2,746 matches
-
și repercusiunile ei dau naștere, de altfel, începând din 1650, conform unei hotărâri a Consiliului celor Patru Țărimmm, unei zile de post fixate în a douăzecea zi a lunii sivan. Erau atunci psalmodiate rugăciunile de penitență compuse pentru a povesti masacrele, precum și altele mai vechi, în special cele compuse după martiriul de la Blois din secolul al XII-lea. Acest post era încă ținut în Europa de Est înainte de al Doilea Război Mondial în amintirea întâmplărilor din 164830. Vom adăuga în încheiere că, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
întoarcerea proorocului Ilierrr, este asociată cu cataclisme, războaie, revoluții și diverse flageluri. Uneori datele prevăzute pentru izbăvire coincid cu marile bulversări sau persecuții ale evreilor, precum Cruciadele din 1096, anii ciumei din Europa, perioada premergătoare expulzării evreilor din Spania sau masacrele comise asupra evreilor de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648. Aria culturală așkenază nu a rămas, bineînțeles, departe de aceste așteptări mesianice, dar scriitura sefardă a suferinței, în cronici, povestiri și meditații diverse, este în mod deosebit influențată de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și al XVII-lea, a unui puternic curent mistic și mesianic cu origini diverse. Dificultățile economice de la sfârșitul secolului al XVI-lea din Imperiul Otoman s-au adăugat profundei fragilități existențiale a unei pături de învățați care asimilaseră traumatismul expulzării. Masacrele lui Bogdan Hmelnițki în Polonia și Ucraina, unde mii de evrei și-au pierdut viața între 1648 și 1649, lasă urme adânci asupra sefarzilor din Levant. Odată cu afluxul de refugiați care ajung în Imperiu, ororile acestor masacre trebuie să fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asimilaseră traumatismul expulzării. Masacrele lui Bogdan Hmelnițki în Polonia și Ucraina, unde mii de evrei și-au pierdut viața între 1648 și 1649, lasă urme adânci asupra sefarzilor din Levant. Odată cu afluxul de refugiați care ajung în Imperiu, ororile acestor masacre trebuie să fi impresionat puternic un grup care cunoscuse el însuși propria dramă fondatoare. Nu încape îndoială că anumiți germeni mesianici europeni, rusești și musulmani concură la renașterea diverselor așteptări escatologice. Toți acești factori se conjugă pentru a crea o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al III-lea, în 1390, care rup provizoriu alianța regală dintre suveran și evrei pe care se întemeia "siguranța" lor, toate aceste elemente se conjugă pentru a crea un context favorabil izbucnirii unor violențe grave. Pe 4 iunie 1391, primele masacre au loc la Sevilla și se răspândesc ca o dâră de pulbere în toată Peninsula Iberică. Mii de oameni sunt uciși și sute de cartiere evreiești sunt incendiate și atacate. Evreii se convertesc în număr mare, sub amenințare sau de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai îndeaproape de perioada de după pierderea independenței evreiești, în special de Evul Mediu. Inchiziția ocupă, de asemenea, un loc în acest lanț neîntrerupt al suferințelor poporului lui Israel în exil. Autorul își începe cronica printr-o expunere sumbră a persecuțiilor, masacrelor și convertirilor masive culese din surse evreiești și ne-evreiești, dar risipește atmosfera sinistră care se degajă din ele dedându-se unor lungi considerații despre cauzele lor. Una singură dintre acestea ține de atitudinea tradițională a evreilor, care reduce suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lor tot mai mare, în timp ce masele evreiești privesc spre un viitor ce li se pare fericit, odată deveniți cetățeni ai țărilor lor? La sfârșitul anilor 1880, Haim Iona Gurland, rabin din Odessa, publică un vast ansamblu de surse adnotate privind masacrele din 1648-1649, care marcaseră profund sfârșitului Evului Mediu pentru evreigggg. În abundenta literatură produsă între 1880 și 1890, perioada medievală este readusă în centrul conștiinței evreiești din mediile intelectuale, ca și cum s-ar fi mers pe calea emancipării și integrării fără
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din 1904, suntem informați de un martor ocular că a avut loc un holocaust al sufletelor evreiești și că martirii își întâmpinau funesta soartă cântând. Nu amintește acest trist fapt tragediile din timpuri obscure, când copiii lui Israel, duși la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și rugăciunile de penitență devenite parte integrantă din liturghia evreiască și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Habermann își publică antologia de poezie liturgică intitulată Catastrofe în Germania și în Franța de Nord70, în timp ce în 1949, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aniversări a lor, Nahum Wahrmann publică la Ierusalim o culegere de izvoare liturgice despre masacrele din 1648-1649 din Polonia și Ucraina 71. Eveniment fondator al istoriei post-biblice, Cruciadele, suferințele și martirii lor reapar astfel în aceste vremuri dificile, ca și masacrele cazace, ca și cum s-ar fi urmărit activarea sau reactivarea unei memorii de solidaritate în suferință. În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
