25,494 matches
-
ai publicațiilor au practicat mai toate aceste genuri (mai bine sau mai rău, firește). Cum ajungi ziarist? În România postdecembristă, 90% dintre ziariști au ajuns să practice această meserie datorită relațiilor personale. Această afirmație, aparent dură, nu minimalizează cu nimic meritul talentelor (acolo unde acestea există). Dar trăim în România și, în ziaristică la fel ca în oricare alt domeniu, valoarea singură nu este suficientă. Absolvirea unei facultăți de profil este un atu, calitățile profesionale sunt foarte importante, dar relația este
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
extrem de cunoscut în mediul cultural american nu atît datorită radicalismului teoriilor sale (nici Dworkin nu este o "separatistă"), cît datorită domeniului delicat ales pentru studiu și acțiune politică, pentru că trebuie precizat de la început că Andrea Dworkin este o militantă cu merite chiar în avansarea unor proiecte de lege legate de violența împotriva femeilor. Agresiunile de stradă, violența în familie (incluzînd desigur abuzurile sexuale) și modul în care pornografia susține asemenea practici constituie temele majore ale seriei de texte (studii, articole, discursuri
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
în UE, dincolo de toate neîmplinirile, ca o necesitate de care Europa însăși trebuie să țină seama dacă dorește stabilitate și democrație în casa ei. Așadar, bun de acuzat că ne critică prea sever, lui Tony Judt nu i se recunoaște meritul major (și destul de rar la comentatorii din afară) de a ne susține cauza în materie de integrare, adică acolo unde ne arde buza mai tare. La întrebarea din chiar titlul articolului dlui Brezianu - Cui prodest? - răspunsul se afla chiar în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
-i clară și pe care viitorul o va lămuri... Apoi, intrebarea lui Tolstoi de ce canaliile în general iubesc dictaturile. Ele iubesc dictaturile, spune scriitorul, și orice formă de despotism, întrucât o conducere politică bună, ideală nu răsplătește oamenii decât după meritele lor; pe când într-o dictatură se poate întâmpla orice și mai cu seamă răsturnarea scării valorilor adevărate. Când trenul a venit, abia pufăind, din greu, cu mustățile lui mari de abur, m-am urcat în el printre țăranii cu desagi
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
zic: fără a fi consemnată ca atare de către lumea scriitoricească - la câtva timp după ce perioada de afirmare a grupului nostru (anii 1943-1945) trecuse -, adică la Cluj, în timpul ultimelor zvâcniri ale vieții culturale, înainte de instalarea dictaturii culturale comuniste. Adevărata recunoaștere a meritelor sale literare s-a petrecut, însă, și mai târziu, la București, în perioada când unii "cerchisti" s-au regrupat în Capitală, încercând să revină din "exilul voluntar" pe care și-l impuseseră. Această întârziere se explică atât prin faptul diferenței
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
prea mulți profesori universitari. Dar generali nu sunt? Nu trece anotimp în care președintele țării (cum se va fi chemând el, Iliescu, Constantinescu) să nu reverse peste noi ligheene întregi de generali. Desigur, forme de a răsplăti fidelitatea, pentru că alte merite nu le văd acestor ucenici ai lui Moș Teacă, ruginiți în jocuri politice funeste. Noua configurație mondială pare să anunțe un rol mai accentuat al uniformelor. Să stăm liniștiți: nu e vorba de uniformele alor noștri. Gradați cotropiți de grăsimi
Tarlaua cu prefecți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15779_a_17104]
-
verde se ivește din nou, în forme stînjenitoare chiar pentru simpla coerență a demonstrației. Nae Ionescu, citit astăzi, apare doar ca "un straniu amestec de enormități, prejudecăți neverosimile, fanatism, fals profetism bombastic". Nu i se admite nici cel mai vag merit. După cum: "Organicismul elogiat de Nae Ionescu, apoi de E. M. Cioran (ce urcă pînă la M. Eminescu), nu este decît o reminiscență epigonică a gîndirii romantice" (în alte locuri, Cioran e respins mult mai drastic). Sau despre Lucian Blaga: "După cum la fel de
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
tratament se bucură însă Faguet în A History? Jumătate de pagină. Asta ar fi deci cota...". Bineînțeles, e reafirmată superioritatea personală a hermeneutului: "Cărțile acestea de idei pe care le-am făcut eu au cel puțin intenția, dacă nu și meritul, de a vorbi un limbaj inteligibil, internațional și accesibil". Referindu-se la o încercare ce a făcut-o peste hotare de a găsi recenzenți pentru două volume, apărute în traducere la Editura Univers, ale lui Vianu și G. Călinescu, dl
