1,488 matches
-
constrângerile de mediu impuneau doar limite. Totuși, în anii 1950, ideea de cauzalitate legată mai mult sau mai puțin direct de mediul înconjurător a cunoscut o a doua perioadă de glorie sub numele de "ecologie culturală" (Julian Steward), apoi ca "materialism cultural" (Marvin Harris). Toate trăsăturile culturale de la tehnologie la ritualuri, trecând prin habitat și sistemele de rudenie ar corespunde unor alegeri raționale în funcție de necesitățile locale de adaptare. Înmulțirea descrierilor etnografice fine și chiar studiile istorice au repus în discuție rolul
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
cauze și efecte. Nu este nevoie de a recurge la forțe supranaturale pentru a a înțelege lucrurile. Sistemul naturii este o viziune naturală a naturii. Se bănuiește că și Diderot a scris o parte din cartea considerată o culme a materialismului și ateismului. El enunță principiile sale etice astfel: Nu permite niciodată unui om să uite că ambiția sa de a obține fericirea riscă să-l facă să cadă în greșeala de a se face fericit în mod exclusiv pe sine
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
evoluționiste. Descrie forța prin care se impune adaptarea, prin separarea utilului (care se impune) de neutil. Cuvier se opune acestor idei. 99 Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (1772-1844), naturalist francez, coleg cu Lamarck, apărător al teoriei evoluționiste (cu nuanțe mistice, diferite de materialismul lamarckian). Îl întâlnește pe Georges Cuvier după numirea lui ca asistent al Muzeului de Istorie Naturală. Se împrietenesc și contribuie la clasificarea mamiferelor. Publică Istoria maimuțelor din Madagascar, în care își exprimă concepția despre unitatea compoziției organice a animalelor. Participă
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de generalitate, adică enunțuri intim legate între ele și verificabile empiric privind comportamentul omului în relațiile sale cu alții oameni. Sociologia, incluzând și psihologia socială, se prezintă astăzi cu o structură teoretică: multinivelară extrem de complexă, cuprinzând mari teorii (structuralismul, funcționalismul, materialismul dialectic și istoric, fenomenologia etc.), dar și teorii medii (teoriile mobilității sociale, ale grupurilor mici, disonanța cognitivă etc.), precum și teorii cu nivel de generalitate minim (enunțuri empirice adevărate aici și acum). Teoriile constau din enunțuri referitoare la relațiile dintre variabile
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
nu o dată propagandistică. Programul nou al V.r. este mai clar în partea ei „ideologică”, structurată pe parcurs în rubricile „Orientări”, „Teorie și critică”, „Discuții” (introdusă mai târziu), „Recenzii” ori „Cărți noi”. Chiar în primul număr, o interpretare „în lumina materialismului istoric” a revoluției pașoptiste (Mihail Roller) stă alături de o prezentare a „elementelor noi în poezia românească” (Nicolae Moraru) și de „examene critice” la care sunt supuse revista „Flacăra” (Mihai Novicov) și literatura occidentală (Eugen Schileru). Pe această cale se merge
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
dușmanului. Eșecul acestei revoluții și instruirea de către țar a unei dume par să dea dreptate menșevicilor care ajung curând majoritari în partid. Lenin este atunci obligat să accepte unele compromisuri, dar continuă să-și dezvolte facțiunea; în 1909, el publică Materialism și empiriocriticism, în care condamnă erezia ideologică a lui Bogdanov, principalul său contracandidat la șefia facțiunii. Utilizând mijloacele condamnate de ceilalți socialiști - șantaj, deturnările de moșteniri, atacuri armate -, bolșevicii își procură fonduri considerabile de care Lenin se servește pentru a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mereu mai multe constrângeri. „B” (Borowski) e prototipul acelor tineri „contaminați de moarte” în timpul ocupației naziste; acolo, el și-a făurit o viziune pesimistă asupra istoriei ca manifestare a forței oarbe: considerând că lumea e brutală, el este atras de materialismul rustic profesat de comuniști și asemenea lor, consideră omul drept un simplu material pentru experiențe. „C” (Putrament) este prototipul acelor intelectuali care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Lenin o extraordinară ocazie de a trece de la experimentarea în eprubetă la experiența in vivo. într-adevăr, dacă el s-a dovedit a fi un sociolog submediocru cu a sa Dezvoltare a capitalismului în Rusia, un filosof execrabil în Materialism și empiriocriticism (1909), un dialectician primar în Caietele sale filosofice (1914-1916), un economist lamentabil în Imperialismul, stadiul cel mai înalt... și un utopist puțin original în Statul și revoluția (1917), dublat de un scriitor lipsit de talent în comparație cu inspiratul Troțki