În prezent, Holocaustul însuși sfârșește prin a prevala, fiind transformat într-un eveniment fondator și de nedepășit. Dar în primii ani de după război, înainte de fondarea statului Israel și de politizarea ulterioară a memoriei genocidului, modelul de revitalizare a amintirii marilor masacre, atunci când suferința evreilor era la apogeu, funcționa încă, într-un fel de liturgizare în cadru secular. Creând o continuitate între trecut și prezent, este solicitată din nou o memorie colectivă de suferință, care rezistă istoriei. Ca și cum istoria de ieri ar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
continuatorilor săi. Iar în 1964, după Holocaust deci, el scrie următoarele: "Accentul prea puternic pus pe suferința evreiască deformează total imaginea evoluției istorice evreiești și, în același timp, aduce prejudicii unei generații care suportă greu coșmarul persecuțiilor nesfârșite și al masacrelor"78. Această reflecție nu și-a pierdut actualitatea. Dar ce este mai specific Franței, în acest secol al XIX-lea al integrării cu pași mari, după accesul evreilor la cetățenie în 1790-1791? Distingându-se de omologii lor din Europa Centrală
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
numele de Shas, care grupează ortodoxia sefardă, în special marocană. Pentru el, cele șase milioane de victime ale genocidului erau "reîncarnările sufletelor din trecut care păcătuiseră și-i împinseseră pe alții în păcat"9. Variate au fost așadar răspunsurile la masacru date de o ultraortodoxie ai cărei membri, fie și numai prin vizibilitatea lor, au plătit un tribut din cele mai grele genocidului. Unii gânditori hasidici văzuseră în exterminare "durerile nașterii lui Mesia" dinaintea venirii Lui, care avea să pună capăt
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
într-un Dumnezeu drept și iubitor și oroarea lagărelor de exterminare, această cale rămânea închisă pentru mulți alții, care nu aveau asemenea convingeri, ba chiar li se păreau de o mare cruzime. Vom nota totuși că această viziune fundamentalistă asupra masacrului includea de obicei în categoria sfinților martiri toate victimele genocidului, indiferent de împrejurările exacte ale morții lor. De fapt, nu este sigur că persecuția nazistă poate fi calificată drept "religioasă", nici că ar fi legitim să se acorde o importanță
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sustrăgea evenimentul, în speță genocidul, din cursul istoriei, cea făcută din rupturi și continuități, unde nu un Dumnezeu omniprezent orientează devenirea lumii, ci bărbați și femei supuși greșelii. Ortodocșii, sprijinindu-se pe încercările de explicare și/sau justificare teologică a masacrului pe care le dezvoltaseră, nu participă la fel de mult ca laicii la intrarea tot mai manifestă a Holocaustului în spațiul și dezbaterea publice. Ca și cum schemele milenare ar atenua durerea, punând exterminarea în perspectivă cu alte dezastre, după care evreii continuaseră să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
celor două Temple, în special a celui de-al Doilea, în anul 70. În Evul Mediu, el trimite la diverse persecuții și pogromuri. Ajunge în Statele Unite odată cu imigranții, dar rămâne cantonat mai ales în mediile idișofone și necunoscut anglofonilor. Noul masacru din Europa era numit der driter khurbun, adică "a treia distrugere". El crea astfel o continuitate cu catastrofele anterioare, restabilind lanțul neîntrerupt al suferințelor evreiești. În 1944, un avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin, refugiat în Statele Unite după ce-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
avocat evreu polonez pe nume Raphael Lemkin, refugiat în Statele Unite după ce-și pierduse întreaga familie, devine consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și latinescul caedes, "omor", "masacru", "carnagiu", pentru a numi crimele comise în Europa. Cunoașterea persecuțiilor antievreiești din trecut și a masacrului armean din 1915 îl determină să definească "genocidul" ca "orice plan coordonat metodic de a distruge viața și cultura unui popor și de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
