1,091 matches
-
țară, iar pe de altă parte, îi fac să intre în țară. Întotdeauna m-am convins că lipsa manufacturilor a fost, în parte, cauza miraculoaselor migrări, din țările nordice, ale goților și vandalilor, care au invadat atît de des țările meridionale. În timpurile vechi nu se cunoșteau, dintre ocupații, în Suedia, Danemarca, și în cea mai mare parte a Germaniei, decît agricultura și vînătoarea; pămînturile arabile erau stăpînite de un anumit număr de proprietari, care le cultivau și care se puteau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
îndoia cu ușurință la impactul cu alte lame sau cu scuturile. Din acest motiv era folosită în special pentru a lovi ținta, și nu pentru a para, funcție ce revenea scutului. Sacramentum: jurământ militar. Samniți: Samnium se afla în partea meridională a Apeninilor. Cele mai importante orașe corespundeau actualelor Avellino și Benevento. Sarmați: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Saturnalia: una dintre cele mai importante sărbători religioase ale romanității. Are o semnificație religioasă foarte veche, legată de ritualurile de înnoire celebrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
limbii române cu albaneza sunt de altă natură: comunitatea de substrat etnic-social și lingvistic. Ideea adepților teoriei imigraționiste că limba și poporul român s-ar fi format în sudul Dunării, în strânsă legătură ("simbioză"!) cu albanezii și cu bulgarii (slavii meridionali, balcanici), această ipoteză (axiomă, pentru unii) trebuie abandonată integral, definitiv. Astfel, în prezent, este limpede că strămoșii românilor n-au locuit împreună cu strămoșii albanezilornu a existat un contact sau o conviețuire între români și albanezi, în evul mediu, în dreapta Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritorii în aria de stăpânire a unor state medievale evoluate, Bizanțul și Ungaria, în civilizația noastră timpurie își vor face loc o serie de schimbări. Pentru epoca feudalismului timpuriu la Dunărea de Jos este semnificativ că, în Dobrogea și Moldova meridională, ca și în Oltenia, vestul Munteniei și Banat, se fac simțite efectele durabile ale prezenței unor civilizații superioare. Aflate la confluența marilor arii cultural-politice, părțile răsăritene și apusene ale Dunării de Jos au fost integrate în istoria și civilizația Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
continua activitatea bisericească și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în secolele XI-XII, pentru hirotonie, simplii preoți de pe ambele maluri ale Dunării răsăritene, din Dobrogea (Paristrion) și, inevitabil, din Câmpia munteană, poate și din Moldova meridională, până la înființarea episcopiei de Vicina. Nu știm nimic despre compoziția etnică a clerului din episcopia Dristrei, predomina probabil cel grec, în condițiile stăpânirii bizantine în zonă. De la începutul secolului al XI-lea, asistăm la acapararea principalelor ranguri ale ierarhiei bisericești
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau în sudul Dunării-după unii cercetători, ele existau doar în Dobrogea, în preajma Dunării, dar alții consideră că bizantinii au stabilit capete de pod pe malul stâng. Aceste împlanturi (fortificații) erau orientate înspre ținuturile sudice ale Moldovei, câmpia munteană și părțile meridionale ale Transilvaniei și Banatului. După terminarea operațiilor militare, Ioan Tzimiskes a luat măsuri de consolidare a frontierii Dunării, în acest context, au fost întărite locurile strategice, fostele cetăți romano-bizantine, Capidava, Axiopolis, Noviodunum sau ridicate fortificații noi, Păcuiul lui Soare, Nufăru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
până în Transilvania. Astfel, în anul 1013, ducele "scitic" (peceneg) Tselgu "a trecut strâmtorile munților (Carpați) care stau deasupra Dunării" cu o armată de 80.000 de oameni. Din textul de mai sus rezultă că pecenegii veneau de la nord de Carpații meridionali, așadar din Transilvania. Și Notarul anonim (Anonymus) spune că, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt a luptat cu pecenegii în Transilvania. P. P. Panaitescu, după ce precizează că stăpânirea pecenegilor se întindea de la Don până la zonele deluroase
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coopereze cu tătarii.27 Societatea nomadă și relațiile sale cu populația românească Prezența triburilor turanice (vechi turce) în spațiul extracarpatic, pe lângă mențiunile izvoarelor scrise, este atestată și de sursele arheologice. Au fost descoperite complexe funerare asemănătoare cu cele din stepele meridionale ale Rusiei-aici s-au aflat 1000 de morminte din secolele X-XIV ale triburilor nomade turce. După unele izvoare, populațiile nomade turanice rareori dispuneau de așezări stabile, ele locuind îndeosebi în căruțe și corturi. Din datele pe care le deținem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un context similar. Intr-o încercare de a asigura o administrație care să fie acceptată de toate puterile aliate, regele Mihai i-a cerut lui Groza să demisioneze. În urma refuzului acestuia, regele a plecat la Sinaia, reședința lui din Carpații Meridionali. El a declarat că nu va semna nici un decret, retrăgîndu-se practic din activitatea guvernamentală. Cu tot acest regres, opoziția anticomunistă nu considera situația ca fiind fără ieșire, sperînd în continuare într-o intervenție a puterilor occidentale. În noiembrie, cu ocazia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
