1,016 matches
-
în Re major pentru patru viori și coarde, RV 549: Concertul nr. 2 în Sol minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 578: Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară și coarde, RV 310: Concertul nr. 4 în Mi minor pentru patru viori și coarde, RV 550: Concertul nr. 5 în La major pentru două viori și coarde, RV 519: Concertul nr. 6 în La minor pentru vioară și coarde, RV 356: Concertul nr. 7 în Fa major pentru
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
Re major pentru vioară și coarde, RV 230: Concertul nr. 10 în Si minor pentru patru viori, violoncel și coarde, RV 580: Concertul nr. 11 în Re minor pentru două viori, violoncel și coarde, RV 565: Concertul nr. 12 în Mi major pentru vioară și coarde, RV 265:
L'estro Armonico () [Corola-website/Science/329993_a_331322]
-
numeroaselor sale ezitări. Dvořák a compus concertul la New York în al treilea său mandat ca director al National Conservatory. În 1894 unul dintre profesorii de la Conservator, Victor Herbert, și el un compozitor, a finalizat Concertul pentru violoncel nr. 2 în Mi minor, Op. 30, pe care l-a prezentat printr-o serie de concerte începând cu 9 martie. Dvořák a audiat cel puțin două interpretări ale concertului și a fost inspirat pentru a onora comanda lui Wihan de a compune propriul
Concertul pentru violoncel (Dvořák) () [Corola-website/Science/330022_a_331351]
-
în această formă cu mult succes într-un concert dat la Viena în 1932. De atunci, „Hora staccato” figurează în programe sub numele Dinicu-Heifetz. Întors în țară, execută în 1932 împreună cu Orchestra Filarmonicii din București partea solistică din Concertul în mi minor pentru vioară și orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy. Continuă să cânte și în restaurantul „Continental” din București, având un repertoriu variat, alături de muzică populară, piese de concert clasice de Franz Schubert, Johannes Brahms, Antonin Dvořák etc. La sărbătorirea unui sfert
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
un ansmblu de 80 de instrumentiști sub conducerea dirijorului George Cocea. În 1939, această formație îl sărbătorește pe Grigoraș Dinicu printr-un concert festiv cu prilejul împlinirii vârstei de 50 de ani. Cu această ocazie, violonistul a interpretat Concertul în mi major de Johann Sebastian Bach și pe cel în re major de Ludwig van Beethoven. La Expoziția Mondială din New York, în 1939, taraful lui Dinicu este însoțit de Maria Tănase. Vreme de patru luni cântă împreună la restaurantul lui Jean
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
pe care Vaughan Williams a compus-o pentru filmul din 1948 "Scott of the Antarctic", dezvăluie interesul său instrumentație și sonoritate. Simfonia nr. 8, interpretată prima dată în 1956, a fost urmată de mult mai profunda Simfonie nr. 9 în Mi minor din 1956-1957. Această ultimă simfonie a primit inițial o receptare modestă după prima interpretare din mai 1958, cu trei luni înainte de moartea lui Vaughan Williams. Această lucrare întunecată și enigmatică este acum considerată de mulți ca fiind un final
Ralph Vaughan Williams () [Corola-website/Science/330247_a_331576]
-
a introduce materialul muzical principal al părții. Deasupra viorilor în unison se poate distinge o versiune a celei de-a treia teme din prima parte (cea a trombonului), transformată ritmic. Ea este tratată contrapunctic și ajunge la o cadență în Mi major, la fel ca în prima parte. O altă temă, „mult mai tonală” este plasată la flaut solo. Aceasta este melodia care oferă materialul muzical pentru secțiunile următoare, întâi într-o atmosferă nostalgică, iar mai apoi într-o manieră din ce în ce mai
Simfonia a treia (Aaron Copland) () [Corola-website/Science/335520_a_336849]
-
dată părțile ripieno din concertul original. Părțile grave ale instrumentelor cu coarde au fost limitate pentru a permite registrului grav al clavecinului să fie auzit. La fel s-a procedat și cu părțile din registrul înalt. Concertul pentru vioară în Mi major, BWV 1042, care încă există, a servit ca model pentru această lucrare care a fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota superioară "mi" să fie interpretată pe nota "re", limita superioară a clavecinelor de la