devine consilier la direcția de afaceri externe a Departamentului de Război american. El creează neologismul "genocid", de la grecul genos, "rasă", și latinescul caedes, "omor", "masacru", "carnagiu", pentru a numi crimele comise în Europa. Cunoașterea persecuțiilor antievreiești din trecut și a masacrului armean din 1915 îl determină să definească "genocidul" ca "orice plan coordonat metodic de a distruge viața și cultura unui popor și de a amenința unitatea lui biologică și spirituală". Termenul este utilizat intermitent în timpul procesului de la Nürnberg, în 1945
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exterminării evreilor, cât și celei a armenilor sau țiganilor. Dar această utilizare universalizantă cu greu putea, desigur, să obțină acordul celor care proclamau unicitatea exterminării evreilor și care se opuneau ca aceasta să fie pusă în aceeași categorie cu celelalte masacre comise până atunci în istorie (sau care urmau să se producă în viitor). Folosirea cuvântului "genocid" nu lua totuși nimic din specificitatea fiecărui genocid, nici din specificitatea genocidului evreiesc. Nimic nu ne interzice să credem că, dacă el ar fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
târziu sensul "sacrificial" și nu apărea decât în aceste contexte religioase. În engleză, în schimb, cuvântul cunoscuse o evoluție deosebită în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1833, Oxford English Dictionary dădea următoarea definiție: "distrugere completă, mare omor sau mare masacru". Atunci când este folosit întâmplător în anii 1930 și 1940, el desemnează orice masacru. După război, holocaust este folosit și pentru a numi hecatomba de la Hiroshima. Între 1957 și 1959 devine Holocaust, cu majusculă, echivalentul englez al ebraicului Shoah, și se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în schimb, cuvântul cunoscuse o evoluție deosebită în secolul al XIX-lea. Astfel, în 1833, Oxford English Dictionary dădea următoarea definiție: "distrugere completă, mare omor sau mare masacru". Atunci când este folosit întâmplător în anii 1930 și 1940, el desemnează orice masacru. După război, holocaust este folosit și pentru a numi hecatomba de la Hiroshima. Între 1957 și 1959 devine Holocaust, cu majusculă, echivalentul englez al ebraicului Shoah, și se substituie cuvintelor "distrugere" și "catastrofă". Este utilizat mai întâi în presa de specialitate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
asociată cu războiul și focul. Dar a-i considera martiri pe evreii exterminați și a numi volens nolens "sacrificiu" masacrarea lor nu însemna a le falsifica istoria? Această caracterizare mitico-religioasă, fie și indirectă, chiar inconștientă, a evenimentului făcea mai acceptabil masacrul, plasându-l în linia dreaptă a lanțului dezastrelor care-i loviseră pe evrei? Elie Wiesel a revendicat ulterior paternitatea cuvântului în sensul admis astăzi și golit, pentru majoritatea utilizatorilor, de orice conotație sacrificială. Fapt este că acest scriitor a jucat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dar mai degrabă utilizarea care i s-a dat în deturnează de la orizontul lui natural. Conștientizarea provocată de genocidul evreiesc putea duce la o responsabilizare universală, ai cărei beneficiari naturali și legitimi ar fi fost toate victimele opresiunilor, persecuțiilor și masacrelor. Or, ideologizarea genocidului și sacralizarea lui au limitat efectul mesajului, fără să împiedice cu nimic banalizarea lui, nici a memoriei lui. Amintirea exterminării este din ce în ce mai mult scoasă în față imediat ce țara se confruntă cu întrebări și dileme grave. În timpul Războiului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
genocidul pentru a-și explica susținerea necondiționată față de statul evreilor. Când, în 1973, guvernul francez îi susține pe arabi, când publicul francez nu se raliază cauzei israeliene și, în 1982, presa critică această țară cu ocazia invadării Libanului și a masacrelor de la Sabra și Shatila, comparând-o cu Germania nazistă, evreii invocă suferințele lor din trecut pentru a demonstra că Israelul nu poate fi decât ireproșabil. Apărarea lui în orice împrejurare și apologia misiunii și virtuților lui se impun apoi ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
direct sau indirect reactivată cu ajutorul unui antisemitism dovedit sau presupus. O carte a lui Simon Wiesenthal, Every Day Remembrance Day. A Chronicle of Jewish Martyrdomyyyyy, rezumă de una singură modul în care ideea unei existențe evreiești fondate exclusiv pe persecuții, masacre și dezastre se poate instala în conștiințele evreiești. Zi de zi, lună de lună, sub formă de calendar sau de almanah, cartea înșiră nenorocirile evreilor începând cu Evul Mediu iar în introducere începând cu Antichitatea. Autorul nu pierde ocazia să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]