8,912 matches
-
decor.[...] Marii actori sunt, de asemenea, scenografi. Desenează În spațiu”(p.18); „Între arte există ecouri, dar practicile - nu trebuie uitat - sunt distincte” (p.32); „Lucrul asupra spațiului este, mai ales În teatru, un lucru asupra timpului”(p.36)... Seducătoare meditații, nu? ... Călin Ciobotari Îmi este student. Spun asta ca să mă laud cu el (o, ce rară Împrejurare!) și ca să realizați că-l cunosc bine - cel puțin, de trei patru ani, Încoace. E un om manierat, cu o figură care te
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
la un loc de onoare. Respectată Întotdeauna de rege, lăudată de Învățați, favorurile sale fiind căutate de toată lumea, ea devine obiect al considerației universale. Notă: Vatsyayana a folosit procedeul compilării În scrierea operei sale Kama Sutra rezultat al studierii și meditației asupra unor lucrări ale lui Ramtideva, Babhrabia, Gonikaputra, Nandikeshwara și Kshemandra și a scrierilor sacre prezente În literarura hindusă. O Întâmplare cumplită petrecută În primul secol al erei creștine când un rajah și-a ucis soția „din dragoste”, Într-un
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
tot felul, ceea ce îți generează o stare de bună dispoziție absolut specială. șase deasupra: realizezi că primul lucru necesar pentru a putea dezvolta micul ox, atât pentru producție, cât și pentru apărare, este alimentarea cu apă, simțurile tale, stimulate de meditație, nu detectează vreo pânză freatică, probabil de aceea a și fost părăsită această cetate, de altfel destul de bine organizată și poziționată, găsești totuși o cisternă subterană, cu coloane atent aranjate, care o susțin, cisterna este complet secată, dar cu tubulatură
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de intimitate în căminul conjugal. Simona însăila pe o pânză imaginară o sumedenie de gânduri, care se adunau asemenea unor nori tulburi pe un cer de vară. Când se afla în casa doctorului și acesta nu era acasă, prelungea înadins meditația, cu intenția de a-l întâlni pentru a schimba câteva vorbe și apoi să părăsească mulțumită incinta. După această scurtă întrevedere, pleca spre garsoniera ei ducând cu ea multele întrebări ce căutau cu febrilitate răspunsuri. Simona găsea în amabilitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de aproape, poate chiar la distanță de un gând... de un singur gând! 6 S imona era o fire retrasă. Evita în genere participarea la orice fel de activitate care nu era înscrisă ca obligatorie în programul școlii. De altfel, meditațiile o solicitau îndeajuns, având și elevi care receptau mai greu unele noțiuni. Ea căuta cu febrilitate căi pentru a le facilita înțelegerea. Câteva colege, văzând-o însingurată, căutară să o apropie, dar relația cu unele dintre ele fu de suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
7 D oina tocmai se pregătea să intre în baie, când soneria sună prelung, de parcă cel din fața ușii uitase degetul pe butonul electric. Privi prin vizor și găsi că această vizită este inoportună, de vreme ce nu era stabilită nici o oră de meditație. Era profesoara de engleză, care în ultima perioadă mai venise așa, neanunțată, sub pretextul că Beatrice îi solicitase un plus de ore. Pentru un moment, Doina se gândi să nu-i deschidă ușa. O cuprinsese chiar o stare de enervare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așa se și întâmplă. Teo rămase surprins când din fotoliu îi zâmbi solar Simona, pe care n-o aștepta în seara aceea, mai ales știind că Beatrice nu era acasă. Bună seara, domnișoară, dar parcă astăzi nu era programată nici o meditație! Așa e, dar fiica dumneavoastră m-a solicitat... Tocmai atunci ieși Doina din baie, completând argumentele aduse de Simona: Domnișoara spune că Beatrice a rugat-o să-i lămurească câteva probleme înainte de teza de mâine. Dar Beatrice vine târziu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
probabil de neplăcerea de a fi în preajma cuiva devenit nedigerabil. La ușă, îi mai spuse doctorului cu glas destul de tare ca să audă și soția sa: Chiar voiam, domnule doctor, să vă anunț că o perioadă nu voi putea să onorez meditațiile cu fiica dumneavoastră. Mă internez în spital pentru niște investigații. În ultima perioadă nu mă simt prea bine, și luându-i mâna, i-o conduse până pe obraz cerând o confirmare: nu vi se pare că am febră!? Doctorul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
