1,167 matches
-
din loc cadavrele. "Trupurile împușcaților erau goale. Nu-ți puteai da seama dacă fuseseră despuiate de îmbrăcăminte înainte de a fi început potopul, sau apa le smulsese hainele în timp ce le rostogolea la vale." Atrocități asemănătoare se vor produce chiar sub ochii memorialistului: "Foștii dughenari, micii comercianți evrei de la noi din sat au fost adunați și ei de jandarmi, îndată ce frontul s-a mai îndepărtat spre Răsărit, duși în Ťpădurea codruluiť și împușcați." Victimele n-au fost îngropate, ci lăsate pradă cîinilor hămesiți
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
haine pe împușcații din pădure, îi va fi mustrat conștiința." Revenirea Basarabiei sub administrație românească îi permite mătușii autorului ("nu-i voi mai spune de-acum încolo tiotea!") să-i facă maică-sei, la un an după deces, cuvenita slujbă funerară. Memorialistul devine elev al liceului din Orhei, unde colegii se grupează în două tagme opuse: "Cei ce se refugiaseră Ťîn regatť, cu părinții, la venirea rușilor, formau gașca nobilă. A doua era a celor care rămăseseră sub ocupație", stîrnind astfel semne
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
am tot întrebat Ťpe ce bazăť puteau să pună rușii laba pe noi, a început marea hărțuială. Căreia avea să-i urmeze marea vînătoare de Ťrepatriabiliť". Numai omenia șefului de post din comuna de pe Valea Sebeșului unde se refugiase familia memorialistului o ferește să ia drumul întoarcerii; căci aceasta i-ar fi fost soarta dacă omul providențial "nu ne-ar fi trimis vorbă să dispărem din sat, ca să poată raporta că ne-a pierdut urma". Dar spaima că ar putea fi
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
stat sovietic. Personajul manifestă o bună înțelegere a situației basarabenilor și chiar compasiune față de ei: " - Cu oamenii ăștia se întîmplă ca și cu nemții. Unii sunt în Ťdemocratăť, alții dincolo, în Ťfederalăť. Dramele războiului!" Ce funcție avusese enigmaticul Vasili Ivanovici memorialistul va afla abia după decesul lui, din necrologul publicat în Izvestia: fusese general-maior de justiție și președintele Colegiului Militar al Tribunalului Suprem al U.R.S.S. "Valurile capricioase și imprevizibile ale timpului" îl aduseseră pe basarabeanul refugiat în relații de rudenie
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
simte tot mai singur într-un oraș deposedat brutal de toate elementele care îi confereau farmecul și specificitatea. Tot ceea ce constituie sistemul de valori al autorului este repudiat violent de o istorie ce pare a o fi luat razna. Atitudinea memorialistului în fața acestei agresiuni a istoriei nu este una de revoltă, ci de acceptare resemnată a prezentului, cu fața întoarsă spre un trecut de ale cărui vestigii (nu doar arhitectonice, ci și comportamentale) nu se poate rupe. Dan Ciachir trece prin
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
Paul Miron, Grigore Cugler sau Peter Neagoe. Paul Miron - filolog eminent, istoric literar și scriitor de mare rafinament, susținător neobosit al valorilor noastre culturale peste hotare, figură de prim plan a diasporei românești - e un prozator foarte apreciat astăzi, un memorialist cu ochi de estet al cărui scris indică o propensiune aparte către vocabula rară, parfumată, către vorba de duh, către anecdotă. Cărțile lui Paul Miron ne sunt acum la îndemână, ca și textele lui Grigore Cugler, celebrul autor al lui
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
duce d'Enghien, învingător al spaniolilor în cele două bătălii faimoase ale "Războiului de 30 de ani" (1618-1648), Rocroi (1643) și Lens (1648). I s-a spus, în epocă, "Marele Condé". 4 François, duce de la Rochefoucauld (1613-1680). Scriitor, moralist și memorialist francez, cunoscut în epocă prin lucrarea Maxime și reflecții. 5 Otto von Bismarck (1815-1898). Om de stat prusac și german. Prim ministru al Prusiei (1862-1867) apoi Cancelar al Confederației Germane de Nord (1867-1870). Realizator al unificării Germaniei, și creator al
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
