19,907 matches
-
a unei dinamici interioare, a unei evoluții organice a conștiinței creatoare și a unei gîndiri artistice coerente și nicidecum manifetări eruptive, nemotivate lăuntric și generatoare de fracturi. În al doilea rînd, tînărul Brâncuși, absolvent al unei Școli de arte și meserii, era un tehnician impecabil, un meseriaș cu o putere de coordonare foarte bine educată și cu o manualitate ireproșabilă. Cu asemenea instrumente era imposibil ca, din punct de vedere mecanic, el să lucreze ezitant, caricatural și derizoriu, așa cum sînt realizate
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
bucuroși că, în sfîrșit, avem reeditată, în excelente condiții, o ediție adunînd, cum spuneam, două dintre scrierile sale, dintre care una tradusă în românește chiar de autor. Panait Istrati a fost un vagabond cu mare har, practicînd cele mai neașteptate meserii. Și, mai tîrziu, cînd și-a descoperit vocația de scriitor, cu ajutorul decisiv al lui Romain Rolland, a început să-și povestească, în scrieri anume, neobișnuita sa viață. Pentru că, se știe, toată opera sa e profund autobiografică. E greu de spus
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
tălmăcite. Și ediția pe care o comentez, conținînd două scrieri evocînd aplecarea spre vagabondajul aventuros prin meleagurile mediteraneene africane e, desigur, autobiografică. Degeaba stăruia mama sa, o biată spălătoreasă din mahalaua Brăilei, să-și facă un rost specializîndu-se într-o meserie și, apoi, făcîndu-și un cămin al său care să-i mai aducă și ei puțină alinare. El se mulțumea cu cele mai surprinzătoare meserii, fiind bun la mai toate, cu gîndul să evadeze în ținuturile Mediteranei. Numai tîrziu, această visare
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
mama sa, o biată spălătoreasă din mahalaua Brăilei, să-și facă un rost specializîndu-se într-o meserie și, apoi, făcîndu-și un cămin al său care să-i mai aducă și ei puțină alinare. El se mulțumea cu cele mai surprinzătoare meserii, fiind bun la mai toate, cu gîndul să evadeze în ținuturile Mediteranei. Numai tîrziu, această visare trează l-a adus și în Marsilia (adică pe țărmul Mediteranei europene) de unde, apoi, a ajuns pe Coasta de Azur practicînd - de ce nu? - fotografia
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
fiind bun la mai toate, cu gîndul să evadeze în ținuturile Mediteranei. Numai tîrziu, această visare trează l-a adus și în Marsilia (adică pe țărmul Mediteranei europene) de unde, apoi, a ajuns pe Coasta de Azur practicînd - de ce nu? - fotografia, meserie în care era un începător iscusit și, aici, să zbucnească la suprafață vocația de prozator. Deocamdată, în 1906, la 22 de ani, cu un vapor improvizat și, evident, fără pașaport și bani, a plecat spre Turcia și, de aici, în
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
cel de astăzi), astfel încât n-a dus niciodată lipsă de succes la femei. În 1968, s-a expatriat căsătorindu-se cu o elvețiancă (de limbă franceză), Christiane, și stabilindu-se la Geneva. În capitala Elveției a practicat în primii ani meserii dintre cele mai pitorești: frizer de câini, lucrător la pompele funebre etc. În 1998 s-a întors în România, împreună cu soția lui, și și-a fixat domiciliul la Breaza. Primele sale cărți de proză au apărut (în versiune franceză) la
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
de fapt, despre un mod de a vedea lumea, care face totul interesant. La fel se întâmplă în romanul Ca sfântul Lazăr târâș-grăpiș, rememorare a eforturilor făcute de românul stabilit la Geneva de a-și câștiga existența prin practicarea unor meserii improvizate. Peripețiile prin care trece un emigrant pot fi povestite în multe feluri și de obicei ele sunt povestite într-o manieră plictisitoare, din cauza incapacității naratorului de a se detașa de propriul lui trecut. Jean Celeste Dimitrescu se detașează însă
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
dublate de cea propusă de Michčle Hechter. Punctul de pornire este un interviu din aprilie 1999 al tinerei scriitoare Mărie Darrieussecq, (autoare a volumului de mare succes Truismes) care face dovada instituționalizării scriitorului, devenit "un vrai ", scriind zilnic, responsabil de meseria lui, conștient de necesitatea de a scrie. Dar Michčle Hechter preferă să rămînă o "veșnică începătoare". "Jeux et désespoir, justesse et inanité, clarté et flottement" - afirmă Barthes (citat și el de autoare) în Délibération "M.&M. story" le conciliază într-
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