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
act de neizbucnirea revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în 1928 - industrializarea* și colectivizarea* - Stalin avansează ideea „intensificării luptei de clasă în timpul construcției socialismului”, ceea ce justifică teroarea*. El își încoronează această teorie publicând în 1938 Materialismul dialectic și materialismul istoric - o viziune sumară și mecanicistă a marxismului - și Tratat de istorie a PC(b)US - o rescriere pro domo a istoriei bolșevismului. își completează opera de transformare a marxism-leninismului în dogmă publicând Probleme ale leninismului, o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluției bolșevice în Europa. Odată cu întorsătura pe care o iau lucrurile în 1928 - industrializarea* și colectivizarea* - Stalin avansează ideea „intensificării luptei de clasă în timpul construcției socialismului”, ceea ce justifică teroarea*. El își încoronează această teorie publicând în 1938 Materialismul dialectic și materialismul istoric - o viziune sumară și mecanicistă a marxismului - și Tratat de istorie a PC(b)US - o rescriere pro domo a istoriei bolșevismului. își completează opera de transformare a marxism-leninismului în dogmă publicând Probleme ale leninismului, o culegere îmbogățită mereu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Marx, Engels constată evoluțiile capitalismului și-și pune întrebări referitoare la posibilitatea unei treceri pașnice, pe căi legale, la socialism, ceea ce va sta la originea disputelor dintre revoluționarii și reformiștii din sânul marxismului. în paralel, el încearcă să extindă materialismul istoric la ansamblul fenomenelor științifice și naturale, o viziune mecanicistă pe care Stalin* o va utiliza din belșug pentru a fonda marxism-leninismul*. MARXISM O CONCEPȚIE TOTALITARĂ A POLITICULUI? Dacă termenul „marxian” este aplicat mai degrabă operei lui Marx, iar cuvântul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și modalitățile distrugerii lui. Din această scurtă recapitulare a surselor gândirii marxiene ies în evidență mai multe teze fundamentale. Simultan cu „repunerea pe picioare” a dialecticii hegeliene, Marx enunță un nou principiu de interpretare a lumii sociale numită de el „materialism istoric”: „Nu conștiința omului îi determină ființa, ci dimpotrivă, ființa lui socială este cea care-i determină conștiința”; or, această ființă socială este plasată sub stricta dependență a structurii economice. Ceea ce putem vedea ca realitate primă - statul, legile, religiile*, ideologiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
toți „dezmoșteniții sorții”. Neomarxiștii reinterpretează corpusul marxist în lumina lui Michel Foucault, Gilles Deleuze, Rosa Luxemburg, Walter Benjamin sau Pierre-Joseph Proudhon. Pentru federalizarea grupurilor, până mai ieri dușmance, fără să rupă cu moștenirea comunistă, aceștia privilegiază în familia marxistă partizanii materialismului istoric care au refuzat ideologia progresului și teroarea*. Dar singurul care a inovat din punct de vedere teoretic este Antonio Negri, cu sacrul „multitudinii” - cei „fără”, exclușii, pierduții, rătăcitorii - ca nou subiect revoluționar, garant al unei societăți bune. Adepții împărțirii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îndreptate spre viața colectivă și muncă printr-un sistem de reprobări și gratificări, Anton Makarenko integrează în mod implicit categorii de tipul „identificării” și recunoașterii „Legii paterne”. în Franța, filosoful comunist Georges Politzer încearcă să creeze o psihologie compatibilă cu materialismul istoric, estimând, în iulie 1929, în Revue de psychologie concrète, că „întreaga psihologie nu este posibilă decât încadrată în economie” și văzând în psihanaliză un pas spre adevărata psihologie. în același moment, curentul „freudo-marxist”, înființat de comunistul german Wilhelm Reich
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marx, în Capitalul, „reflectarea religioasă a lumii reale nu va putea dispărea decât atunci când condițiile de muncă și ale vieții practice îi vor prezenta omului raporturi transparente și raționale cu semenii săi și cu natura”. Lenin* reia această perspectivă a materialismului istoric și a materialismului dialectic și estimează că „originea cea mai profundă a prejudecăților religioase se află în mizerie și ignoranță; răul acesta este cel pe care trebuie să-l combatem” (t. 28, p. 185). Dacă libertatea de credință este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
