1,100 matches
-
era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al castrului, de unde se auzeau bătăile ritmice ale făurarilor pe lamele înroșite. Se strecură în fierăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tac, pentru că și ei i se supun lui Tiberius. În ce anume i se supun? îl întrerupse glasul copilului, stercurându-se printre ecourile loviturilor. — Vino-ncoace, a sosit vremea să afli, îi spuse hotărât Silius, de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi tremurau. Șopti: — Am văzut-o pe mama plângând... Se agăță de brațul lui Silius și îl rugă: Să nu spui nimănui. Tribunul clătină furios din cap. — Mama ta, Agrippina, are multe motive să plângă. Știi că avea trei frați? Micuțul sări în picioare. Nu-i adevărat, nu mi-a zis niciodată, nu are pe nimeni... Ai spus că avea... Cum adică, avea? Maestrul de arme, care până atunci tăcuse, în vreme ce arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vreme ce arma se încălzea în foc, interveni: — Cei trei frați ai mamei tale erau singurii moștenitori ai lui Augustus, speranța imperiului. Ei, nu Tiberius. Făurarii și ceilalți meșteri aflați în fundul fierăriei auziră vorbele acelea și se opriră să-i privească. Micuțul suspină: — Nu vă bateți joc de mine... Se simțea amenințat; era prea mic ca să i se spună o asemenea poveste, și încă într-un mod atât de brutal. Pe bună dreptate tatăl lui le ceruse tuturor să-și țină gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atac. — Apoi te duci în spatele lui, vezi? Îi pui mâna stângă pe gură și-i ții capul nemișcat, iar cu dreapta înfigi arma în gât, unde palpită vena. Militarul se prefăcu rănit, se rostogoli pe jos, dând din picioare, și micuțul izbucni în râs, uitând de lacrimi. Tribunul îi explică: — Dacă vrei să te asiguri că adversarul tău e mort, pui degetul aici - îi puse degetul în dreptul jugularei celui căzut. Simți cum palpită? Când se oprește, înseamnă că viața s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub braț, așa. Copilul îl privea fascinat. Tribunul Caius Silius redeveni serios și-i zise: — Ai văzut cum se folosește sica. Ești destul de mare ca să știi că moartea celor trei frați ai mamei tale i-a adus lui Tiberius domnia. Micuțul asculta privindu-l fix. Toate lacrimile i se uscaseră, copilăria se terminase. Tribunul îl avertiză: — Să nu spui nimănui asta. El nu scoase o vorbă. Se gândi că nu mai trebuia să întrebe de ce plângea mama lui. Gladius și caliga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de iarnă care se lăsau foarte repede. De la înălțimea culturii sale rafinate, se înfiora când băiatul reproducea cu ușurință expresiile argotice ale soldaților. Dar văzuse că și greaca o învățase la fel de ușor: începuse să citească la patru ani și jumătate. „Micuțul a primit daruri speciale de la zei“, spunea el mândru, plin de entuziasm. „Pune întrebări înaintate pentru vârsta lui. Dacă nu-l convingi, insistă. Caută tovărășia adulților. Citește mult mai repede decât mine. În fiecare zi spune cuvinte noi în latină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să rămână însă departe de putere. Pentru că se numea Agrippina, ca mama sa, istoricii aveau să-i spună Agrippina Minor. Era ambițioasă și cinică; cu primul ei soț avusese un copil pe care nu-l dorise și nu-l iubise. Micuțul avea să ajungă împărat - se numea Nero. Seara, Galba îi spuse Împăratului: — Speculatores mă sfătuiesc să-i supraveghez pe britani; unitățile lor se mișcă. Britannia era o insulă sălbatică și, asemenea Germaniei, nu avea să ajungă niciodată pe deplin sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vă atenționez măi berbecilor, că prelungirea dezbaterilor poate aduce daune”. Se pare că unii din coaliție, voiau să o mai dea pitită chestia cu bebelușii și mămicile lor fiindcă vine Crăciunul și nu este ortodox să fii „javră ordinară” cu micuții români, ce vor veni după 1 ianuarie. Cu aceste vorbe imperative Băsescu spune că nu a vrut să impună o soluție. Nu, nici nu a impus-o. Ci le-a băgat-o dracului cu de-a sila în cap, iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
atunci a procedat la un tertip, ce s-a dovedit salvator. A înmuiat un pansament steril, în paharul cu whiskey a directorului maternității și l-a fluturat la o distanță sigură, de circa 15-20 de cm. În nici măcar un minut, micuțul era deja afară, urlând ca de mama focului, după o dușcă. Se zice, că atunci trei găini băștinașe din Basarabi, (Murfatlar) au cântat cocoșește, în cinstea marelui eveniment. Se năștea Traian Băsescu, viitor președinte al României." În copilărie a fost
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la cafenea. Am ajuns cu un sfert de oră mai devreme. Pur și simplu am stat acolo și m-am rugat ca „celebrul” criminal să atace după un plan, să aibă o teorie, aceeași teorie cu a mea. Ce faci, micuțule vampir? M-am întors. În fața mea era un vampir, criminalul. Pur și simplu am încremenit. Era foarte bătrân. Nu vrei să vorbești cu mine, Rose? Am închis ochii, am strâns țepușa în mână și m-am repezit cu toată forța
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rîndul lui la goană. Era cu neputință pentru micul Pierric să se scoale, să meargă, să fugă, stătea acolo fixînd-o cu privirea pe femeia care Încerca să se tîrască afară din groapa aceea deschisă, plîngînd și chemînd În ajutor... Atunci micuțul Își lăsă jos pachetul de cîrpe și se tîrÎ spre ea. Părul ei lung era mînjit de apă, de pămînt și de sînge; femeia se agăță de el, Pierric se Încordă Încercînd s-o tragă de sub dolmen, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu aceeași hotărîre ca și el pentru redobîndirea întregului areal! Nu renunțase nici o clipă să spere. Familia lui merita mai mult. La asta și la multe altele s-a gîndit Arus cînd l-a studiat pe nefericitul Lupino. Fără îndoială, micuțul ar fi murit dacă n-ar fi fost adoptat de haită. Dar, între a salva un lup, cînd numărul celor din tagma lor se împuținase dramatic și orice exemplar sălbatic era un bun neprețuit, într-un moment în care lupii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
