3,306 matches
-
mea cu această Lume pe care o descopăr frumoasă, după ce trec de vălul ei de aparențe. După ce-mi birui primele reacții de iritare, de respingere, de dispreț și condamnare. După ce toate acestea trec, văd cum Lumea se așază în matca ei, limpede, clară, cu rosturile ei bine conturate, cu luminile ei sporite de umbrele în care se cufundă. O Lume pe care, coborând, o simt ca un glob din vălătuci de iluzii, de chemări, de așteptări și doruri de împliniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp. Vorbim în virtutea marii inerții care ne mai duce. Cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în astfel de clipe de deschidere a textului în tine și către tine, de intrare în text odată cu ieșirea din el, încât această singurătate ți se pare a fi întâlnirea ultimă a Lumii, revărsarea ei de pe urmă, șuvoiul întors la matca lui prăbușindu-se în tine. Moartea, îți dai seama atunci, nu înseamnă nimic. Nici măcar despărțire. E doar revenirea ta deplină în text. Poarta s-a închis în urma ta. Cerurile s-au prăbușit. Începe un alt timp al rătăcirilor, al așteptărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai făceau ei iluzii că vor câștiga războiul dacă-l Înlocuiesc pe Hitler, era prea târziu. În mare situația arăta cam așa: fluviul dezlănțuit al armatelor aliate venea impetuos din toate părțile; pârâul german care mai devreme Își ieșise din matcă și făcuse ravagii era amenințat să-și piardă și valea lui. În astfel de situații, când te afli de partea apelor mai mici Îți vin idei. Ofițerii din conjurație au vrut să construiască o ecluză: Îl ucideau pe Hitler și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
parțial „șmecherie“. Ce vreau să vă povestesc ca exemplu are o legătură cu starea de perplexitate. Când mai lucram vara ca țapinar În vacanțe, am ajuns Într-o zi Într-un celebru sat românesc din inima țării, un sat din „matca celei mai curate românități“, cum spunea Iorga despre acea zonă. Ce credeți că am văzut eu acolo? Un parbriz Împopistrat cu zeci de reclame la pasta de dinți Colgate! Nu e grav că posesorul respectivului parbriz dovedea, când te apropiai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mici povestiri și povești pentru copii și nu numai. Ca urmare, în anul 2009, este invitată să participe cu douăzeci de poezii la un volum antologic de versuri, ceea ce se și întâmplă. Și astfel, moldoveanca devenită olteancă, se întoarce la matcă și debutează editorial în volumul antologic „Universul prieteniei - Vara”, (Editura AS’S, Iași, 2009), tocmai în „dulcele târg al Ieșilor”, cu grupajul de versuri „Dor de rădăcini” ce cuprinde poezii pline de sensibilitate, de suflet. De atunci, publică pe mai
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
urma noastră, nu știu cui va rămâne... Dă-mi brațul tău de zână, dă-mi calea către rai, Dă-mi gura ta pe lună, în unduiri de valuri Și toarnă-n mine seva din plantele de mai, Să te cuprind întreagă, în matca dintre maluri...
