KorAP: Find »[drukola/base=mesager & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...39 40 41 ...133 >

3,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

e nimic mai mult decât să aranjăm florile la funeralii. — Stați! Încă nu atacați! Lăsați jos armele. Yoshiaki dispăru în palat, unde se consultă cu Hino și Takaoka, doi curteni cu care era în termeni de prietenie. După amiază, un mesager fu expediat în secret din palat, de către Hino. În continuare, guvernatorul orașului Kyoto veni din partea clanului Oda și, spre seară, Oda Nobuhiro apăru ca trimis oficial al lui Nobunaga. — Drept pentru care, voi respceta cu grijă fiecare articol, îl asigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
să răzbim până la capăt, sau ne vom retrage? Oricum, nu putem fi siguri de soarta Doamnei Oichi, în castel. — Și-atunci, ce trebuie să facem? — Desigur, e clar că strategia cea mai bună ar fi aceea de a trimite un mesager la cei din clanul Asai, explicându-le clar avantajele și dezavantajele situației, pentru a intra atât în posesia castelului cât și într-a Doamnei Oichi fără nici un incident. — Ar trebui să știi că am încercat deja asta, de două ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
clanul Asai, explicându-le clar avantajele și dezavantajele situației, pentru a intra atât în posesia castelului cât și într-a Doamnei Oichi fără nici un incident. — Ar trebui să știi că am încercat deja asta, de două ori. Am trimis un mesager la castel, informându-i că dacă se predau, le permit să-și păstreze domeniile. Am luat măsuri să afle că Echizen fusese cucerită, darnici Nagamasa și nici tatăl lui nu vor să se clintească. N-au de gând decât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Alungați-l. N-am ce face cu servitorii lui Nobunaga. Dacă nu pleacă, aruncați în el cu pietre de la poarta castelului. Samuraiul se supuse poruncii lui Nagamasa și o luăla fugă imediat, dar nu peste mult apăru un alt comandant. — Mesagerul de la inamic încă mai stă la poarta castelului. Nu vrea să plece, orice i-am spune. Protestează că războiul e război, iar negocierile sunt negocieri, și întreabă de ce nu ne putrăm față de el cu eticheta cuvenită unui reprezentant al provinciei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ci și pentru soția mea. Atunci, nu mai este nimic de spus. Cu acest răspuns, Fuwa se întoarse direct la tabăra lui Nobunaga. După aceea, deznădejdea - sau, mai bine zis, goliciunea - umplu castelul cu întunecime. Soldații care așteptaseră pacea din partea mesagerului Oda nu puteau presupune decât că tratativele eșuaseră. Acum erau dezamăgiți pe față, fiindcă speraseră câteva momente că aveau să le fie cruțate viețile. Mai era și un alt motiv pentru ca posomorala să se pogoare peste castel. Deși se desfășura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
fi venit cu o escortă de oameni călări. Cuprinși de îndoială, apărătorii îl priveau venind. Când ajunse mai aproape, unul dintre comandanți i se adresă unui soldat cu o pușcă: — Trebuie să fie un general inamic. Nu arată ca un mesager și e foarte îndrăzneț. Trage imediat. Comandantul voise ca un singur om să tragă un foc de avertisment, dat trei sau patro soldați traseră în același timp. La auzul detunăturilor, călărețul se opri, părând surprins. Apoi, ridică un fanion de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
a doi copii mici, care se străduiau să nu izbucnească în râs. Îl priveau prin deschizăturile gardului din jurul ceainăriei. — Ia te uită ce mutră de maimuțoi are! — Da! Chiar așa arată. — Mă-ntreb de unde a venit. — Trebuie că-i un mesager de la Zeul Maimuță. Hideyoshi întoarse capul, pentru a-i zări pe copiii ascunși după gard. În timp ce el fusese absorbit de desenul de pe ibric, cei doi copii îl observaseră în secret. Lui Hideyoshi îi veni să jubileze. Nu se îndoia că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
la spate! Tânărul samurai căzu greoi în genunchi, sub privirile servitorilor care-l înconjurau pe Nobunaga. — Seniorul Hideyoshi tocmai s-a întors. A reușit să scape nevătămat din castel. — Cum!? A venit Hideyoshi? exclamă Nobunaga. Singur? mai întrebă el, grăbit. Mesagerul cel tânăr adăugă: — A venit cu trei oameni din clanul Asai, cu Doamna Oichi și cu copiii ei. Nobunaga tremura. — Ești sigur? I-ai văzut cu ochii tăi? — Câțiva dintre noi i-am păzit pe drumul de înapoiere, imediat după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
