2,529 matches
-
mâncare și pentru voi? Noi mâncăm ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut din fasole roșie și susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
albaștri și violet. Machiajul ei e mai dramatic decât cel al actorilor de pe scenă. Sprâncenele vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei și Hui. Toate splendid îmbrăcate, stau cu fețele împietrite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți precum ferăstraiele. În câteva zile, câmpurile verzi au dispărut. Tata și-a adunat toți oamenii pentru a-i ajuta pe țărani să sape tranșee: i-a poziționat în calea lăcustelor care înaintau prin culturi. Când o tranșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sprijin pe umărul unui bărbat. Știam asta și luptam împotriva ei, dar sentimentele mele continuau să iasă la iveală. Căutam să-mi distrag atenția și mă îngropam în muncă. Îi ceream lui An-te-hai să-mi facă ceaiul mai tare și mestecam frunzele după ce beam lichidul. Până la urmă, am reușit să curăț podeaua de toate documentele. Nu știam dacă treburile Curții încetiniseră pentru că Su Shun nu putea să țină pasul cu mine sau dacă el își schimbase tactica și încetase să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uit la el și-mi dau seama că ideea care a pus stăpânire pe el acum douăzeci de ani nu s-a domolit și că nu-l va părăsi până n-o să-l devoreze în întregime. ― ...Asta e, îl aud mestecând parcă printre măsele, ar trebui aici în sat la noi un Felix Edmundovici Dzerjinsky, să bage groaza-n ticăloși și-n contrarevoluționari... Și îmi dau seama că acest Felix Edmundovici visat ar fi vrut să fie el, dar nu l-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
plus, și deodată puterea celor anterioare e diminuată. Una în minus, și sensul e ciuntit. Limpiditatea și transparența stilului și absența unei gesticulații haotice a gîn-dirii (care dau la un moment cititorului senzația că nu mai citește o carte, ci mestecă în gură câlți amestecați cu sacâz, cum se întîmplă cu multe romane analitice care apar) sânt pentru mine dovada incontestabilă a talentului la Alexandru Papilian. Iar intriga e prezentă, una adevărată, al cărei deznodământ violent, anunțat curajos încă din primele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu gângăveala și cu simțul gustului atrofiat. Nu mai deosebea acrul de amar, dulce ori sărat. Ca să se dea mare și să ne câștige admirația, dar și bănuții de metal, băga În gură tot felul de porcării pe care le mesteca (spre adânca uimire a fraierilor care Îl vedeau prima oară) și apoi le scuipa. Tată-său, postașul, habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-a alarmat prea tare nici când i-a bătut unul la poartă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se opriră lângă Cap de Șobolan care, cu mare trudă, se ridică să dea mâna cu bătrânul. Se așezară apoi În iarbă, cu fața spre Dunăre. Iedul se tolăni și el, apucă un fir de buruiană și porni să-l mestece, mulțumit de cele ce i se Întâmplau și cumva toropit de o lene mângâietoare. Nea Mitu vorbi primul. „E aicea, nu?” Întrebă, arătând spre buruienile din spatele său. „Îhî!” mormăi Cap de Șobolan, puțin nemulțumit și Încurcat. „Stai liniștit, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drum curtea nu se putea zări, căci era Înconjurată de clădirile școlii, bibliotecii sătești, căminului cultural și, de curând, de când cu economia de piață, a unei prăvălii din care săteanul Își poate târgui becuri, bomboane, papuci de plastic, gumă de mestecat, zahăr, ulei, biscuiți, chibrituri, țigări străine, sucuri În bidoane de plastic și pâine. Am intrat Încet, fără grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai fi simțit de tot stingher. Când se așezau să mănânce, pe Ectoraș nu-l chema nimeni În cercurile largi care se formau și el se ducea deoparte, Își Întindea demâncarea pe traistă și Înghițea fără chef, ca și cum ar fi mestecat bucăți de cauciuc. Daie Gulu Îi făcuse Într-o zi semn să vină și el lângă ceilalți și fiul Directorului Îl ascultase numaidecât. Oamenii Îi făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă Îl Întrebase dacă nu cumva tată-său sărăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul Goto! anunță pe neașteptate cineva și toți luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
