1,165 matches
-
mai reduse. Obiectivele abordării managementului riscului de către organizație sunt asigurarea că: gestionarea riscului este o parte-cheie a managementului strategic al firmei; există o abordare pozitivă a adoptării riscului; riscurile sunt luate în calcul în momentul adoptării oricărei decizii. oportunitățile sunt maximizate gestionând activ riscurile și amenință rile care pot împiedica apariția succesului. Pentru a atinge aceste obiective compania va adopta următoarea abordare: răspunderi clare, roluri și linii de raportare pentru gestionarea riscurilor vor fi înființate și menținute în cadrul tuturor funcțiilor și
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
în activitatea practică de desfășurare a misiunilor se conformează cu standardele IIA sau echivalente ale acestora. Auditul intern și auditul extern sunt resursele fundamentale de care dispune comitetul de audit pentru îndeplinirea activităților și responsabi lităților sale. Pentru a-și maximiza eficienta, ambele categorii de auditori trebuie să aibă acces direct și nerestricționat către comitetul de audit. Capitolul 4. Comitetele de audit 321 321 În vederea realizării acestui acces, sunt necesare eforturi din partea tuturor, și auditorii trebuie să fie dispuși să discute
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
motivația pentru tratament, (2) să faciliteze înțelegerea procedurilor și supunerea pacienților și (3) să facă față cu succes criticilor și dificultăților pe care le întîmpină aceștia pe durata programului de terapie. În acest capitol vom descrie cîteva metode de a maximiza disponibilitatea pentru cooperare și, prin urmare, succesul , cu ajutorul programelor de tratament cognitiv-comportamental pentru fobii specifice. Creșterea motivației pentru tratament Este destul de ușor să subestimați frica asociată cu înfruntarea situațiilor fobogene. De cele mai multe ori, ne dăm seama cît de dificilă este
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și intereselor sale. După cum se știe, „legea” suverană în materie de comportament este că toți agenții economici urmăresc maximizarea: utilităților (satisfacției) de consumatori, a salariilor și veniturilor asimilate acestora de salariați și a profiturilor de acționari. Dar, pentru a-și maximiza profiturile, pentru a determina potențialul de absorbție al unei piețe și pentru a-și proiecta activitatea de piață pe termen lung, ofertanții trebuie să știe cât mai multe despre consumatorii lor potențiali: ce doresc ei, ce cumpără, când și de unde
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
și intereselor sale. După cum se știe, „legea” suverană în materie de comportament este că toți agenții economici urmăresc maximizarea: utilităților (satisfacției) de consumatori, a salariilor și veniturilor asimilate acestora de salariați și a profiturilor de acționari. Dar, pentru a-și maximiza profiturile, pentru a determina potențialul de absorbție al unei piețe și pentru a-și proiecta activitatea de piață pe termen lung<footnote Maria Moldoveanu, Emilian M. Dobrescu, Știința afacerilor, Editura Expert, București, 1995, p. 69. footnote>, producătorii trebuie să cerceteze
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
să privim cu atenție un lucru și el va deveni mai interesant”. (Eugeni D’Ors) Atenția este un proces psihic prin care conștientizăm stimulii din mediul înconjurător, fiind, totodată, prezent în toate procesele psihice cognitive - percepție, gândire, memorie - cărora le maximizează eficiența. În literatura de specialitate, se consideră că atenția are, în general, un dublu impact asupra fenomenelor de adaptare senzorială<footnote Rodica Boier, op. cit., p. 54. footnote>, și anume: − asigură o cuprinzătoare recepționare a stimulilor și permite o mai bună
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Cercetări mai recente - subsumând dinamica complexă a rolurilor bărbat-femeie conceptului de „regim de gen”, ceea ce ar reprezenta relațiile și ideologiile atașate, raporturile de putere bărbat-femeie dintr-un domeniu sau instituție, cultivând ideea beckeriană a familiei ca organizație ce încearcă să maximizeze bunul colectiv - angajează în discurs și noțiunile de „conflicte de cooperare” și „negocierea sarcinilor”. Ele exprimă faptul că atingerea beneficiului comun al familiei este un țel proeminent, dar nelipsit de contradicții, rezolvabile, de regulă, prin negocieri cu privire la disponibilitățile de participare
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
termeni de utilitate. Un membru al familiei este altruist atunci când funcția lui de utilitate depinde de bunăstarea altui membru al familiei (Becker, 1991). Esența teoremei lui Becker este că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, teorema „fiecare beneficiar, indiferent cât de egiost este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele acțiunilor lui la ceilalți beneficiari (Becker
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