cântecul unei păsări. Katsuyori privi cerul, prin fereastră. — Înțeleg. Acesta e răspunsul meu. Oinosuke își privi stăpânul. — Ajunge atât, stăpâne? întrebă el, doar ca să se asigure. — Ajunge, răspunse Katsuyori. N-ar fi bine să pierdem această ocazie căzută din cer. Mesagerul trebuie să fie un om demn de încredere. — Este o chestiune extrem de importantă. Nu trebuie să vă faceți nici un fel de griji. La nu prea mult timp după ce Oinosuke părăsise templul, Oficiul Afacerilor de Stat emise o chemare la arme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mesaj îi fu adus la cunoștință lui Katsuyori, armata era pe picior de plecare. Atât Baba Nobufusa, cât și Yamagata Masakage fuseseră vasali superiori pe vremea lui Shingen. Katsuyori răspunse cu întrebarea: — Sunt amândoi gata să pornească? — Da, stăpâne, răspunse mesagerul. Auzindu-i răspunsul, Katsuyori dădu din cap: — Atunci, adu-i. Peste câteva momente, cei doi generali se înfățișară înaintea lui Katsuyori. Știa deja ce aveau să-i spună. După cum vedeți, începu Baba, ne-am grăbit să ajungem la castel fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
era guvernat acum de fiul lui Ieyasu, Nobuyasu, exista un om însărcinat cu finanțele, pe nume Oga Yashiro. Cu câtva timp în urmă, Oga își schimbase loialitatea în direcția clanului Takeda, fiind acum un aliat de nădejde al lui Katsuyori. Mesagerul care venise la Tsutsujigasaki cu două zile în urmă adusese o scrisoare secretă de la Oga, care-i informase că era momentul oportun. Nobunaga se afla în capitală de la începutul anului. Încădinainte, când Nobunaga încercase să-i distrugă pe călugării-războinici din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
se înălța în jerbe sau se învârtea în vârtejuri clocotitoare. — Cât de ostentativ! comentă comandantul Castelului Nagashino, în timp ce urmrea din turnul de veghe meticuloasa dispunere a trupelor lui Katsuyori. Cam de prin data de zece, Ieyasu începuse să-i trimită mesageri lui Nobunaga de mai multe ori pe zi, pentru a-i raporta situația de la Nagashino. Orice urgență pentru clanul Tokugawa era considerată o urgență și pentru Oda, iar atmosfera din Castelul Gifu era deja neobișnuit de încordată. Nobunaga răspundea pozitiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
expediată din Omi, cu viteza fulgerului. Comandate de Shibata Katsuie, forțele lui Takigawa, Hideyoshi, Niwa, Sassa și Maeda fugăriră inamicul și dădură foc satelor pe care le-ar fi folosit pentru protecție, până la Kanatsu. Din tabăra lui Kenshin sosi un mesager, strigând cu putere că scrisoarea pe care o aducea trebuia să fie citită numai de Nobunaga. — E scrisă de mâna lui Kyoto, fără îndoială, observă Nobunaga, în timp ce rupea sigiliul. Am auzit de mult despre faima dumitale și regret că încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-și păstreze onoarea. În sfârșit, Nobunaga puse un aghiotant să cerceteze chestiunea. — Chiar s-a întors Hideyoshi la Nagahama? întrebă el. — Da, pare să fie neîndoielnic în Nagahama, răspunse ajutorul. Nobunaga nu putu să nu se înfurie și trimise un mesager cu o dojană severă: „Te comporți insolent. Întâi și-ntâi, arată că-ți pare rău!” Când emisarul reveni, Nobunaga îl întrebă: — Ce expresie a avut când mi-a citit mustrarea? — A părut să-și spună: „Înțeleg”. — Atâta tot? — Și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Vai, da' șiret mai e băiatul ăsta! râse înveselită mama lui. Deși Onaka era probabil cam bănuitoate pe veselia neașteptată a fiului ei, avea să înțeleagă curând motivul. — Tocmai au sosit la poarta casteklului Domnul Maeda și Domnul Nonomnura, ca mesageri oficiali din Azuchi, anunță Mosuke. Domnul Hikoemon a venit imediat și i-a condus în sala de primite a oaspeților. Hideyoshi dădu liber pajului și începu să culeagă vinete alături de mama lui. — Se coc foarte frumos, nu-i așa? Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
lui începu să aibă îndoieli în legătură cu el și curând se zăpăci aproape complet de îngrijorare. — Stăpâne? Veniți? Hanbei sosise să-l grăbească pe Hideyoshi, care în sfârșit părăsi parcela cu vinete. După ce se terminară pregătirile de călătorie, Hideyoshi le ceru mesagerilor să-l însoțească la Azuchi. Deodată, se opri. — O! Am uitat ceva! Darul Domniei Sale. Trimise un servitor să aducă panerul cu vinete. Vinetele fuseseră acoperite cu frunze, iar roua dimineții încă mai stătea prinsă de coaja violetă. Luând coșul, Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