În rest, a toamnă tîrzie arăta vremea, și cei doi proaspăt deveniți părinți se rugau ca norocul acesta să nu-i părăsească prea curînd. Se dovedise potrivită oprirea lor acolo, în vizuina de la marginea pădurii. Unde să mai înainteze, cu micuțul după ei? S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai aceste motive făceau ca zona să nu prezinte interes
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar fi fost frică dacă s-ar fi apropiat. Pur și simplu, micuțul nu avea vîrsta la care să conștientizeze pericolele. Dacă stătea și se uita bine, nu putea afirma nici măcar că-i putea da vreo vîrstă. Era un nou-născut, cu siguranță, care nici să se sprijine pe propriile picioare nu părea să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
care nici să se sprijine pe propriile picioare nu părea să aibă habar. Se hotărî să-l studieze de aproape. Avea experiență cu copiii și putea să jure că și acest neghiniță se va bucura de companie. Ce-ai pățit, micuțule? Te-ai rătăcit de turmă, așa-i? Nu-nțelegi nimic din ce-ți spun, e clar, dar asta nu-i vina ta. Ai să crești și-ai să înveți, n-avea grijă! Deocamdată nu-ți trebuie decît lapte și protecția
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înspăimîntat. Dacă nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-a găsit haita, e-adevărat! ...și care a fost primit în familia înțeleptului Arus... Tatăl meu adoptiv, el e! ...exact cînd Motidur, rîsul nemilos, pusese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cîți Oameni se adăpostesc aici? Lupoaica îi răspunse fără resentimente. Doi Oameni. O femelă și un mascul. Haita lor a fost una numeroasă, dar s-au împrăștiat care încotro, în căutare de pămînturi roditoare. Ei singuri au rămas aici, împreună cu micuțul, puiul lor. Acum sînt plecați după hrană, și, ca întotdeauna, l-au lăsat în grija mea. Nu se vor întoarce înainte de apusul soarelui. Doi Oameni, spui? Arus medită îndelung. Doi Oameni nu pot plăti pentru răul pe care toată haita
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
îl copleșeau atunci cu mii de atenții și copilul avea tot ce și-ar fi putut dori. În sfârșit, presupusa lui nenorocire îi adusese lui Jonas un frate devotat în persoana prietenului său Rateau. Părinții acestuia îl invitau adesea pe micuțul lui coleg de liceu, plângându-l pentru soarta lui nefericită. Cuvintele lor pline de milă treziră în fiul lor, băiat voinic și sportiv, dorința de a-l lua sub aripa lui ocrotitoare pe Jonas, pe care-l admira încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
masa pliantă și să se așeze în jurul ei împreună cu cei mici. Mâncând, Jonas mai arunca din când în când câte o privire către tabloul început, și uneori i se întâmpla, cel puțin în primele timpuri, să i se pară că micuții mestecă și înghit mai încet decât și-ar fi dorit el, lucru care îl făcea să găsească fiecare masă din cale afară de lungă. Dar într-o zi citi în ziar că pentru a asimila bine trebuie să mănânci pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă cuminți la locurile voastre, să le vorbească careva, el nu mai era în stare, ce idee falimentară aia cu majorarea contribuției, ce mai încoace și-n colo, trebuiau s-o șteargă micuții, se fac nevăzuți împreună cu suita de la balcon. Nu putea să fie așa simplu, Părințele, și totuși era, am văzut-o cu ochii mei, se risipea și lumea, alte zgomote indistincte la distanță, trebuia să faci ceva, să ridici o ambuscadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca să-mi ușurez conștiința în legătură cu puștiul. Asistenta socială cu care am vorbit m-a anunțat că Billy Maynard e deja acolo și o așteaptă pe maică-sa, fosta nevastă a lui Coleman Maynard, o prostituată cu șase condamnări la activ. Micuțul încă urla după tăticul lui. Am pus receptorul în furcă, dorindu-mi să nu fi sunat deloc. Urmară trei ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
înapoi, l-a uns cu alifia pe răni. Când a terminat, și-a pus mâinile ei parfumate peste picioarele lui bolnave și le-a ținut de parcă ar fi fost niște obiecte de preț, delicate, prețioase și curate. Mama lipsea, dar micuțul nu arăta nici un fel de intimidare în fața binefăcătoarei lui. Cu durerile ușurate pentru moment, își pusese capul pe sânul ei veșted și adormise. Nu se simțea nici o mișcare și nu se auzea nici o voce. Nu știu cât am stat așa în timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de bucurie. Copilul nespălat, plin de sânge, respingător, era trecut din mână în mână, pupat și binecuvântat de fiecare femeie de acolo. Ruddedit căzuse în genunchi și plângea și râdea cu nepotul în brațe. Dar Hatnuf nu ne auzea. Micuțul venise într-un torent de sânge care nu se mai oprea. Nici un pansament nu a putut opri sângerarea și în câteva clipe de la nașterea fiului ei, Hatnuf a murit, cu capul în poala mamei ei. Scena din cameră era teribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
crezare intrigantului ori ba? - "Bineînțeles că nu. Era un măgar... E drept, o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să-l ia nimeni în seamă. - I-o mai predam din când în când... La început, când
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]