4,697 matches
-
trei, patru, cinci? (Principalu-i că le ondulează.) Am luat-o razna pe ponoare-ntomnate, mocirlite-n ploi cu dichis: pic, pic, pic... dar stropii chibzuiți chinezește-n creștet se lățiseră-n firfirici, în... aia... lețcaie, iarăși lețcaie... Și se săltase mercurul unei melancolii de plantagenet prăbușit între plătagini, fiindcă-mi cheltuisem, absolut perdant, bugetul, ocrotit un timp la bancă, apoi scos pe de-a-ntregul și dizolvat în speculații păguboase cu fluturii paraginilor liliachii ale maturității absurde...
Proza din poem (I) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16190_a_17515]
-
la țărm. * Ai somn în pleoape Și gât de vioară Iar genele-ți foșnesc lumina Vântul e pe-aproape, Încântă poetul. * Marchidan, vânzătorul de iluzii frumoase Care apar când nu te aștepți Ca o erupție sau ca o eclipsă Întunericul, melancolia. * Teii își scutură cerceii. Parfumul florilor cu miros suav Iubindu-l, îl duc mai departe îndrăgostiții Unter den Linden. * Trec fetișcane cu vântul în plete Corăbii, Care nu știu ce le paște La întâlnirea cerului cu pământul Orizont pe care ar vrea
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
directețea lui Giorgio Caproni. Citită, în liniște, aprofundată în original, lirica italienilor, mai vechi sau mai noi, a avut un rol stimulativ și formator. Poezia lui Mihai Banciu are toate semnele unui rod interior memorabil, deplin matur, de o discretă melancolie. Adrian Popescu 29 februarie Aproape primăvară. Pe străzile Antichității guelfii și ghibelinii grăbesc pe panta Evului de mijloc când în vitrine se tocmesc ultimi saldi. Să m-aștepți, îmi spuneai, la podul peste calea ferată din Narni până vine Augustus
Doi poeți - Mihai Banciu by Mihai Banciu () [Corola-journal/Imaginative/3323_a_4648]
-
Dan Dănilă *** nu sunt bogat dar pot să dau pomană melancolii, dezamăgiri, idei răzlețe: îngerul meu respiră printr-o vrană, doar când sunt afumat îmi dă binețe nu știu să oblojesc a lumii rană, dar las o umbră veche să mă-nvețe că nu desparți orfanul de orfană, nici omul mic
Poezii by Dan Dănilă () [Corola-journal/Imaginative/3072_a_4397]
-
se întoarce totdeauna de la liturghie puțin după sosirea musafirei, Titu fumează o țigară - o ,ghicesc": ,așa s-a întîmplat cu toți bătrînii care au intrat în viața mea, surprinși să descopere în vocea sau în chipul meu un soi de melancolie care le spunea că în realitate sînt mai aproape de ei decît de oricine altcineva." Ea, la rîndu-i, îi ,adoptă", dimpreună cu ștersul, netezit în ani de toate cele ale vieții, dar nu mai puțin teribilul lor secret: ,Lupta o duceau
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
însă mai degrabă din linia de continuitate, aproape - de nu cu totul - organică, pe care rulează metamorfoza poeziei lui Flora care, oricît și-ar dezice începuturile, continuă să fie, în bună parte, moștenitoarea lor". Sau: ,Catalogul cotidian, strigat cînd cu melancolie, cînd cu maliție (dar mai ales cu amîndouă deodată)", nu lipsește nici din volumul de față, decupajele debordînd de o densitate nominală în care acționează o tandră inducție caricaturală. Sau: ,Poezia Angelei Marinescu nu se poate hrăni după metoda vegetariană
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
funciarul mister: ,Arcul tematic al lui Alexandru Mușina e unul destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o melancolie de umor, nu de umoare, în interiorul viziunii. Nici chiar temele Ťapocalipticeť n-au, la el, tupeul melodramatic și agresiv al angoaselor finale. Acestea sînt mai degrabă consultative decît definitive, poemul le propune, dar nu le impune". Nu o dată Al. Cistelecan
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
străbătută de alcooluri slabe care provoacă beții doar prin efect placebo, este comentată prin tușe senzuale și printr-o erupție de materie care trăiește prin propria sa realitate și nu prin proiecții exterioare, idilice și convenționale. Andreescu este dizlocat din melancoliile lui taciturne, din excesiva privire spre pămînt și adus într-o stare de jubilație și de vitalitate explozivă, iar lui Luchian, comentat în special printr-o suită de flori, i se semnalează proximitatea blîndă a kitschului. Ar mai fi de