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
cu liste de jurii și nu ostenesc în a face intervenții directe sau, dacă nu e cu putință, prin benevolența unuia ori a mai multor intermediari, într-un "lanț al slăbiciunilor" care, oricum, nu are cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
acest subiect a scris în ultimii ani mai multe articole foarte interesante Sanda Reinheimer-Rîpeanu (a se vedea mai ales cel publicat în volumul Traiani Augusti vestigia pressa sequamur: studia linguistica in honorem Lilianae Tasmowski, Padova, Unipress, 2000), care au și meritul de a aduce în circulația internațională fapte lingvistice românești, în legătură cu un fenomen care trezește destul interes în momentul de față; cercetările sale, bazate pe un material extrem de bogat - sute de exemple adunate din texte literare contemporane - dovedesc actualitatea și vitalitatea
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
în istoria vie a artei și s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său în arta românească poate fi obiectul vreunei dispute. Iar, în această perspectivă, două sunt în mod cert meritele sale cele mai importante. Mai întîi, el este un prodigios și un solicitat portretist. Fie că portretele sale privesc existențe comune și personaje oarecare, fără o identitate precisă și o notorietate publică în măsură să justifice un interes explicit (Portret
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
ad litteram a ceea ce se spune, fără nuanțe și idei, iar pentru actori, un exercițiu de anul doi. S-au încălzit greu, și-au tratat personajele fără evoluție, plat, n-au construit relații între ei decît exterior și superficial. Un merit poate fi doar acela al adaptabilității de a juca într-un spațiu nou și ne-teatral. Sînt curioasă dacă la Teatrul Foarte Mic, care le găzduiește producțiile, lucrurile se ameliorează, pentru că așa cum este construit spectacolul, el nu poate oferi surprize
Viens voir les comediens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16147_a_17472]
-
cinematografului minimalist, rezultat al unui așa-numit "jurământ de castitate": "Mifune - Dogma 3, în regia danezului Søren Kragh-Jacobsen. Primit cu entuziasm la Festivalul de la Berlin 1999, unde a fost distins cu un Urs de argint, "Mifune" are, în primul rând, meritul de a confirma valabilitatea formulei imaginată de conaționalii săi Lars von Trier și Thomas Vinterberg: cele "10 porunci" ale Dogmei 95 (printre care: turnarea în locuri reale, fără decor construit; sunetul și imaginea înregistrate simultan, fără muzică adăugată; camera purtată
Filme europene la București by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16164_a_17489]
-
tensiune, apariția cronicii lui G. Călinescu la rubrica sa din Adevărul literar și artistic. Ea apare în 10 februarie 1935. E, de fapt, o execuție radicală, ascunsă sub motivația că E. Lovinescu merită o critică dreaptă. Nu-i recunoaște decît meritul unei opere de vulgarizare a unor documente rare, recent publicate. Dacă însă, prin acest roman, Lovinescu credea că a "prins sub lupa sa pe giganticul Eminescu" e o autoînșelare. Romanul e, de fapt, o evocare a lui Mite Kremnitz în
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
este o comedie care poate fi citită în multe feluri, apucată de oriunde pentru că îți întinde multe capete de fir. Mara Pașici n-a prins nici unul și a preferat să respecte rostogolirea în sine a cuvintelor, replicilor. Are însă un merit major: ne-a făcut cunoștință cu ultima scriere a "coloratului" dramaturg. Cel mai mult au de pierdut actorii din distribuție care trec pe lîngă o piesă importantă, și pe lîngă niște roluri pe care și le construiesc prin abilități proprii
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
Z. Ornea Cum necum, în zăpăcita noastră tentativă de a ne reedita opera clasicilor literaturii române, Panait Istrati a fost, în ultimul deceniu, pur și simplu uitat. Este meritul bunei Edituri Compania a soților Adina Kenereș și Petru Romoșan de a lansa pe piață un volum din opera lui Istrati. Ba, ca meritul să fie deplin (aș spune îndoit) s-au adresat unei competențe reale, dl Mircea Iorgulescu, autorul
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
opera clasicilor literaturii române, Panait Istrati a fost, în ultimul deceniu, pur și simplu uitat. Este meritul bunei Edituri Compania a soților Adina Kenereș și Petru Romoșan de a lansa pe piață un volum din opera lui Istrati. Ba, ca meritul să fie deplin (aș spune îndoit) s-au adresat unei competențe reale, dl Mircea Iorgulescu, autorul unei remarcabile cărți despre Istrati, care și-a asumat și misiunea de a traduce una din prozele din volum. Și o face strălucit. Nu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