două planuri concomitente - Ioan și Zadic versus Spionul - respectă schema antitetică din Revoluția pe eșafod și Drumul, care în teatrul autorului lui Tache de catifea pare să fie element esențial. Iar la cele două (iarăși) faimoase �liste ale lui Agopian" - meseriile Armeanului Zadic și �cei ce au zis că", se adaugă monologurile Spionului, scrise cu o vervă și o plăcere a jocului serios de altfel de regăsit în toate schimburile de replici, la Stimfalidă și Cacodemon, Hangiu și Melfior. Oarecum mai
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
la un adevăr cu o trupă stabilă. E din ce în ce mai greu să te poți gîndi la ce lucrează astăzi un actor, ce ar trebui să facă peste un an, cînd să se oprească, cînd să schimbe registrul. Clipa e esențială în meseria asta care depinde foarte tare de biologic. După destui ani țin foarte tare la trupa "Odeonului" și la sală. Sînt două lucruri FRUMOASE. A avea grijă de actori, a medita chiar la condiția actorului nu este o preocupare socială, este
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
pare rău, privesc însă asta cu o melancolie mahomedană. Așa cum privesc mahomedanii la femeile pe care le-au cunoscut și pe care le-au pierdut, iar ele se vor răzbuna în viața viitoare. Cred că dacă aș fi făcut această meserie în străinătate, aș fi făcut-o mult mai bine. Am să aflu un răspuns în viața de după. Forța și stilul cărui regizor te atrag în mod special? Mă gîndesc la Strehler, Brook, Kantor... Numele este Peter Brook. Fac parte din
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
ca noile tehnologii să-și spună cu adevărat cuvîntul în film. Este o artă fascinantă prin continua legătură cu tehnica. Regizorul este un dictator sau un președinte democrat? Chiar și întrebarea conține, politicos, dubiul față de cum s-ar defini această meserie. Ca să răspund, totuși, spun că este alternativ și una, și cealaltă. Regizorul este într-o continuă insurecție. Și ca să fiu ludic, dau următorul exemplu: expresia cea mai limpede a ceea ce este regizorul o avem în persoana președintelui Iliescu. Domnia-sa
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
deschis unei isolite experiențe de cunoaștere. E surprins să descopere că în vreme ce Virginia Woolf e practic necunoscută în mediile literare ale Leningradului, numele unor scriitori britanici obscuri sînt pe buzele tuturor. E surprins, dar nu revoltat. Un librar împătimit de meserie, dar lipsit de posibilități și mult prea naiv în privința viitorului, îl înduioșează fără a-i stîrni o milă degradantă. Berlin izbutește întru totul să-și păstreze o atitudine firească, pe potriva curiozității celui aflat pentru prima oară într-o țară străină
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
Vișan, directoarea Canalului 2 al TVR, pentru opțiunea domniei sale de a prelua Gala UNITER în direct, echipa de profesioniști care, făcînd prima oară asta, au dovedit prețuire față de cultură, față de teatru, față de cei care, fanatici, se încăpățînează să facă această meserie în condiții ce le sînt total potrivnice. Din păcate, convulsiile societății în care trăim precum și acelea care s-au cuibărit în noi, degradarea socială și umană nu pot lăsa fără urmări și breasla noastră. Căci, oameni sîntem! Reușita Galei ține
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
în epoca modernă cea de ordin religios, nu mai puțin ambițioasă, chiar dacă nu a ajuns să prevaleze asupra primeia. Pe vremea Habsburgilor, de exemplu, italienii veneau în grupuri restrînse în Banat ca să presteze propria muncă bine retribuită; stăpîni pe o meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și obiceiuri, de mica burghezie, numai că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd să se întoarcă
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
stavilele pentru veleitari, poștele redacțiilor au produs grave inundații. Există, nu am nici o îndoială, o cruciadă a frustraților. Scriitorii serioși, mai puțini decît s-ar crede, au proiecte importante care cer timp și muncă, scriu cu respect pentru cultură și meserie. Așa se face că ritmurile lor nu mai corespund cu ale veleitarilor care au găsit posibilitatea să se "reverse" în revistele și editurile pe care și le-au înființat. Ziarele mai au uneori și rubrici culturale, dar la prea puține
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
ce a descoperit. Iată însă că neînfricatul Grecea n-a avut succes nici într-un guvern monocolor, cum este cel condus de Adrian Năstase. Pus pe liber și de PDSR, Ovidiu Grecea e îmbiat acum de PRM să-și facă meseria sub umbrela acestui partid. Dacă el va accepta această ofertă, ca tehnician asta ar da PRM-ului un serios atú, ca partid de opoziție, și ar da o lovitură ideii de democrație în România.