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
înainte de-a îmbătrîni aici ascultînd mereu ploaia/ cu exilații și cu morții, susurul ei nocturn/ peste case revărsat, peste tufa de baștină, a domnului lunetist" (Lunetistul). Spre a evita de bună seamă plonjarea discursului în excesivă fluență, într-o melancolie caligrafică (simptome ale detensionării), poetul recurge la cîteva inserturi dure, precum lovituri de pumnal aplicate convenției: ,Vai vouă, rîturi de porci/ cum veți cînta, cum veți cînta sub stele/ Caracal Sighișoara mea, Caracal Sighișoara copilăriei mele.// Vai nouă, versuri/ mișcîndu-ne
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
cu ochii la amintiri care fug și, pe-alăturea cu drumul, un cal bălan ca tinerețea, care-i vine și-i pleacă de sub fereastră. Așa o stampă, scoasă din timpul vacanțelor la moșii, cînd se putea scrie, fără grijă, despre melancoliile între două halte, de doamnă pățită, cu voaletă, iscă, azi, oarece suspiciuni. Mai ales că inactualitatea, pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
semianonimat. între alții Eugeniu Ștefănescu-Est, Liviu Bratoloveanu, Al. Dimitriu-Păușești, Gabriel Drăgan, Alexandru Predescu, Petre Hossu, G. Niculescu-Varone, precum și cei cuprinși în volumul ce-l menționează, Scriitori uitați, a lui Nae Antonescu (Ed. Dacia, 1980), ale căror nume le prefiră cu melancolie. Dovadă că universul d-lui Pericle Martinescu, ca al oricărui om de noblețe sufletească, e caritabil.
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
unde l-a cunoscut pe tata. îmi închipui că frumusețea ei l-a atras, dar și firea poetică, melancolică. Era în ea un amestec de caracter tipic grecesc cu o neașteptată blândețe și chiar cu o fragilitate excesivă în fața vieții. Melancolia care o cuprindea adesea, slăbind-o, o recunosc, din păcate, și în mine. între ramura greacă și cea ardeleană, petrecându-mi vacanțele jumătate la Tulcea (ca să mă apropii de colonia și de mentalitatea tipic fanariote), jumătate la Cluj (unde erau
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
cărți? Din faptul că citind-o ne străbatem viața ca pe o poveste, cu multele ei măști. Trăim, cu fiecare capitol, un capitol al vieții noastre. Trăim întâlnirea, iubirea înaripată, oglindirea în celălalt, visul, orbirea, gelozia și disperarea, speranța și melancolia. Și aflăm, la capătul acestui volum, exprimat de cei care ne exprimă cel mai bine - de poeți -, adevărul acesta teribil că flacăra iubirii este dublă: o limbă a ei ne arde, dându-ne fericirea supremă și supremul noroc; cealaltă limbă
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
existențial (1987), dedicat momentulul în care un scriitor încă tînăr simte nevoia să se despartă de modelul său. Cu finețe și atenție acordată detaliilor, Dan Ciachir face analiza tipurilor de despărțiri care au marcat istoria literaturii. O serioasă doză de melancolie răzbate printre rînduri: Sînt moduri și moduri de asumare a unei despărțiri. Unul dintre acestea, adolescentin, dar, totuși, fals viril, este acela al despărțirii lui Cioran de profesorul său: triumful vizibil al rupturii, l-aș numi. Îl întîlnim în numeroase
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a zilei, fugarița pe străzi de copacii cu trotuarele în gură... Și cădea sânge din coasta sărutului cu care ți-am îndrăgostit umbră atârnata într-un plisc de pasăre prelinsa spre cer. Se udaseră sentimentele, că le picurau trupurile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
o pulbere fină rămășițele pământești ale stelei dau de gândit vecinei noastre de palier Cineva demontează în umbră mașinăria fină a viselor noastre că pe un ceasornic cumpărat de la târgul de vechituri într-o vară Ce ne mai pregătește oare melancolia ta Doamne cu valurile ei negre putrezind ușa de la intrare Ce ne pregătește negresa acesta săpunindu-ne de zor în leșia întunecată că și când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-njura, toți treceau și-n citadela mea defăimata am facut o revoltă pe șleau. să nu mai aud cântec de Mare, cum se zbate spre țărmuri, mereu, când vin arcele din depărtare și căpitanul...nu mai sunt eu. poate de melancolie sau bleg de insuccesele-mi prea ciunge mi-am spus mie...mi, ca unui coleg: gata poetule, iti cam ajunge... și mi-am dat vederea la pescăruși, ca să nu mai văd ce țin minte, dar îmi răsar mereu dintre scoruși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