femeiești. N-ați simțit recent, noaptea, un fior care vă străbate până în vârfurile degetelor de la mâini și de la picioare? Dar un țiuit în urechi? Sau să vi se fi uscat saliva, lăsându-vă în gură un gust ca și cum ați fi mestecat mărăcini? Aveți vreunul dintre aceste simptome? Au fost nopți când n-am putut dormi, dar astă noapte am dormit bine. Ei, vă sunt, desigur, îndatorat pentru grija dumneavoastră, doctore, iar în timpul campaniei voi fi și mai atent cu medicamentele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă n-ar fi bine să ne mărginim la atât. — Ar fi bine, nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ești tânăr, deci îmi imaginez că, în chip firesc, vezi lucrurile altfel decât Soshitsu. Sotan privi un moment spre lampă, precaut, dar apoi răspunse, cât se poate de clar: — Sunt de acord cu dumneavoastră, stăpâne, că ar fi bine să mestecăm bine această problemă a religie creștine și s-o scuipăm apoi. Nobunaga își aținti privirea spre Soshitsu, ca un om căruia tocmai i s-ar fi confirmat opiniile. — Nu-ți face griji. Trebuie să percepi ansamblul mai larg al lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care cobora spre colinele de la poale. — Unde mergeți? Până-n vale, să luăm puțină apă. — N-aveți voie să vă despărțiți de unități. Împrumutați apă de la altcineva. Soldații își desfăcură proviziile și începură să mănânce, în tăcere. În timp ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva, încă mestecând mâncarea de la ultima masă. Adeseori, avea un număr de destinații - conacul unui nobil de la curte, întâlniri, inspecții - și, recent, se îndreptase, în repetate rânduri, spre partea de miazănoapte a orașului Kyoto. Acolo, ordonase să se înceapă un enorm proiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
campanii constau în chiftele de orez nedecorticat, cu fasole bătută, învelite în frunze de stejar. Hideyoshi stătea de vorbă cu pajii, în timp ce-și mesteca, zgomotos, orezul. Înainte de a fi mâncat jumătate măcar, ceilalți terminaseră deja. Voi nu vă mestecați mâncarea? îi întrebă el. — Nu cumva mâncați cam încet, stăpâne? replică un paj. Noi obișnuim să mâncăm repede și să ne căcăm la fel de repede. — Bine gândit, comentă Hideyoshi. Vă face bine să vă căcați repede, cred, dar ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândit, comentă Hideyoshi. Vă face bine să vă căcați repede, cred, dar ar trebui să-ncercați cu toții să mâncați la fel ca Sakichi. Pajii se întoarseră spre Sakichi. Asemenea lui Hideyoshi, Sakichi își mâncase numai jumătate din orez și îl mesteca încet, ca o babă. Și-am să vă spun de ce, continuă Hideyoshi. Merge să mâncați repede în zilele când urmează să aibă loc o luptă, dar altceva e când sunteți asediați într-un castel și aveți provizii limitate, care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ruinele fumegânde ale castelului inamic din față, se lăsa îmbătat de mica plăcere căreia războinicul îi cade pradă atât de ușor. După inspectarea capetelor și consemnarea faptelor de merit ale trupelor sale, fu servit micul dejun. În timp ce-și mestecau mâncarea, soldații priveau orar spre nord-vest. Deodată, ceva din acea direcție îi atrase și lui Shonyu atenția. — Tango, ce se vede pe cer, într-acolo? întrebă Shonyu. Generalii din jurul lui se întoarseră cu toții spre nord-vest. — Să fie oare o insurecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mulțumească și ei cu mare mila Domnului. Vedeți ce iarnă grea s-a lăsat afară? Ia uitați-vă pe fereastră și spuneți-mi și mie, păcătosului, nu-i așa că vedeți cum popi cu mânecile suflecate, cu bărboaiele date pe după umeri, mestecă de zor, în cazanele de ciorbă caldă pentru nevoiașii acestei țări? Nu ați văzut așa ceva, ci doar popi cu burta umflată, de stă să le crape anteriul și cu mâna veșnic întinsă. O fi vreo boală popească, așa că ar trebui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prostie și la acest Ujică. După părerea lor, ar fi trebuit să lase naibii arhivele, fiindcă acestea îl arată de fapt pe Ceaușescu așa cum era, un om pentru oameni, și să facă filmul pe baza unei mese rotunde, unde să mestece vorbe otrăvite, tot felul de neîmpliniți mintal, tot felul de frustrați, care niciodată nu au ajuns la tava cu bucate, tot felul de gloabe literare pe care până în 1989 nu-i băga nimeni în seamă, pentru incompetența lor literară, tot
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Am vrea să ne spui ceva, dacă nu te deranjează. Eliza părea foarte jenată de vorbele noii sale prietene. Eu una chiar nu Înțelegeam unde voia să ajungă. ― Ce-i? m-am adresat Gothicii. Adică Maiei. ― Vezi tu, Începu ea, mestecându-și zgomotos guma, cu toții știm că Între tine și Victor s-a terminat. Am mijit ochii către ea. Nu aveam chef să fiu drăguță. ― Am crezut că vrei să-mi pui o Întrebare. Ăsta e un fapt pe care, apropo
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru a zecea oară. Apar pe scenă doar vreo jumătate de minut. Am Înghițit În sec. Într-adevăr, eu eram personajul principal aici. Eu și nimeni altcineva. Dar oare puteam să fiu? ― Hei, Îmi spuse
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Cine s-ar fi culcat cu un bărbat care clefăia în felul ăla absolut dezgustător de trei ori pe zi? Chiar atunci mi-a ajuns la urechi un clefăit asurzitor ce însoțea o îmbucătură mestecată cu și mai mult entuziasm. Era de nesuportat! Am trântit cu zgomot cuțitul și furculița pe farfurie. Nu aveam de gând să mai mănânc nimic în condițiile alea. Ca să mă enerveze și mai tare, nimeni n-a observat c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]