Funcția de Ovidiu Grecea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16307_a_17632]
-
Jason Posner, interpretat de Ovidiu Niculescu. Din păcate, în aceeași cheie mai sus prezentată. Un cercetător cu mari ambiții și fără scrupule, care face teste cobai chiar și pe fosta lui profesoară presupune totuși un tip mai special, marcat de meserie și de știință. Accentuarea unui coté de "băiat de cartier" mi se pare o îngroșare supărătoare. Ovidiu Niculescu își ratează personajul tocmai din această pricină, din această alunecare exagerată, pe care o acceptă. Nu cred că n-ar fi putut
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
unui scriitor, să zicem, de către fiica lui Eugen Lovinescu însemna o aruncare a lui în neant. Această formidabilă influență se explică, împotriva aparențelor, nu printr-un joc politic, ci prin practicarea consecventă a moralității. Monica Lovinescu nu este anticomunistă de meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
fiica lui Eugen Lovinescu însemna o aruncare a lui în neant. Această formidabilă influență se explică, împotriva aparențelor, nu printr-un joc politic, ci prin practicarea consecventă a moralității. Monica Lovinescu nu este anticomunistă de meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
amintitului scenariu se fac, totuși, auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Se iau firește, la rînd, diacronic, edițiile din lirica (dacă e cazul și proza sau publicistica) eminesciană, fixîndu-li-se, prin avizată analiză textologică (grea meserie, aducîndu-mi mereu aminte de exclamația unui erou real al lui Caragiale "Griu viața, dom'inșpector"), importanța reală sau minoră a fiecăreia în parte. Se pornește, desigur, de la ediția princeps datorată lui Titu Maiorescu, marele protector și prieten al poetului, care
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
bine să dau răspunsul, l-aș minți. I-aș ține o teorie despre faptul că mă simt român printre străini și că mă doare când aud foarte des vorbindu-se și vehiculându-se concepte ca "Paysan du Danube" (Marx), sau "meseria de a fi român" (țarul Rusiei), sau "Țara măgarilor" (un cărturar român școlit în Germania) sau "Cadavru etnic" (nu mai știu cine). E adevărat? Nu e adevărat? Nu cred. Nu știu. Nu vreau să știu. Ceea ce știu e că tata
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
cu privilegii enorme) și non-vizibilitate (care putea însemna de la mizerie cruntă la ani grei de închisoare), după valuri succesive de "dezgheț", puterea gestionează mai curînd grade diferite de vizibilitate (tiraje mici/ mari, locuri de muncă în cîmp literar/înafara cîmpului, meserii cu/ fără prestigiu, în provincie,/ capitală etc.), recurgînd doar în cazuri extreme la excludere (expulzare neoficială, domiciliu forțat, încarcerare). Strategia vizibilității graduale tolerează valoarea estetică cu condiția (totuși) unui conținut al operelor relativ neutru față de putere și la un nivel
Scriitorul, personajul și socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16328_a_17653]
-
iresponsabil, dacă Z. Ornea are dreptate, la fel cum nu-mi poate fi indiferent nici drumul Editurii Univers de aici înainte. În România sînt mult prea multe edituri și tot mai puțini editori de carte care se pricep la această meserie. Unde e, mă întreb ca scriitor, o Magdalena Popescu Bedrosian? Unde sînt lectorii de carte cu care puteai discuta pe îndelete, fără să-ți spună că trebuie să se ducă la celălalt sau celelalte servicii ale lor fiindcă altfel n-
Unde semnează scriitorul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16401_a_17726]
-
23, 2000, 15). Modul de a se comporta și de a vorbi tipic argotizant și juvenil este la șme (la șmecherie) sau la mișto. în aceste exemple nu mai apare nuanța de scop; cum nu apare nici în construcția la meserie, pur modală. Alte sintagme sînt construite mai ales cu verbele a lua, a merge: la sigur, la sentiment. O serie caracteristică e cea a vestimentației: cineva e la costum ("pînă și C.T. Popescu s-a tras la costum", 22, 19
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]