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
procedat și cu părțile din registrul înalt. Concertul pentru vioară în Mi major, BWV 1042, care încă există, a servit ca model pentru această lucrare care a fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota superioară "mi" să fie interpretată pe nota "re", limita superioară a clavecinelor de la vremea respectivă. Procesul de transcripție a urmat același model ca și în cazul concertului BWV 1053. Probabil bazat pe un concert pierdut pentru oboe d'amore, acest concert este
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
este absentă. Clavecinele sunt într-un dialog unul cu celălalt în această lucrare. Celebrul Dublu concert pentru două viori în Re minor, BWV 1043, este baza transcripției. A fost transpusă cu un ton mai jos pentru a permite ca nota "mi" să fie interpretată prin "re". Este posibil ca fiii lui Bach să fi fost implicați în compunerea acestei lucrări. De asemenea, fiii lui Bach ar fi fost implicați în interpretările acestui concert după cum a declarat Friedrich Konrad Griepenkerl în prima
Concertele pentru clavecin (Bach) () [Corola-website/Science/331461_a_332790]
-
revitalizarea Sonatelor și partitelor pentru vioară solo BWV 1001-1006 ale lui Bach și în special a Concertului pentru vioară în Re major, Op. 61 al lui Beethoven. Joachim a fost al doilea violonist care să interpreteze Concertul pentru vioară în Mi minor al lui Mendelssohn, pe care l-a studiat împreună cu compozitorul. Joachim a jucat un rol important în cariera lui Brahms, dirijând premiera engleză a Simfoniei Nr. 1 în Do minor al lui Brahms. Un număr dintre colegii compozitori ai
Joseph Joachim () [Corola-website/Science/328421_a_329750]
-
dansatoarea rusă Ida Rubinstein. Mișcare de dans cu ritm și tempo invariabile, pe o melodie uniformă și repetitivă, Boleroul își ia singurele elemente de variație din efectele orchestrației, printr-un crescendo progresiv și, "in extremis", printr-o modulare scurtă în "mi" major. Această operă singulară pe care Ravel a considerat-o un simplu studiu de orchestră a făcut obiectul celei mai largi difuzări dintre operele sale devenind, în zilele noastre, opera muzicală cea mai pusă în scena din toate timpurile.
Bolero (Ravel) () [Corola-website/Science/328491_a_329820]
-
ale statului Iowa au forma, latura și suprafața extrem de apropiate de forma și valorile districtelor topografice standard practicate atât în Canada cât și în Statele Unite ale Americii. Perry Township acoperă o suprafață de circa 93,432 km (sau 36.09 mi) , având două așezăminte pe suprafața sa, Jesup, o localitate cu statut de oraș și o localitate neîncorporată, Littleton. Conform datelor culese de aceeași agenție a guvernului Statelor Unite, United States Geological Survey (sau, pe scurt, USGS), pe teritoriul districtului se găsesc
Districtul civil Perry, comitatul Buchanan, Iowa () [Corola-website/Science/331176_a_332505]
-
latura și suprafața extrem de apropiate de forma și valorile districtelor topografice standard practicate atât în Canada cât și în Statele Unite ale Americii. Conform datelor recensământului din 2010, Washington Township acoperă o suprafață de circa 69,978 km (sau 27.03 mi) dintre care uscatul reprezină 98,59 % și apa 1,41 % (sau 0.38 sqmi). Conform datelor culese de aceeași agenție a guvernului Statelor Unite, United States Geological Survey (sau, pe scurt, USGS), pe teritoriul districtului se găsesc patru cimitire, Americus, Cunningham
Districtul civil Washington, comitatul Tippecanoe, Indiana () [Corola-website/Science/331222_a_332551]
-
o miză politică. Labirintul este un drum plin de primejdii în care protagonistul este supus mai multor probe. Poezia erotică este o poezie foarte rafinată, galanta și uneori plină de grație: "Donde llago en esta cama/La mayor mena de mi/ Es pensar cuando par ți/De entre brasos de mi damă."