membru al familiei (Becker, 1991). Esența teoremei lui Becker este că prezența unei persoane generoase (altruiste) incită alți membri, chiar dacă egoiști, să maximizeze bunăstarea întregului grup familial. Formulată în termeni mai specifici, teorema „fiecare beneficiar, indiferent cât de egiost este, maximizează venitul familial al celui de la care a primit beneficiul (binefăcătorului) și, prin urmare, internalizează toate efectele acțiunilor lui la ceilalți beneficiari (Becker, 1991, p. 288)” se numește rotten kid” („copilul răutăcios”). Aceasta pentru că Becker demonstrează teorema pe un exemplu cu
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
superior). Examinarea comportamentului natalist al cuplurilor conjugale prin prisma costurilor și a beneficiilor face în mică măsură apel la factorii de mentalitate. Supoziția esențială este că indivizii se comportă rațional și în această zonă a realității umane, urmărind să-și maximizeze propria bunăstare. Sacrificiul dezinteresat pentru copii este unul aparent; nevoia de afecțiune și de imortalitate prin urmași este suficientă pentru a înțelege dorința de a avea un copil sau, eventual, doi. În rest, este calcul pragmatic. Cu câteva axiome, paradigma
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Indivizii iau decizii în funcție de recompensele și costurile percepute. Se includ factori de natură economică și îndeosebi psihosocială (constrângerile religioase, presiunea rudelor, satisfacții atitudinale și simbolice). Asumpția centrală a teoriei lui G. Becker (1991) este că, prin căsătorie, indivizii încearcă să maximizeze valoarea bunurilor și a comodităților pe timpul vieții ce urmează, să obțină beneficii, fie direct economico-materiale, fie de alt gen (în terminologia lui, „monetare” și „nonmonetare”). Disrupția maritală are loc pentru că informația (despre partener) a fost incompletă sau pentru că au survenit
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
importanței acestor probleme (Bean, 2004). Atunci leadershipul se referă la indicatorii privind modurile de acțiune: • cum acesta mobilizează clasa, • cum fiecare educat participă la variatele decizii și își asumă roluri, • cum gestionează resursele necesare pentru succesul experiențelor de învățare, • cum maximizează sarcinile și situațiile necesare noii abordări, • cum identifică și analizează diferitele efecte asupra motivării educaților și a interrelaționării lor ș.a. Iar acestea se concretizează • în modul cum proiectează căile/rutele de rezolvare, • cum antrenează în alternative elementele contextului pedagogic, • cum
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
relative nu înseamnă totuși nici supraviețuire, nici dominație. Ea este în mod evident incoerentă în raport cu dominația (cu excepția hegemonilor) și poate implica riscarea supraviețuirii. Iar riscul la adresa supraviețuirii poate fi și mai mare dacă, așa cum susține Mearsheimer, statele "urmăresc să își maximizeze pozițiile de putere relativă față de alte state" (Mearsheimer 1994/5:11). Dar Waltz nu se oprește aici. El pretinde de asemenea că statele urmăresc bogăția, avantajele și bunăstarea (1993:54; 1986:337; 1979:112), coexistența pașnică (1979:144 ) și pacea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cele revizionste sau revoluționare și dezvoltă două teorii realiste diferite pornind de la aceste orientări contrastante. De exemplu, Michael Mastanduno (1991) susține că "realiștii se așteaptă ca statele-națiune să evite decalajele care îi favorizează pe partenerii lor, dar nu neapărăt să maximizeze decalajele în favoarea lor înșile. Statele-națiune nu sunt "maximizatori de decalaje". Ele sunt, în termenii lui Joseph Grieco, "pozițio-naliști defensivi" (Mastanduno 1991:79, n. 13). Dimpotrivă, John Mearsheimer este de părere că "statele caută să supraviețuiască în anarhie maximizându-și puterea în raport cu
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se vor aștepta ca rivalii lor să câștige mai mult. Instituționaliștii liberali, pe de altă parte, cred că relațiile internaționale pot să nu fie doar un joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să le pese de ce câștigă ceilalți. Beneficiile reciproce rezultate din cooperare sunt posibile deoarece statele nu sunt preocupate întotdeauna de avantajele relative. Instituționaliștii liberali admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
internațional, și niciun fel de protecție artificială sau subvenții care să constrângă libertatea schimburilor. O piață globală deschisă, unde bunurile și serviciile pot traversa liber granițele naționale, ar trebui să fie obiectivul guvernanților din toate statele. Numai comerțul liber va maximiza creșterea economică și va genera concurența, care va promova cea mai eficientă folosire a resurselor, oamenilor și capitalului. Dimpotrivă, "protecționismul" este văzut ca o influență dăunătoare asupra corpului politic. Politicile care protejează industriile necompetitive de principiile pieței corup comerțul internațional