la Himeji. Când sosi, se consultă imediat cu Hideyoshi. — Dacă pot vorbi fără rezerve, nici unuia dintre ofițerii și soldații mei nu i-a venit să vă creadă ordinul. Le împărtășesc simțămintele. — Pentru ca problema să rămână secretă, nu i-am spus mesagerului motivul retragerii, dar ți-l voi dezvălui acum. Castelul Kozuki a fost o momeală perfectă pentru a atrage încoace clanul Ukita. Dacă-l abandonăm, cei din Ukita îl vor reaproviziona negreșit cu alimente, arme și praf de pușcă. Probabil vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ca și cum nu s-ar fi îndemnat să plece. Încă nu s-a întors? întrebă din nou Hideyoshi. Shigenori era unul dintre servitorii lui. Cu două nopți în urmă, primise de la Hideyoshi instrucțiuni să se ducă singur la Castelul Kozuki, ca mesager. Acum, Hideyoshi era neliniștit și se tot întreba dacă mesagerul său s-o fi putut strecura printre liniile dușmane. Ce-aveasă facă Shikanosuke? Mesajul lui Hideyoshi, dus de Shigenori, îi informa pe oamenii din castel despre schimbarea de direcție a bătăliei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
s-a întors? întrebă din nou Hideyoshi. Shigenori era unul dintre servitorii lui. Cu două nopți în urmă, primise de la Hideyoshi instrucțiuni să se ducă singur la Castelul Kozuki, ca mesager. Acum, Hideyoshi era neliniștit și se tot întreba dacă mesagerul său s-o fi putut strecura printre liniile dușmane. Ce-aveasă facă Shikanosuke? Mesajul lui Hideyoshi, dus de Shigenori, îi informa pe oamenii din castel despre schimbarea de direcție a bătăliei. Puteți fi hotărâți să căutați viața în mijlocul morții și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Shigenori răspunsul: — În pofida generoasei oferte a Seniorului Hideyoshi, e de neconceput ca această trupă mică și obosită să poată răzbi afară cu forța pentru a i se alătura. Trebuie să căutăm cumva un alt plan. Când îl trimisese înapoi pe mesager, Shikanosuke scrisese în secret un mesaj adresat comandantului forțelor atacatoare, Mori Terumoto. Era o propunere de capitulare. De asemenea, scrisese cereri separate de intervenție către Kikkawa și Kobayakawa. Desigur, îi ruga să-i cruțe viața stăpânului său, Katsuhisa, și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
mai mare satisfacție a lui personală. O sută de obstacole nu sunt, în sine, o pricină de întristare. Trecând prin viață cu această convingere, Shikanosuke simțise gustul unei mari bucurii în mijlocul atâtor greutăți. Își menținuse aceeași atitudine chiar și când mesagerul lui Hideyoshi îi spusese că Nobunaga își schimbase strategia. Era adevărat că se descurajase temporar, dar nu-i purta ranchiună nimănui. Nici nu se amărâse. Niciodată, nici chiar acum, nu se lăsase pradă disperării, spunându-și: „Acesta e sfârșitul.” În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Kuroda Kanbei. — În regulă. Dacă aveți atâtde multă încredere în clanul Oda, spuse Hideyoshi, dând viguros din cap, și consimți să preia problema. Naoie locui la Templul Sojitsu mai mult de zece zile, așteptând deznodământul. Hideyoshi trimise în grabă un mesager la Gifu, cu speranța că Nobutada îl putea îmbuna întrucâtva pe Nobunaga. Având deja unele treburi în capitală, Nobutada plecă nu peste mult spre Kyoto. Însoțit de Naoie, Hideyoshi intră apoi într-o audiență la Nobutada. În sfârșit, prin intervenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
grăbim! De cum arătă în zare. Hideyoshi își îndemnă calul, fără să mai ia deloc în seamă preocupările însoțitorului său. Intrarea principală în castel forfotea de ajutoare ale vasalilor care aflaseră despre trădarea lui Murashige și veneau la castel, precum șide mesageri șiroind din provinciile învecinate. Hideyoshi și Ranmaru se îmbulziră prin mulțime, până în citadela interioară, numai pentru a li se spune că Seniorul Nobunaga era în toiul unei consfătuiri. Ranmaru intră, vorbi cu Nobunaga și se întoarse repede, spunându-i lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
și eu o parte de răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat. Murashige era secundul meu la comandă și propriul meu subaltern. Dacă a făcut o prostie... — Nu! scutură din cap cu emfază Nobunaga. N-aș abuza de nimeni, trimițând un mesager cu care e prea familiarizat. Îi voi însărcina pe Matsui, Mitsuhide și Mami. În loc de a-l potoli, nu vor face decât să verifice zvonul. — Ar fi minunat, fu Hideyoshi de acord; rostise aceste câteva cuvinte de dragul lui Mitsuhide și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
din cap Hanbei. Nu va fi. Cred că, acum când Castelul Itami a desfășurat flamura rebeliunii, în nici un caz n-o va strânge la loc, supunându-se Castelului Azuchi. — Dacă așa este, atunci nu ne pierdem vremea de pomană trimițând mesageri? S-ar putea să pară astfel, dar va servi unui anumit scop. S-ar putea spune că, acționând mai întâi cu omenie și arătându-i unui vasal ce greșeală a făcut, lumea va cunoaște virtutea Seniorului Nobunaga. În acel timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]