D?-MI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83769_a_85094]
-
nu spune câți morți au căzut, Ne spun doar bătrânii c-ar fi cimitire De morți fără cruce și fără de scut.” (Legenda Nicadorilor de Simion Lefter) Suntem dezrădăcinați. Omul, zidire dumnezeiască, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Ochiul său limpede, cu care scruta văzduhul și sfredelea zări, s-a ofilit. Departe, tot mai departe, frumuseți divine se afundă, înstrăinându-l pe om de rostul său și de Creatorul său, Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, Făcătorul Cerului și al
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman. Noua democrație a devastat ultimele „rezerve” spirituale, morale și materiale ale neamului. Așa zisa „privatizare” înseamnă jefuirea avutului național și trecerea bogățiilor statului în mâinile nomenclaturiștilor și a străinilor ce se declară patroni. Comunismul de ieri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
comunitatea neamului nostru a dispărut. Ea mai supraviețuiește doar în mănăstiri. Să nu ne temem de cei care ucid trupul, ci de smintiri care ucid sufletul. Trăim preludiul cataclismului universal. Omul, izvor continuu de apă lină, nu mai curge în matca sa. Azi, tot Neamul Românesc, de la Tisa și până dincolo de apele Nistrului, luptă pentru supraviețuire. Trăim zile sfâșietoare. Să nu mai fim români, vor dușmanii. Întrebăm pe prigonitorii și asupritorii noștri, cei de un sânge, de ce ne-au ucis și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în sânge pământul meu natal. De ce și azi când guvernează o democrație atât de lăudată, legionarii sunt pândiți de aceeași soartă de osândiți și puși în afara legii? De ce, pentru ce și până când? Neamul nostru, mereu rătăcitor, nu-și mai regăsește matca sa, când faptele sale în istorie străluceau. Se urmărește dispariția noastră? Drumul salvator e unul singur. Întoarcerea la Hristos, drumul Crucii, răsărit de soare spre care legionarii mărșăluiesc. Legionarii nu mor și nici nu vor muri în veci, atâta timp cât slujesc
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vă aflați aici. Nu ați fost concentrați fără motiv. Unii dintre dumneavoastră cunosc cauza. Alții nu. Eu am ordin să vă aduc la cunoștință că în afara granițelor noastre se petrec fapte neliniștitoare pentru toate popoarele Europei... Germania a ieșit din matca ei și a pornit să calce noroadele acestui continent. Poate vă aduceți aminte că acum vreo douăzeci și ceva de ani armata română i-a frânt cerbicia la Mărăști, Mărășești și Oituz. Acum, însă, încă din 1936, a ocupat Renania
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
voi ați făcut numai opt clase, pe când ei au făcut nouă! Opt la Lazăr, în întregime, și a noua, aci, în particular! * Totuși, până la urmă, Jujucă, prin intervenții tari la Ministerul Instrucțiunii, a reușit să ne readucă la vechea noastră matcă și să dăm examenul de bacalaureat ca elevi ai liceului Lazăr. Sorții ne-au repartizat la Colegiul Sf. Sava, unde era director faimosul profesor de Limba română Ștefan Pop, un om superior din toate punctele de vedere, care a interpretat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La mal de noapte pașii mi se curmă în ora care țese deșteptarea. Uitat Pe matca lumii mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune de metri unde era plin de plopi și de sălcii. Când apele dădeau Înapoi și intrau În matcă, rămâneau o grămadă de jăpși prin lăsături. Bălțile astea se umpleau de crapi și de carași, care veniseră aici, În locuri domoale și ferite, să-și lase icrele. Apele Dunării, trăgându-se pe neașteptate În albia lor, lăsau o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pensionar Încerca voluptuoase emoții, căci ar fi vrut să aibă, pe lângă primii trei băieți, și o fată. Dordonea Întinerise, parcă și pielea feței Își pierduse zbârciturile, iar clevetitorii șopocăiau că se hrănea cu larve de trântori și cu lăptișor de matcă - lucru greu de Închipuit pentru ei, dar pe care profesorul cu adevărat Îl făcea. Într-o dimineață, pe când soția lui era În chinurile facerii și se Închisese Într-o odaie cu moașa și cu alte două femei, la poarta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine caracterului lui Yusho. Yusho nu putea avea încredere în logica după care trăia Mitsuhide. Dacă Mitsuhide avea o