timp își anunță logodna. Aflarea veștii trezește furia lui André, fratele indus în eroare. Acesta îi face lui Édouard scene de o violență extremă, încearcă să împiedice prin orice mijloace căsătoria, mergând până la o sechestra pe bunica lor în zona meridională pentru a o împiedica să-și dea consimțământul... În ciuda eforturilor sale, căsătoria are loc până la urmă. Din nefericire! Ea va însemna pentru Catherine o dezamăgire cruntă. Tânăra femeie nu-și iubește soțul, iar relațiile intime dintre ei sunt "mute, brutale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
române. În 1950 și 1954, lingvistul Al. Rosetti s-a ocupat de acest subiect pentru a pune din nou în lumină problemele ridicate încă din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. În cercetarea sa privind influența limbilor slave meridionale asupra limbii române, el nu a uitat să-i mulțumească lui Stalin pentru că a susținut, în 1951, două sesiuni ale Academiei Republicii Populare Române consacrate temelor "Marxism și lingvistică" și "Aplicații ale tezelor staliniste la lingvistica românească". Dezbinarea intelectuală și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
vom fi obligați să adunăm un corp de observare pe Dunăre, în fața frontierei turco-sîrbe". Cîteva luni mai tîrziu, în martie 1877, fiecare efort se îndreaptă spre apărarea liniei Dunării, în vreme ce turcii își întăresc garnizoanele din toate fortărețele, iar în Rusia meridională sînt masate trupe. De partea lor, marile puteri se află în tratative la mai multe nivele: cu Constantinopolul pentru a obține reforme, între ele pentru a redefini sferele de influență în cazul unui război ruso-turc și a unei înfrîngeri a
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
sale, Le Monde balkanique (Lumea balcanică), publicată în 1917, inginerul Alphonse Muzet scrie: "Cîmpia dunăreană este acoperită de o argilă galbenă care înlocuiește, în apropierea marelui fluviu, acest minunat pămînt negru atît de fertil, în întregime asemănător celui din Rusia meridională. Este o regiune deosebit de potrivită pentru marea cultură, pe care Reclus o compară cu Lombardia și care, mai fertilă decît valea Nilului, producînd aproape fără muncă toate cerealele, ar putea cîștiga o capacitate de producție incomparabilă dacă vîntul care suflă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Rusiei”, care nu are pretenții teritoriale la Ucraina și Bielorusia (aluzie evidentă la statul român), Vasile Vieru neagă, totodată, însăși existența poporului român. După părerea domniei sale, în cele două spații cuprinse între Carpații Orientali și Nistru și, respectiv, între Carpații Meridionali și Dunăre, s-au format două națiuni est-romanice, anume moldovenii vorbitori ai limbii moldovenești, și respectiv, valahii (sau muntenii) vorbitori ai limbii valahe sau muntenești. Și pentru a duce stupiditatea afirmațiilor sale până la capăt, Vasile Vieru încheie triumfător: „În acest
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Pe parcursul lucrării se strecoară numeroase erori flagrante, voite sau involuntare. Exagerează, astfel, importanța influenței pe care slavii au exercitat-o asupra populației romanizate de la est de Carpați, substanțial mai amplă, după părerea sa, decât asupra locuitorilor dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Avansează, cu această ocazie, teoria existenței a două etnii distincte, valahii la sud de Carpați și „volohii” în spațiul dintre Carpați și Nistru. Ignoră cu desăvârșire aportul demografic substanțial al românilor transilvăneni în Evul Mediu și chiar în Epoca Modernă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
centrele majore spre cele minore, iar din cele minore spre sate. Multe comunități creștine au trecut la o etapă de consolidare; ca mărturie avem listele episcopilor, subscrierile sinoadelor, documentele martirilor, mărturiile epigrafice, de exemplu, în Africa septentrională, Italia centrală și meridională, Spania etc. În anumite arii geografice precum Palestina, influența e foarte limitată, iar în altele e foarte profundă; în diferite arii este sărăcăcioasă ori absentă (Italia de Nord, Britannia etc.). De exemplu, la Cartagina, într-un sinod ținut între anii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
potrivit metodei de recrutare specifică provinciilor lor de apartenență. Din timpul principatului lui Marcus Aurelius (161-180) avem și prima informație cu privire la prezența creștinilor în armata romană și mai ales în Legio XII Fulminata Melitensis, recrutată din provincia Melitene, din Armenia meridională, prezentă de-a lungul râului Grand între anii 173-174, într-o campanie împotriva quazilor. Tertulian nu are nici o dificultate să ateste prezența creștinilor în armata romană, deși în altă parte ne prezintă, cel puțin pentru zona africană, numeroase erori. Opt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