Juan de Mena () [Corola-website/Science/334316_a_335645]
-
Johann Baptist Cramer, editorul publicării engleze a concertului. Concertul are o durată de aproximativ 40 de minute. Concertul este orchestrat pentru pian solo, două flauturi, două oboaie, două clarinete în Si bemol, două fagoturi, doi corni, două trompete, timpane în Mi bemol și Si bemol și coarde. Concertul este structurat în trei părți: La fel ca și în cazul celorlalte concerte ale lui Beethoven din această perioadă, prima parte a lucrării este destul de lungă, având o durată de aproximativ 20 de
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
caracterul slujbei din care fac parte, echilibrate și accesibile pentru orice tip de formație corală, unele - precum „Hristos a Înviat !”, s-au răspândit în toate provinciile României. Printre piesele corale corale bisericești create de Podoleanu, se regăsesc „Răspunsuri mari” (în Mi major și La minor) în care se întâlnesc formule comune „Răspunsurilor” tradiționale (Glasul V) după melodia lui Anton Pann, numeroase axioane și heruvice. A compus și un concert intitulat „Pe a binelui cărare”. În 1898 printr-o colaborare cu Dumitru
Alexandru Podoleanu () [Corola-website/Science/334434_a_335763]
-
ecou, fiind notată più pp. Tema a2 se întinde între Animez și următorul a tempo (măsurile 15-22), formând o perioadă de opt măsuri. Aici, materialul tematic, expus de violoncel și violă, este o melodie în pizzicato, construită pentatonic, pe sunetele: mi - sol - la - si - re, peste care este suprapus stratul ornamental asigurat de cascada sonoră de acorduri și arpegii ascendente și descendente realizate de harpă. Tema a1 este reluată puțin modificat (măsurile 23-36), fiind prezentată simultan în două ipostaze diferite, dar
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
orchestră, noutatea apărând la harpă în măsurile 31-36, sub forma unor ghirlande sonore cu aspect de variațiune netematică. Tema a2 revine doar cu prima frază (măsurile 37-40). Elementul de noutate îl reprezintă trilul viorii a doua - constituind o pedală de mi bemol, dublată de harpă în bisbigliando. De data aceasta pentatonia se realizează pe sunetele: mi bemol - fa becar - sol - la - do becar, și se desfășoară pe o dublă pedală: la-mi bemol. La ultima revenire a temei a1 (reperul 3
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
de sonată modificată. Expunerea este repetată în forme variate iar dezvoltarea prezintă câteva idei care vor fi utilizate mai târziu în simfonie, inclusiv o temă bazată pe Dies Irae. Pe parcursul părții Mahler utilizează mai multe tonalități. Tema secundară, prezentată în Mi major, își începe a doua relatare în Do major, o gamă care nu mai este auzită până la recapitulare. Începutul recapitulării, paradoxal, este în gama originală Mi major. Scopul simfoniei, Mi bemol major, este prezentată pentru scurt timp după indicația cu
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
-le mai andaluz și spaniolă. "Mi jaca", de Perello, a fost cel mai mare succes al său în domeniul muzicii, la fel ca "Suspiros de España", frumoasa dublupas compus în Cartagena de profesor Álvarez. "María de la O", "La Morena de mi Copla", "Mari Cruz", "Los tientos del reloj" sau "María Magdalena" sunt doar câteva dintre succesele ale lui Castro. În timp ce majoritatea de caracter popular, a jucat o mulțime de stiluri si a fost cantareata cea mai lunga (ce mai înzestrați) în
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
în apropierea lor, cu ajutorul unui tub de metal, ceea ce obține sunete ascuțite și sinuoase tipice muzicii tradiționale afro americane. Unele din cântece Johnson nu și le-a atribuit sieși, ci le-a desemnat că „tradiționale”. În afara acordajului uzual sau standard (mi, si, sol, re, la, mi) Johnson a folosit în înregistrările sale cel putin alte trei acordaje: Contribuția deosebită a lui Johnson se bazează pe utilizarea unor structuri muzicale de blues rural (country blues) anterioare contribuțiilor lui Charlie Patton, Son House
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Orchestra Națională Radio, sub bagheta maestrului William Kunhardt. Solist va fi violonistul Eugen Sârbu. Publicul va putea asculta "Imnul Regal" de E. Hübsch, Concertul în Re major pentru vioară și orchestră op. 61 de Beethoven și Simfonia nr. 4 în Mi minor Op. 98 de Brahms. Principesa Maria va asista la concert. Cupa Regelui la Oină, Stadionul Arcul de Triumf Seria dedicată regalității române se va încheia pe 14 mai cu evenimentul "Cupa Regelui la Oină", la Stadionul Arcul de Triumf
Familia Regală a României. Unde va sărbători 10 Mai, Ziua Regelui by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/102478_a_103770]
-
schimba cu siguranta modul său de a cânta și de a asculta muzică e întâlnirea cu trupa Tombstones, un grup boloniez care o face să descopere muzică rock și cu care va scoate chiar și un disc pentru Cobră Record, “Mi Ripenserai/Capelli al Vento (Mă vei aminti/ Par în vânt)”, cu care participă la Festivalul de muzică de avangardă și de noi tendințe în 1971. Rămâne în acest grup timp de 10 ani, participând la diverse festivaluri. În aceast context
Iskra Menarini () [Corola-website/Science/336177_a_337506]
-
a cântat în premieră, postum, Simfonia a 9-a de Schubert. Schumann descoperise manuscrisul la Viena și i-a dat o copie lui Mendelssohn. Gewandhaus a interpretat și premieră Simfoniei a-3-a Scoțiene de Mednelssohn și renumitul concert pentru vioară în mi minor al lui Mendelssohn. Se pare că după moartea lui Mendelssohn, standardul la Leipzig a scăzut (Margaret Campbell The Great Violonists 1981) Totuși, Gewandhaus a rămas o orchestră foarte prestigioasa. Concertmaistrul ei, Ferdinand David l-a invitat pe Brahms să
Concertul pentru pian nr.1 (Brahms) () [Corola-website/Science/336377_a_337706]