colectivismul" este definit ca fiind "incomparabil cu capitalismul", accentul va fi pus mai ales pe caracterul etic al socialismului. Compoziția POB în care sindicatele, cooperativele și societățile de întrajutorare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
să devină organizatorul luptei pentru unele reforme sociale pozitive și urgente. Ideea unei transformări a societății după un program definit în prealabil îi este complet străină: dacă Fabian Society, creată în 1880, se revendică socialistă, ea este, dimpotrivă, total opusă marxismului. Partizani ai temporizării, compromisului și ai reformelor pe termen lung, adepții săi nu consideră socialismul o mișcare revoluționară, ci mai degrabă un proces gradual, o evoluție lentă. Mai "politic" este Independent Labour Party, organizat începînd din 1893, care se deosebește
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
temporizării, compromisului și ai reformelor pe termen lung, adepții săi nu consideră socialismul o mișcare revoluționară, ci mai degrabă un proces gradual, o evoluție lentă. Mai "politic" este Independent Labour Party, organizat începînd din 1893, care se deosebește atît de marxism, cît și de ideologia sindicală, dar a cărui slăbiciune doctrinală nu se poate nega. Într-o primă fază, el nu reușește decît să "atace" influența sindicatelor ("trades unions") care cunosc o uriașă progresie în perioada 1888-1892; aceasta le dublează numărul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
colaborare strînsă cu liberalii pentru a face să progreseze legislația socială, ceea ce s-a și întîmplat între 1906-1914; totuși, această orientare diferă foarte mult de cea urmată de sindicaliștii englezi, mult mai apropiați de problemele "bazei" muncitorești. Difuzia slabă a marxismului întîlnește în Marea Britanie o separare foarte clară a mișcării politice și sindicale, caz relativ unic în toată Europa. Lucrurile sînt mult mai complicate în Franța 21, datorită divizării profunde, cel puțin pînă în 1905, a mișcării muncitorești. Episodul tragic al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
parte dintre aceștia se desprind în 1890 pentru a constitui în jurul lui Jean Allemane Partidul Socialist Muncitoresc Revoluționar*: în rîndurile sale, militanți precum Lucien Herr acordă mai multă atenție educației maselor de muncitori decît propagandei. Principalul agent de difuzare al marxismului în Franța este Partidul Muncitoresc Francez**, fondat de guesdiști în 1881. De inspirație marxistă, structurată și centralizată, această organizație favorizează dezvoltarea colectivismului în cadrul socialismului francez. În 1889, patru deputați "guesdiști" sînt aleși; alegerile municipale din 1892 permit consolidarea puterii în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prestigiul său este demn de luat în considerare, nu numai în cadrul mișcării socialiste; el este singurul în măsură să facă sinteza diverselor curente care, începînd cu congresul de unificare din 1905, coabitează în sînul SFIO. Internaționalist și patriot, revendicîndu-se din marxism, dar nu din cel dogmatic, specific lui Jules Guesde, pe care treptat îl înlocuiește, el devine, de la constituirea SFIO și pînă la Primul Război mondial, simbolul personificat al socialismului francez. Acesta din urmă progresează: de la 52 în 1906, deputații socialiști
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Rusia, favorizează constituirea unui proletariat limitat din punct de vedere numeric și puternic concentrat în cîteva orașe industriale. Acest fenomen nu scapă atenției diverselor tendințe ale socialismului rus, care trag de aici concluzii diferite. Foarte rapid, Lenin devine apărătorul marxismului revoluționar în fața celui "legal" al lui P. Strouvé și M.I. Tugan-Baranovski, care se limitează doar la a studia dezvoltarea economică din Rusia și a da explicații în fața susținătorilor curentului slavofil în legătură cu aceasta, golind-o în același timp de conținutul său
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
va fi urmată și de alte divizări, chiar dacă, evident, la acest început de secol, nimeni nu poate să-i prevadă urmările. Această dezbatere, precum și importanța pe care a luat-o, au făcut ca, privind retrospectiv, aprecierea asupra pătrunderii reale a marxismului revoluționar în Rusia să fie dificilă. Ceea ce se știe cu siguranță este că dezvoltarea economică continuă, înmulțirea grevelor în centrele industriale și mai ales evenimentele din 1905 vor permite o ancorare solidă a socialismului cel puțin în anumite centre urbane
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
II-a și a socialismului european, gravitează în jurul a trei perioade distincte 32. Pînă în jurul anului 1895, în marea lor majoritate, socialiștii europeni sînt convinși de caracterul nemilos al viitoarei revoluții: avînd în vedere "legile naturale ale societății", formulate de marxism, capitalismul se îndreaptă inevitabil către prăbușire și dispariție. Această afirmație sau această speranță? este de altfel împărtășită și de anarhiști, optimiști, și în aceeași măsură convinși că vor asista într-un viitor apropiat la o mișcare revoluționară. Aceste concepții vor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de la Stuttgart, din 1898, și își definește doctrina într-un mod coerent în lucrarea sa Les Présupposés du socialisme 33 în care prezintă socialismul ca pe o exigență morală și etică, punînd în același timp în discuție fundamentele economice ale marxismului și teoria "catastrofistă" a lui Marx, care prezice prăbușirea Capitalului în decursul unui proces inevitabil. În sfîrșit, acesta respinge ideea unei agravări a luptelor de clasă: dezvoltarea capitalismului asigură un loc important acțiunii reformiste, atenuînd mizeria clasei muncitoare. Trebuie deci
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
surprinzătoare care a generat multe controverse. Încă de la apariția lor, aceste teze fac obiectul unei lungi dispute în cadrul SPD-ului, unde sînt violent combătute de o "stîngă" animată de Rosa Luxemburg. Condamnarea tezelor lui Bernstein de către Kautsky, acest "Papă al marxismului", principalul teoretician al SPD-ului și fără îndoială al Internaționalei, este mult mai nuanțată, avînd în vedere poziția "centristă", mediană, a acestuia din urmă34. Formal obținută la Congresul de la Hanovra, din 1899, ea nu aduce totuși schimbări majore, iar tezele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acuzată adesea de "dreyfusism" va fi violent combătută de cîțiva socialiști sau de unii gînditori izolați, care se revendică drept marxiști: dezgustați de ceea ce ei consideră a fi o adevărată trădare a doctrinei, aceștia vor întreprinde treptat o revizuire a marxismului care-i va duce foarte departe de mișcarea muncitorească. Georges Sorel (1846-1922)36 este cel mai important dintre ei, iar consecințele acestor analize vor avea ulterior o influență asupra dezvoltării gîndirii fasciste, după cum au arătat unele studii recente, chiar dacă acestea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ulterior o influență asupra dezvoltării gîndirii fasciste, după cum au arătat unele studii recente, chiar dacă acestea i-au supraestimat, fără îndoială, importanța. În sfîrșit, în același timp, în Rusia, doi teoreticieni, Piotr Strouvé (1870-1944) și M. I. Tugan-Baranovski (1865-1919) profesează un "marxism legal", alăturîndu-se dintr-un anumit punct de vedere gîndirii lui Marx prin credința în procesul istoric al dezvoltării inevitabile a capitalismului dar, în mod diferit, prin urmările politice prevăzute. Acești doi gînditori păstrează analiza economică a marxismului, înlăturîndu-i implicațiile politice
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]