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și servicii pe care le pot produce cel mai ieftin. Ele pot apoi schimba bunurile lor contra unor produse fabricate mai ieftin în altă parte. Astfel, totul este produs în modul cel mai eficient, conform mecanismului prețurilor, iar belșugul este maximizat și este mai bine pentru toți. Pentru Smith, "mâna invizibilă" a forțelor pieței conduce pe fiecare membru al societății, din fiecare stat, către poziția cea mai avantajoasă în economia globală. Interesul fiecăruia devine interesul general al tuturor. Relevanța teoriei avantajului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Companiile transnaționale devin tot mai mult adeptele ocolirii granițelor naționale în căutarea forței de muncă ieftine și a accesului la materii prime, și puține state pot refuza să le găzduiască. Crearea de noi centre de producție survine oriunde pot fi maximizate oportunitățile de profit, deoarece deciziile de investiții sunt dirijate mai degrabă de dorința de profitabilitate absolută, decât de preocuparea pentru avantajul comparativ. Pentru liberali, aceasta este totuși cea mai bună cale de a încuraja investițiile străine atât de necesare în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe o schimbare pozitivă, crezând că în privința alocării resurselor, piețele, mai degrabă decât guvernele, știu ce este în interesul popoarelor. Piețele financiare, dominate de mari bănci și instituții financiare, societăți de asigurări, brokeri și speculatori, există numai pentru a-și maximiza propriile bogății. Nu există niciun motiv convingător pentru ca ele să acționeze în interesul celor săraci, al celor fără casă, al celor infirmi sau al celor lipsiți de drepturile umane fundamentale de către propriile lor guverne. Statele care cedează suveranitatea economică acestor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
susțină că era necesară mai multă dreptate pentru a se asigura supraviețuirea ordinii internaționale. Acest lucru este vizibil în argumentul său potrivit căruia "măsurile care sunt necesare pentru dobândirea dreptății pentru popoarele lumii a treia sunt și cele care vor maximiza perspectivele ordinii sau stabilității internaționale, cel puțin pe termen lung" (Bull 1984a: 18). Bull nu a trăit să fie martor al expansiunii și mai mari a societății internaționale prin destrămarea blocului sovietic și dezintegrarea mai multor societăți din lumea a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lipsește o autoritate centrală care să impună ordinea; și aceea că într-un astfel de sistem statele ar fi interesate în primul rând de propria supraviețuire. Waltz a continuat argumentând că statele, pentru a-și asigura supraviețuirea, trebuie să își maximizeze puterea, mai ales pe cea militară. Cum această putere este sumă zero o creștere a puterii militare a unui stat producând în mod necesar descreșterea puterii relative a altuia Waltz a argumentat că statele sunt "poziționaliști defensivi". Ele sunt conștiente
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care statele și indivizii se adună pentru a-și urmări interese predefinite. Așadar, actorii nu sunt în mod inerent sociali; ei nu sunt produse ale mediului lor social, ci doar entități atomiste raționale care formează relații sociale pentru a-și maximiza interesele. Aceste asumpții sunt pe deplin exprimate de neorealism. După cum am văzut, statele sunt definite ca "poziționaliști defensivi", păzitori geloși ai pozițiilor lor în ierarhia puterii internaționale. Formarea intereselor statelor nu prezintă niciun interes pentru neorealiști. Dincolo de a susține că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a receptorului și să întărim univocitatea mesajului, se repetă fie aceiași termeni, fie sinonimele, fie parafraze, sau orice alt procedeu. Cu cît redundanța este mai puternică în interiorul mesajului, cu atît scade posibilitatea de interpretare a receptorului. Totuși, dacă redundanța este maximizată sau atinge o "dezordine", nu mai există nici un mesaj, ea devine zgomot pur. Există, deci, în limba vorbită, un punct de echilibru al redundanței, pe care sensul comun îl utilizează cu bună știință în conversația obișnuită și care poate evolua
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
de imaginea de coeziune socială în jurul unor idei sau dorințe pe care ea o creează în fața celor împotriva cărora se îndreaptă. * Intuiția lui Nietzsche este confirmată de psihologia socială: regulile societății actuale sunt făcute de cei slabi pentru a-și maximiza posibilitățile de perpetuare. Numai că ideea este valabilă în planul axiologic al evoluției, nu și în ce al umanității. Rămâne doar să ne lămurim față de noi înșine la ce tip de valori aderăm. * Aparatul psihic își datorează existența într-o
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
nu au fost comunicate sau au fost comunicate greșit. Influența poate crește prin imperfecțiunile în relațiile bidirecționale și în trimiterea selectivă a mesajelor, însă poate și scădea prin proasta "recepție" survenită din cauza caracteristicilor psihologice sau sociale. Dacă s-ar putea maximiza recepția, fără ca în același timp să crească relațiile bidirecționale, influența unora ar putea deveni nelimitată; însă așa ceva este imposibil. Pentru ca influența lor să crească nelimitat, comunicanții ar trebui să fie complet autonomi, altfel spus, să nu se supună la rândul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]