putea ajuta pe alții, mai slăbănogi sau mai înfricoșați de eforturi" - mărturisea el în preludiile la un document memorialistic, redactat după ce trecuse pragul vârstei de 60 de ani, publicat postum în cel mai recent volum dintre restituirile de arhivă, Soarele melancoliei, memorii (p. 210), pagini recuperate de la Securitate de fiica sa Nadia Marcu-Pandrea în anii '90. Fusese închis timp de 10 ani, în două reprize (1948-1952 și 1958-1964). Biografia "mandarinului valah" a fost profund ultragiată de regimul comunist. Deși avea evidente
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
contractat în 1966 la Editura Tineretului (p. 208). Am fost destul de surprins să aflu că Petre Pandrea a primit dreptul de a scrie în detenție: "Romanul istoric a fost gândit și scris în pușcărie, în atmosfera de dezastru, monotonie și melancolie. Am stat 16 luni în izolare strictă, am revenit printre codeținuți, la reeducare, zece luni, și l-am gândit mereu. La cerere, mi s-a dat hârtie și celulă separată, unde mi-am jucat păpușile. Timpul mi-a trecut în
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
jurnal penitenciar, 1961-1964), 2000; Garda de Fier, jurnal de filosofie politică (memorii penitenciare), 2001; Helvetizarea României (Jurnal intim; Pomul vieții 1947), 2001; Crugul Mandarinului (Jurnal intim: 1952-1958), 2002; Călugărul alb, 2003; Turnul de ivoriu (memorii), 2004, și, în sfârșit, Soarele melancoliei (memorii), 2005, cea mai recentă dintre apariții. Autorul și-a constituit dosare de probleme politice, pe care le-ar fi putut dezvolta eseistic, juridic, filosofic sau sociologic, dar nu a avut răgazul unei elaborări adecvate. Alunecă adesea într-o memorialistică
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
Matei, ci de un Filip mic, unit cu Filipul mare (ca și Mateii, la rîndu-le), ca două clone legate de-o parolă: Băiuț. Prima identitate a Băiuțului, așa cum i-o servește cartea, e-aceea de ,ocol" în care cresc sprințare melancolii. Da, e o ușoară tristețe în cămara borcanelor cu muștar (din alea pe care le spălai bine și le foloseai, pe urmă, ca pahare) din care ies omuleți-miracol, genul de miracol al unei lumi din care fuga de plictiseală scoate
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
concepția noastră despre lume) și cufundarea artistului în vârtejul propriilor imagini nu se regăsește în poezioarele croșetate săptămânal. Singurele fragmente care se salvează de la naufragiul editorial sunt acelea în care a căzut un strop de umor intelectual ori, dimpotrivă, de melancolie dureroasă. Un text precum Sans rime ni raison aduce o inteligentă confruntare între grila corectitudinii politice și perspectiva bunului simț: ,îți arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel cel Bătrân (căruia tu îi ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
creator lucid de imagini, un gînditor pe marginea acestora și nicidecum un sclav al lumii vizibile. Vreme de treizeci de ani Ion Dumitriu a pictat pămîntul. Pămîntul frust, pămîntul fertil, pămîntul în plină jubilație germinativă și pămîntul metafizic, cutremurat de melancolii și de presentimentul extincției și al pustiului. Dintr-o existență posacă și dintr-un principiu abstract, așa cum este pămîntul în ordinea realului nemijlocit și în vechile reverii cosmogonice, Ion Dumitriu a făcut o lume polimorfă, un spectacol neîntrerupt și o
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
desăvîrșire prezența arogantă și narcisiacă a omului, argumentul suficient al chipului său de paradă. Insă, în esență, omul este prezent permanent și risipit pretudindeni. Fără chip, el este conștiința activă, forța ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în cînd, în tablou se prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]