dea publicului o măsură mai sigură pentru a deosebi adevărul de eroare și frumosul de urît". Maiorescu a fost chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmînd dreptul suveran al esteticului în judecarea operelor literare. E un merit excepțional nu numai de valoare istorică dar valabil și astăzi. Și tot el are meritul, în studiul din 1871 despre direcția nouă în literatură și cultură, de a oferi modele exemplare și un drum de urmat. Avea dreptate să dezvăluie
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
urît". Maiorescu a fost chemat de destin să despartă, la început, apele de uscat, afirmînd dreptul suveran al esteticului în judecarea operelor literare. E un merit excepțional nu numai de valoare istorică dar valabil și astăzi. Și tot el are meritul, în studiul din 1871 despre direcția nouă în literatură și cultură, de a oferi modele exemplare și un drum de urmat. Avea dreptate să dezvăluie atunci că "noua direcție, în deosebire de cea veche și căzută, se caracterizează prin simțămînt
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
formele importate, adaptate după modele ilustre din afară. Cu timpul, ele îndeplinesc un rol formativ și chiar educativ. Dar nu este mai puțin adevărat că neatragerea, la vreme, a atenției asupra perpetuării acestor discrepanțe duce la pericole. Este din nou meritul imens al lui Titu Maiorescu de a fi semnalat pericolul. În studiul său din 1868 În contra direcției de astăzi în cultura română, constata, la început, că științele filologice la noi s-au creat prin trei opere false (Istoria lui Petru
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
cu secțiunea științelor naturale, și am falsificat ideea academiei. Înainte de a avea artiști trebuincioși, am făcut conservatorul de muzică; înainte de a avea un singur pictor de valoare, am făcut școala de belle-arte; înainte de a avea o singură piesă dramatică de merit, am făcut teatrul național - și am deprețiat și falsificat toate aceste forme de cultură. În aparență, după statistica formelor din afară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică și știință, avem jurnale și academii, avem școli și literatură
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
a low profile". Însă a fi politicos e una, iar a fi eficient - cu totul alta. În mod straniu, cele mai încordate relații cu presa par să le aibă două dintre doamnele executivului. În primul rând, Hildegard Puwak. Nu cunosc meritele profesionale sau politice ale doamnei cu pricina. Nu știu nici măcar dacă-și datorează numirea "political correcteness"-ului la care PDSR-ul se dovedește net superior foștilor guvernanți, sau relației apropiate cu dl. Iliescu (pe care am auzit cu urechile mele
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
față își creează pârtia pe măsura ce înaintează. Gelu Colceag și-a desfășurat imaginația scenică într-o superproducție captivantă, în care îți vine să crezi că a investit dolari, nu lei, deși în realitate a investit numai talent. Principalul său merit îl constituie restaurarea condiției actorului. În spectacolul său, actorul este din nou rege, ca în vremurile bune ale teatrului. Depinde numai de el, de actor, dacă își poartă cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
redusă la faptul divers, modernizat "cu inovații" pe gustul comun de telespectator Pro Tv. Nici vorbă de așa ceva. Cadavrul viu al lui Gelu Colceag de la Național are toate datele să facă săli pline fără să-l trădeze pe Tolstoi. Marele merit al regizorului acesta e, în primul rînd. Chiar dacă nu se mai știe ce era comme il faut-ul de care fuge Protasov, se înțelege de minune că e un mod de viață mincinos, nu față de alții, ci față de tine însuți. Lui
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
De Sade în ecranizarea piesei Quills semnată de Philip Kaufman, cineast rodat în dezvăluirea defulărilor și depășirea barierelor conformismului ipocrit. O formă de ipocrizie prost disimulată poate fi considerată acordarea distincției mult rîvnite Juliei Roberts, cenușăreasa-pretty-woman căreia i se recunosc meritele artistice acum, cînd reiterează, preț de trei ceasuri, un autentic caz de militantism social: Erin Brockovich. Filmul lui Steven Soderbergh (regizor nominalizat și pentru Traffic pe care-l așteptăm cu interes) a candidat și la categoria "scenariu original" unde a
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]