al Reichului german (1871-1890). I s-a spus "Cancelarul de Fier". Adept al metodelor dure și intransigente în politică, s-a spus despre el că a înfăptuit unificarea Germaniei "prin fier și sânge". 6 Niccolo Machiavelli (1469-1527). Istoric, filozof politic, memorialist, dramaturg și om politic italian al Renașterii. Om de stat, secretar al Republicii Florența din anul 1498. Autor al vestitului tratat politic Principele, dar și al lucrărilor de istorie și memorialistică Discursuri asupra primei decade a operelor lui Tit Liviu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de seamă reprezentant al absolutismului monarhic în Franța, rămas în memoria posterității prin celebra sa deviză "Statul sunt eu!" (în original, L 'Etat c'est moi!"). 41 Jean-François Paul de Gondi (1613-1679), cardinal de Retz. Prelat, om de stat și memorialist din veacul al XVII-lea, rămas celebru prin Memoriile sale, scrise în perioada 1675-1677 și publicate postum, în 1717. Frondeur, opozant al cardinalului Mazarin, va fi întemnițat dar va reuși la scurtă vreme să evadeze. Exilat de acesta, după moartea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
1726 și până la moartea sa, survenită în anul 1743, după ce fusese, din 1715, preceptorul său când era copil. Ales membru al Academiei Franceze în anul 1717. 54 François-Joachim de Pierre, cardinal de Bernis (1715-1794). Prelat, om de stat, scriitor, poet, memorialist și diplomat francez. A fost, pe rând, ambasador al Franței la Veneția (1752-1755), ministru de stat (1757), secretar de stat la Afacerilor Străine (1757-1758) și, în sfârșit, ambasadorul Franței la Vatican (1774-1794), ultima și cea mai lungă misiune a sa
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cuvântului. Firul narativ e edulcorat, când nu chiar tulburat, de un lirism răsfățat, care se știe acasă în scrisul lui Neruda, și de o exaltare vagă rezultată dintr-o concepție deterministă care scutește - sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara, care lasă loc unei naivități, fie ea și jucată, capabilă să insoliteze o lectură copleșită de
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi aceste
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
despre acele meleaguri, despre oamenii de acolo și istoria lor. Să mai spun că trebuie văzută în aceste tipăriri somptuoase de la Ex Ponto și o trimitere la momentul aniversar, nu unul oarecare: în 2012 Pavel Chihaia, romancierul și cercetătorul istoric, memorialistul și jurnalistul, a împlinit 90 de ani. Dar să mă refer numai la volumul de Corespondență, așa cum îmi propusesem. Nicolae Rotund, în prefață, îl raportează la o tradiție angajantă a literaturii noastre și amintește de schimbul epistolar clasic dintre Ion
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
cu zi a Bucovinei austriece, multiculturalismul acesteia și dificultățile, câteodată neașteptate, în afirmarea identității românești. În fapt, nu toți cei care după 1918 au pretins că au militat pentru Marea Unire, în cele două provincii ocupate în care a trăit memorialistul, au avut un comportament public neechivoc. Dimpotrivă, după cum arată Ovid Țopa, mulți - în special parlamentarii „naționaliști” bucovineni - au dat dovadă de lașitate, votând de pildă ca limba oficială în Bucovina să fie germana, nu româna, deși aveau o majoritate confortabilă
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
numele altora, ca George Grigorovici, parlamentarul socialist care a anunțat în Parlamentul de la Viena că Bucovina nu mai recunoaște Dubla Monarhie. Nu vreau să spun, desigur, că trebuie să abandonăm perspectiva consacrată spre a o îmbrățișa automat pe cea a memorialistului, dar cred că istoriografia trebuie să se aplece asupra acestei mărturii (posibil, și a altora), pentru a scoate Marea Unire din mitologia în care e învăluită, aducând-o pe teritoriul explicațiilor raționale. Mai ales că memoriile de față sugerează și
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
ridicînd bastonul, la Capșa, asupra lui Lemnaru care-i spunea că era, de fapt «armean, nu țigan, cum te grozăvești». «Am venit aici ca rob, cu cuceritorii» spunea Barbilian cu voce tunătoare. Niciodată robia nu primise un mai pregnant elogiu." Memorialistul de azi știe de la tatăl său, care fusese în tinerețe cel mai bun prieten al lui Barbu, că afirmația acestuia despre origine ar putea fi adevărată: „Adolescent, [Tudor Vianu] îl însoțise pe Barbu la bunica lui, mama magistratului B arbilian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6771_a_8096]
-
mai mult ori mai puțin dezamăgiți de o alunecare în diletantism, de stîngăciile improvizației, atît de frecvente la autorii din această speță. Dar surpriză, surpriză! Niciodată scrisul d-sale, fie în calitate de poet sau tălmăcitor de poezie, fie în cele de memorialist, eseist, istoriograf nu mi-a apărut altminteri decît un produs de scriitor deplin, cu o solidă înzestrare, emergență a muzei și nu a vreunui compromis estetic sau de altă natură. După cum nici strădania de foarte stăruitor cercetător, aproape neverosimilă pentru