scăpare, fie și numai una singură, bariera care-i stăvilea emoțiile s-ar fi spart, lăsându-l să alunece pe o matcă fatală. În noaptea aceea, Mitsuhide dormi fericit. Poate datorită băii. Sau grație oaspetelui său neașteptat și atât de plăcut. Soldații se treziseră înainte de răsăritul soarelui, dăduseră de mâncare cailor, își îmbrăcaseră armurile, pregătiseră proviziile, iar acum, așteptau apariția stăpânului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și prin centrul orașului, fără a-și fi luat cu ei absolut nimic. Privind din regiunea porții principale, în partea opusă a templului, s-ar fi părut că oamenii care pătrunseseră deja prin poarta din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apropia mai mult de Nishitani, în timp ce lumina creștea pe Muntele Ibuki, cu atât avea mai puternic sentimentul de a fi strâns la pieptul mamei sale. Oricât de mult urcaseră în susul râului Azusa, păreau să nu mai ajungă la izvor. Dimpotrivă, matca se lărgi și ieșiră într-o vale atât de lată, încât ar fi putut uita că se aflau în mijlocul munților. — Acesta e Muntele Kanasuko, anunță călugărul care le servea drept călăuză, arătând un pisc abrupt, drept în fața lor. Își șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se înapoiase de pe malul Râului Roku, unde se dusese să cerceteze nivelul în creștere al apei. În ultimele câteva zile, în Mino căzuseră ploi torențiale, iar râurile Goto și Roku, care curgeau amândouă printre Ogaki și Gifu, își ieșeau din matcă. Planul inițial viza un atac general asupra Castelului Gifu în ziua a nouăsprezecea, dar ploile abundente și revărsările Râului Roku îl opriseră pe Hideyoshi și nu existau speranțe de a mai trece din nou râul în ziua aceea. Aștepta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Aceștia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oștirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni, și cel mai mare cu o mie. 15. Aceștia au trecut Iordanul în luna întîi, cînd ieșea din matcă, pe tot cursul lui, și ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toți locuitorii din văi, la răsărit și la apus. 16. Și din fiii lui Beniamin și ai lui Iuda au fost unii care s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
fericiri părintele domniei meli Ioan Teodor voevod”. Locul dăruit se întindea: “din gios supt Curte domnească, undi au fostu și heleșteul domnescu,... cu iazul și cu vadul și dimpreună cu tot șesul... Bahluiului... și din iaz în gios... și cu matca Bahluiului... despre apus până unde se împreună hotarul mănăstirii Gălății și... mănăstirii Frumoasa dimpreună cu vadul... pe care loc să aibă voie... a-și faci... și moară,... și fiind aproape de Curtea domnească, de s-ar întâmpla vreodată trebuinți de la Curte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
banii aceștia i-au luat Irimiia vătavul”. La aceeași dată 4 iulie 1685 (7195), Constantin Cantemir voievod judecă pricina dintre Gligorașco vierul domnesc, și Irimiia, vătav de vieri. Acesta din urmă “i-au luat” lui “Gligorașco, vieriul domnesc... douăzeci și patru de matce scoase din zemnic (beci n.n) de primăvara și-i ține la dânsul de roiescu de patru ai (ani n.n) pentru un viier ce-au fugit, anume Chiriiac, și i-au luat și niște loc cu trei dugheni în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mănganilor pînă în gardul ogrăzii lui Ion Racoviță comisul cel mare și alături cu gardul la vale pînă în Ulița łigănimei (łigănimea Domnească) ce vine pe subt deal și pre uliță pînă la pîrîu, unde iaste Podul łiganilor, și pre matca pîrîului la deal pînă unde agiunge în locul lui Prăvălie în hudiță, care loc l-au cumpărat Apostol sulgerul de la Prăvălie, și tot pe pîrîu la deal pînă în pod, în fața Tîrgului (Târgul lui Barnovschi); și pre acesta loc al nostru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Iași, loc de doao dugheni pe Ulița Rusască în poarta Chervăsării, den afară,...și socotind noi...că n-are mănăstirea nici un folos, ne-am tocmit ș-am făcut schimbătură cu Năstase vornicul de tîrgu...și au dat mănăstiri optudzăci de matci...Și acesta zapis l-am făcut deneintea svinții sale părintelui Lavrentie episcopul de Roman și a egumenului de Bîrnova și a egumenului de Hangu...cari mai gios s-or iscălit”. Se știe că un necaz ori îl ajungi ori te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]