probleme înainte de teză. Nici vorbă, tati. Nu v-aș fi spus și vouă? Dânsa s-a oferit, dar i-am zis că mă descurc și singură. Așa m-am gândit și eu. De altfel, m-am hotârât să renunț la meditațiile de limbă engleză. Avem o profesoară foarte bună și ne dă în clasă toate explicațiile pe care le cerem. Coincide și cu dorința ei. Se internează un timp în spital, așa că... Ajunși acasă, doctorul nu a mai intrat, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Prezintă unele complicații ce i-ar putea aduce suferințe mai târziu. Trebuie tratat cu multă atenție! Deci, doctore, e un fel de seară de adio!? Cuvântul acesta nu mi se pare potrivit. Deși Beatrice vrea să renunțe la orele de meditații, ușa casei noastre va rămâne mereu deschisă pentru dumneavoastră. Și Doina simte uneori nevoia să mai converseze cu cineva, să mai schimbe impresii ... Era un fel elegant de a prezenta lucrurile care nu stăteau tocmai așa. Să facem abstracție câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se putea sluji de mâini nici pentru a mânca. Lunile februarie și martie fură pentru Simona luni de chin. O vecină se oferi să aibă grijă de băiat pe perioada cât ea este plecată la școală, în schimbul unor ore de meditație cu fiul ei care era în primele clase de liceu și nu ducea casă bună cu limba engleză. Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
profesionale, comparabilă, poate, doar cu persuasiunea cu care academicienii din perioada interbelică propovăduiau alfabetizarea mulțimilor. Intr-o viață desfășurată în „interiorul” cărților - 35 de ani de bibliotecă - sămânța perfecționării a crescut și a rodit zilnic, transformându-se în conștiință, în meditație, în acțiune... O demonstrează și cele 6 cărți anterioare - dedicate exclusiv profesiei, după cum lesne se poate vedea, fructe ale experiențelor, experimentelor și noutăților în științele infodocumentării, trecute prin filtrul specialistului român, cel care cunoaște și se confruntă cu realitățile bibliotecilor
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
frământările care se duceau În sufletele lor tinere și Încrezătoare, totuși, În viitorul necunoscut, care li se așternea tăcut și misterios, la picioare. „Fie-le calea presărată cu lumina dimineților, dimineți ce-și deschid brațele cu dragoste și dăruire nețărmurită.” Meditații Între zidurile mănăstirii (Șederea la mănăstirea Probota) Îmi propusesem, de vreo două săptămâni, să merg pentru câteva zile la o mănăstire. Voiam să experimentez și altfel de “vacanțe”. Departe de tumultul cotidian, de nebunia unei vieți haotice, scăpate de sub orice
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și a nestrămutatei convingeri în puterea credinței strămoșești, care leagă indisolubil dăinuirea de capacitatea noastră de a iubi creația lui Dumnezeu. În „Părinții noștri - două candele” autoarea atinge înălțimi amețitoare în arta evocării, incitând la meditații profunde asupra rostului nostru pe pământ, declarându-se ea însăși neputincioasă în fața unui astfel de subiect încărcat de atâtea semnificații, căci a vorbi despre părinți, „E ceva sublim și frumos, care mă înalță cu sufletul până la ceruri, care mă umple
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o lume fără dumnezeu și fără criterii, vom descoperi că ea le are pe amândouă. Înăuntrul modelelor sale culturale, multiple. Aborigenul din fața mea și-a terminat spectacolul. Parcă am visat, deși în mintea mea se preumblă lecturi, convorbiri cu prietenii, meditații, adică o mare ficțiune declanșată de spațiul australian. Mă îndrept spre colecția de obiecte totemice, ele îmi amintesc de grupul statuar din Muzeul de la Sighet dedicat închisorilor comuniste. Trec prin expoziția de pictură aborigenă. Desene dense, complicate, fiecare tablou înfățișează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fel de prietenie, câteva scrisori prin care să-și spună ceea ce rămăsese nespus, era și asta un fel de dragoste, faptul că se gândea mai tot timpul la el, că devenise pentru ea un fel de reper, în lungile ei meditații din curte, când stătea și urmărea geografia norilor de pe cer, își imagina, și-l imagina pe Alex alături de ea, îl vedea cum îi mângâie tâmplele, îi vorbește cu vocea lui catifelată, fiecare gând îl conținea și pe Alex, această poveste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pomelnice, se rugau și băteau mătănii la biserică pentru vindecarea mea. Domnu-a dat de m-am făcut bine, dar acumulasem multe chinuri și amărăciuni, fiind la un regim alimentar sever, cu abacul și alfabetul rămase în sponci. Totuși ambiția și meditațiile unchiului avocat Filaret, la aritmetică, și ale mătușii Jeni, la citire, au compensat întreruperea de două luni și ceva, recuperând totul până la sfârșitul anului școlar, când am fost