colaborare cu Matei Millo). Iubitor de drumeție, S. își consemnează impresiile de voiaj scriind, o dată, niște note de drum din Apus, altă dată un reportaj de la Târgu Ocna sau dintr-un „peregrinagiu la Neamț”. În Suvenire de călătoria în Basarabia meridională (1857), blajină evocare mărturisind „plăcerea călătoriei”, lasă să se întrevadă că zestrea sa este aceea de povestitor. E ceea ce face farmecul operei sale de căpătâi, Suvenire contimpurane (1888). Scriitorul este, prin structură, un memorialist. Având voluptatea spunerii, el nu reconstituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
Limba, cu o patină de vechime, creează o aură evocatoare. Ca povestitor, S. nu e mult mai prejos decât memorialistul Ion Ghica. SCRIERI: Ceasurile de mulțemire a lui ..., Iași, 1844; Din poeziile lui..., București, 1857; Suvenire de călătoria în Basarabia meridională, București, 1857; La norocu, București, 1859; Influinția morale, București, 1869; 101 fabule, București, 1869; ed. 2, București, 1886; „Reporta din vis”, București, 1870; Himnuri pentru Crucea Roșie, București, 1877; La Plevna!, București, 1878; Dramatice, București, 1879; Notițe despre Bucovina, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
în odele lui, clocotul adânc și răscolitor al maselor și își cântă prietenul de odinioară căzut în război"1. De asemenea, Federico Garcia Lorca, simbol al "conștiinței intelectuale angajate", cum îl numește Dan Grigorescu, își dedică opera în ton melodic, meridional cu inflexii folclorice (romancero), patriei și umanității. Istoria și împrejurările sociale au smuls imnuri de adeziune la problematica majoră a epocii unor poeți ca Rafael Alberti, Giuseppe Ungaretti, Salvatore Quasimodo, W. H. Auden, Jorge Guillén etc. La noi, M. R.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu alți ochi ceea ce constituia anterior un element al fundalului. Mi-e dor de Italia! Și de Spania! Restul țărilor văzute aș vrea să le vizitez, dar nu-mi aprind dorul precum primele două; semn că sufletul meu are contururi meridionale, ceea ce nu mă deranjează, ba chiar mă bucură. Am o rezervă în ceea ce privește spiritul: parcă mi l-aș fi dorit nemțesc. N-a fost să fie! În definitiv, formula "Jurnal de idei" este problematică. Care este legătura dintre gânduri și scurgerea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Ele au însă accente specifice spațiului socio-cultural din care provin, fiind tributare acelor mitologii și fantasme care definesc imaginarul colectiv al diferitelor spații sociale. Putem spune, parafrazându-l pe Francisco Bethencourt, că Europa Evului Mediu (în spațiul germanic, francofon, Europa Meridională, scandinavă, în insulele britanice și partea orientală și cea centrală) era un "univers saturat de magie". În acest context, vânătoarea de vrăjitoare ce avea să cuprindă Europa secolelor XVI-XVIII va avea o poziție destul de blândă față de practicarea divinației. Predicatorii și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
deja lui Noe după potop și, prin urmare, se adresau întregii umanități, nu numai poporului lui Dumnezeu. Nu se cunoaște localizarea Muntelui Sinai. Tradițional, începând abia cu secolul al IV-lea d.C., este identificat cu Muntele Sinai, situat în partea meridională a peninsulei cu același nume - la baza căruia se află mănăstirea ortodoxă Sfânta Ecaterina fondată în secolul al VI-lea de către împăratul bizantin Iustinian; prin urmare, în tradiția ebraică nu este un loc sfânt. Recent, arheologul italo-israelian E. Anati (1986
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
s-ar cuveni în continuare meditat: "Caragiale a lăsat intelectualilor și oamenilor noștri de spirit o normă de viață, un criteriu de valorificare, o "weltanschauung". Învățătura pe care ne-a transmis-o decalogul său, prin excelență latin și elen, adică meridional, e atitudinea zeflemistă în viață. Zeflemea contra cui? Contra seriozității, gravității, contra tristeții, melancoliei, contra informației și conștiinciozității. El a creat, în plus, superstiția talentului, adică disprețul pentru firile profunde, bogate, dar greoaie ori stîngace [...] ...românul și așa e foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și urbanizat doar superficial nu a favorizat niciodată afirmarea unei societăți civile structurate. Harta electorală a lui 1992 punea încă în lumină clivaje politice între centrul României regiunea care odinioară a făcut parte din Imperiul Roman și provinciile răsăritene și meridionale ale țării 49. La acestea se adăugau, mai vizibile, decalajele datorate prezenței Imperiului austriac sau, dimpotrivă, a celui otoman. Dar aceste date tradiționale ar fi putut foarte bine să fie limitate și chiar depășite, mai ales în lunile imediat următoare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]