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
cu-adevărat În preajma doamnelor Bulandra, Alice Voinescu, Maria Giurgea, ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu Îmi sunt chiar vag-cunoscute ; prin forța de memorialist a venerabilului actor Însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inimami histrionică. Stîrnesc În pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, Într-o pagină
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cultură, dar și inexperiența scrisului. E vorba de un masochism intelectual, de o autoflagelare? Nicidecum! E în firea lucrurilor să-ți pui în lumină virtualitățile, înzestrările care nu au devenit patente din cine știe ce pricini. Pe nesimțite, ca și cum nu-l interesează, memorialistul își etalează aceste calități, pe care le opune unor împrejurări ostile. Cauza fundamentală a semieșecului său ar consta în absența familiei, factorul stimulator al unui complex de deprinderi social-culturale. Această lacună presupune un efort intelectual în plus, menit să suplinească
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de ezitări, autorul ei desfășurând toate posibilitățile ce le-ar putea declanșa. Cum vedem, memorialistul prinde fără milă în insectarul amintirii toate acele detalii menite să-l explice. Se acuză, dar se și scuză. Un organism deficitar într-un mediu ostil. Imaginația sentimentală, subsecventă, a acestor pagini poate fi înțeleasă și altfel, situîndu-ne la nivelul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
semnificativă însă, aș semnala multitudinea punctelor de vedere ale criticii în privința formulei romanului, a tipologiei personajului. Deși critica este cvasiunanimă în a considera Adela un roman de analiză, se desparte în alte privințe. Critica mai veche recunoaște caracterul, chiar farmecul memorialist al operei (Pompiliu Constantinescu), neincriminând similitudinile dintre psihologia personajului și cea a autorului (Vl. Streinu). Din alt unghi de vedere, cu un aparat critic solid, și Ioan Holban stabilește identitatea afectivă și ideologică dintre autor și personaj. O asemenea perspectivă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca Scarlett O’Hara din romanul „Pe aripile vântului” (a cărei foame era pricinuită de ravagiile războiului de secesiune din S.U.A.), șterge farfuria de resturile mâncării cu dumicați de pâine, pe care, apoi, Îi Înghite. Nota definitorie a stilului acestui memorialist o constituie oralitatea. Dumnealui scrie așa cum povestește Într-o lungă convorbire telefonică. Încă nu l-am văzut aievea pe acest autor, Însă din cele câteva convorbiri telefonice, lungi și delectabile, știam deja (adică până la primirea cărții) că este un cozeur
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
asemenea celebrului roman „Papillon” de Henri Charière, autor francez care, de asemenea, a stat Închis, tot În ani mulți, dar nu ca deținut politic, ci ca unul de drept comun. Ne-a impresionat În chip plăcut faptul că acest admirabil memorialist Încă stăpânește prea bine limba română literară. Este cu atât mai relevantă această calitate a stilului său cu cât dumnealui trăiește de circa 50 de ani În provincia Québec din Canada. Întâmplarea pe care vrem s-o evocăm, În fugă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
9 footnote> Eugen Ionescu observă că această literatură aparține unui singur personaj, atunci când vorbește despre Constant, în timp ce la Rousseau sunt scrieri memorialistice, iar la Amiel este jurnalul. Alexandru Călinescu amintește de distincția pe care o face Alain Girard între „eul memorialistului” și „eul intimistului”, cel din urmă find unul care suferă, în timp ce primul este un eu glorios. Intimistul este cel care din neputința detașării se află într-o suferință continuă, caracteristică a personajelor holbaniene. Romancierul personal își retrăiește viața transfigurată artistic
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
98, Iași, 2003, la poziția 288, Încă o Întâlnire cu Alexandru Malin Tăcu, versuri ale sale și vorbe de apreciere de la Ștefan Oprea și Liviu Antonesei. De fapt niște repetări, niște reluări din ceea ce autorii spuseseră iar editorii, ziariștii și memorialiștii, cât va fi lumea, le vor tot repeta, să se știe, să se cunoască ceea ce a fost și a rămas din epoca aceea de până la ’89: Basorelief În bronz, 1987 Autor: NICOLAIE VERICEANU Amplasament: La mormântul din Cimitirul Podgoria - Copou
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]