religioasă a lumii reale nu va putea dispărea decât atunci când condițiile de muncă și ale vieții practice îi vor prezenta omului raporturi transparente și raționale cu semenii săi și cu natura”. Lenin* reia această perspectivă a materialismului istoric și a materialismului dialectic și estimează că „originea cea mai profundă a prejudecăților religioase se află în mizerie și ignoranță; răul acesta este cel pe care trebuie să-l combatem” (t. 28, p. 185). Dacă libertatea de credință este recunoscută de Constituția bolșevică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
7 august 1866). Cât îl privește pe Engels, el va lucra în zadar, ani de zile, la stabilirea unei „dialectici” în chiar natura însăși (cu ale ei opoziții a contrariilor, cu trecerile de la cantitate la calitate etc.). Probleme morale, apoi. Materialismul care guvernează în analiza societăților umane este, fără îndoială, numit dialectic - efectele produse de baza materială pot avea eficacitatea lor proprie și, deși efecte, pot juca rolul de cauze -, dar el afirmă determinarea de către forțele de producție și, în ultimă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de vedere științific proletar și un punct de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința proletariatului este superioară celei a burgheziei [...] și că noi, ceilalți marxiști, suntem îndreptățiți să considerăm știința proletară ca pe adevărata știință și să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
înfrunta pe parcursul a șapte decenii, chiar dacă, din motive tactice, se aliază pentru moment - de exemplu, în Franța, în timpul Frontului Popular* sau al unirii stângii. Niciodată însă, după 1917, socialiștii și comuniștii nu s-au mai considerat semeni. Socialismul științific Odată cu „materialismul istoric” (sau „socialism științific”), opus „socialismului critico-utopic” al lui Saint-Simon, Fourier sau Proudhon, istoria este declarată obiect al unui științe exacte, supusă unor legi ale transformării născute din nevoia oamenilor de a produce viața prin muncă și schimb. însă comunismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pare să-și fi câștigat un loc în literatura despre teoria relațiilor internaționale (RI) în directă opoziție cu realismul. Constructiviștii care susțin că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care afirmă că paradigma lor este incompatibilă cu constructivismul pun accentul, în genere, pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul dintre argumente nu rezistă însă. Acest eseu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și liberalismul este înșelătoare, iar tendința manualelor este rareori reflectată în literatura de specialitate. În aceasta din urmă, constructivismul este considerat de obicei o ontologie, o epistemologie sau o metodologie. În această calitate, este definit ca fiind diferit și de materialism, și de raționalism. Lucrări recente de evaluare a domeniului (Katzenstein, Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Keohane și Krasner, 1998; Ruggie, 1998) au identificat controversa raționalism-constructivism drept dezbaterea centrală în teoria contemporană a relațiilor internaționale. Constructiviștii care pretind că metodologia lor este incompatibilă cu realismul se concentrează asupra legăturii dintre acesta, pe de o parte, și materialism și raționalism, pe de altă parte. Realiștii care pretind că teoria lor este incompatibilă cu constructivismul se concentrează în cea mai mare parte nu pe metodologie, ci pe o tendință marcată a constructiviștilor de a fi idealiști sau utopici. Nici unul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față de alte forme. În timpul Războiului Rece, exista o adevărată industrie de măsurare a potențialului uman și a tehnicii militare, determinată mai curând de revoluția behavioristă decât de realism și probabil din acest motiv a ajuns realismul să fie asociat cu materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asociat cu materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
schimbarea behavioristă s-au concentrat deseori asupra aspectelor nonmateriale, precum doctrinele (vezi, de exemplu, Mearsheimer, 1983; Posen, 1984). Faptul că unii cercetători realiști folosesc evaluări cantitative ale capacităților materiale brute nu ar trebui deci să fie interpretat în sensul că materialismul de acest tip este inerent în realism. A doua acuzație este că logica realistă necesită anumite presupuneri materialiste despre natura umană și despre nevoile care guvernează comportamentul actorilor în politica internațională (Wendt, 1999, p. 30, pp. 131-133). Ipoteza specifică atribuită
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]