recompensat cu al treilea premiu din clasă. În clasele următoare ale ciclului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Lucrările „mici” ale lui Kant Ca o nostalgie pentru perioada „precritică”, atunci când Kant cocheta cu primele teorii științifice ale vremii, precum „adevărata evaluare a forțelor vii (1746-1749)”, „Problema dacă Pământul Îmbătrânește din punct de vedere fizic”, „Prezentarea succintă a câtorva meditații despre foc”, „Un nou sistem de mișcare și repaus”, „Câteva considerații asupra optimismului”, „Unicul argument posibil pentru o demonstrare a existenței lui Dumnezeu” etc., și după parcurgerea titanică a „perioadei critice”, materializată În cele trei Critici: Critica Rațiunii Pure (1781
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
narațiunii, fără să avem, doamne ferește, pretenția că am oferit „grila“ de lectură și înțelegere: alteritatea, ezoterismul - ca rezultat al tensiunilor dintre stilistica revelării și stilistica obscurizării, motivul umbrei ca ființă autonomă și ca epifanie a realului, limbajul magico-inițiatic, parabolic, meditația ca model de „falsificare“ a realului, motivul androginului, existența hipnotică, obsesia oglinzii deformante, creatoare de halucinații, percepția lumii sub anestezie totală, motivul literar al femeii-mandragoră, absurdul realului revelat printr-o ficțiune „pe dos“, ciudate și neașteptate sinestezii semiotice - la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o minunată meditație pe teme diaristice : „Cărțile cele mai neliniștitoare din biblioteca lumii sunt jurnalele. Ele strică relativa ordine a lumii literare, sunt imprevizibile și nesupuse. Toate celelalte spe cii se lasă domesticite În rafturi, prețuite, au reguli care pot fi Învățate. Jurnalul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Se poate urmări cum trece motivul diavolului de la Goethe, la Dostoievski, și de la amîndoi, la Bulgakov. Dar ar mai fi fost cei doi mari ruși sensibili la dialectica Dumnezeu-Diavol, fără uriața chestionare asupra divinului, proprie ortodoxiei rusești?”), dar și cu meditații interesante, de școlită turistă („pînă la douăzeci și ceva de ani, femeile sunt superbe. După aceas tă vîrstă, devin uriașe. Și cum nu am văzut nici măcar un singur bărbat arătos, m-am Întrebat, intrigată, cu cine și fac femeile cele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
străineză, de s-au calificat în cupa cupelor, mă rog, a scos din capu' lui toate chestiile alea pe o ditamai jumatea de pagină, cum ai citit tu la gazetă? Erau alea exact cuvintele lui?" Bărbatul cade câteva clipe la meditație, apoi recunoaște: "Mda... Cred că aici cam ai dreptate." "Vezi?", își termină ea triumfătoare micul exercițiu de dialectică. Da, da' nu mai există Cupa Cupelor. S-a desființat de multișor", ține să-și manifeste o obiecție tipul. "Asta-i acuma
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de fotbal nu-l mai interesau. Rămase cu privirea ațintită-n gol, cu bărbia sprijinită-n pumnii cu care-i corectase aseară purtarea nevesti-sii, care se cam nărăvise la cârteală în ultimul timp. Lăsa impresia că e adâncit în cine știe ce meditații, dar nici vorbă de așa ceva. Doar stătea și aștepta, cu mintea golită complet de gânduri. La performanța asta ajunsese în mod natural, de mic, fără niciun antrenament, fără nicio îndrumare din partea vreunui mare maestru de pe la vreo școală orientală. După vreo
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
deși vorbele acestea mai răsunaseră și în alte dăți în odăița portarilor. Ieși și se așeză pe băncuța din fața ferestrei, începând să scociorească printre dinți cu ajutorul unei scobitori chinezești. Această acțiune îi mai liniști angoasele, oferindu-i noi teme de meditație. Terminând laborioasa operațiune, trecu, cu capătul celălalt, cel neuzat de lucrarea anterioară, la curățatul unghiilor. Aproape că terminase când ieși Marinică, fochistul cel gras. Se luase cu tablele, jucând cu mecanicul cel nou care venise să-l schimbe acum două
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plângeai tu mai adineauri, fată!" "Bagabonțeală pe față, nenicuță!", se indignă tânăra. Oftară la unison. Probabil că amândoi căzuseră pe gânduri, fiindcă bolnavul nu mai auzi nicio conversație preț de vreo două minute. Nea Vasile se adâncise și el în meditații. Concluzia acestora fu una complexă, dar neexprimată cu glas tare: "Mamă, mamă, ăștia micii are dinții și mai ascuțiți dăcât ăi bătrâni. E turbați rău dă foame ce-are pă ei. Cân' le-o da drumu' pă meserie, cred că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]