17,823 matches
-
din volumul Convorbiri cu Paul Cornea pe care-l pregătește Daniel Cristea-Enache. Lacrimi pentru roman Pornind de la o observație a lui Nicolae Manolescu, moderatorul recentului Colocviu al romanului românesc, și anume „Tu în loc să-ți plângi ție de milă, plângi de mila romanului...”, Radu Aldulescu scrie în LUCEAF|RUL nr. 7 un text care se intitulează Lacrimi pentru romanul românesc. Iată ce motive are prozatorul ca să verse lacrimi pentru genul epic: „Romancierul e ca și mort într-un loc precum România, unde
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
a reușit să-și încaseze onorariul stabilit cu cei de la TVR. În replică, actorul Mitică Popescu, care prezintă de ani buni emisiunea “D’ale lui Mitică” la TVR 2, o contrazice pe divă, spunând că nu îi plânge acesteia de milă. “Mă mir că doamna Andreea Marin se plânge că nu și-a încasat salariu. Doamna are o colaborare foarte veche cu TVR și trebuia să știe că mai întâi sunt plătiți salariații și apoi colaboratorii. Iar chestia asta este o
Andreea Marin, desființată de un mare actor: E peste tot… () [Corola-journal/Journalistic/44578_a_45903]
-
tău... M-a sunat mama, de la Petrică, a stat acolo câteva zile când a ieșit din spital, m-a întrebat ce s-a întâmplat, de ce team lăsat. Așa a întrebat sărmana și m-a rugat să te iert... Mia fost milă, am mințit-o, i-am spus că totul este bine, că suntem fericiți și că la vară voi merge cu fata la ea; a crezut săraca... A insistat să te întreb dacă vor strămuta și cimitirul și, dacă va fi așa, pe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
interesează ce scrie în acte sau ce au hotărât judecătorii. Știi, președintele care ne-a despărțit a venit a doua zi să-i schimb locuința; l-am băgat în mă-sa, puteam să-l dau afară, dar mi-a fost milă de tinerețea lui. Nu mai continuă, își mai umplu un pahar, apoi încă unul. Spune-mi, te rog, Gheorghe, de ce ai venit? Dar fii sincer, știi că pe mine nu mă poți minți. Ce dorești, ce mai pui la cale
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noi... Tu ce gânduri ai, să punem răul înainte? Te sinucizi? -Tovarășe prim, să nu fim atât de pesimiști, ce, au fost chinezii mai deștepți decât noi? Cu câteva rafale îi liniștim, de fug ca iepurii... În plin și fără milă pentru trădători! Avem noi, oamenii, un instinct al conservării, ca și animalele, de altfel, ca la cutremur, uiți de copii și de mamă, numai să scapi. Cât timp avem oamenii noștri, care vor ieși din bârlog, ca lupii flămânzi, și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mâncat bărbații, când zgomotul unui motor de tractor îi făcu să se repeadă la fereastră. Gheorghe stinse rapid lumina și ieși în hol, să încuie ușa. Bătrâna se ivi lângă el, îl dădu încet la o parte, spunându-i cu milă parcă: E Sandu, mi-a spus că vine azi să-mi ducă la moară... Am terminat făina, i-am mai dat și lui frate-tu, să nu cumpere... Așa vine Sandu, înainte de a se lumina... Tractorul opri în fața porții, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără să-i tresară un mușchi pe fața încă tânără și frumoasă. Doar din când în când, ofta încet, cu milă parcă. Bătrâna își reveni prima. Umplu un pahar cu vin, vărsă câteva picături pe jos, își făcu o cruce mare, apoi bău, fără să se oprească, până goli paharul. Dumnezeu, să-i ierte! I-au ajuns blestemele... Gheorghe se uită
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
uși de termopan alb, o targă goală. Un spital. Sunt într-un spital. Oare ce caut aici? Întorc capul spre stânga. O femeie blondă, tunsă scurt. E frumoasă. Mă ține de mână și mă privește cam aiurea. Parcă i-e milă, parcă o doare ceva. Pe piept are niște pete de sânge. O fi rănită. Poate am venit cu ea la spital. O fi soră-mea. Am o soră? Cine e femeia asta? Cine-s eu? Întorc capul spre dreapta. Un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pariu că sunt de-alea cu te iubesc. Dar tocilarul n-o place nici el - și-a tras scaunul la marginea băncii, încât între ei doi ar încăpea foarte ușor și un al treilea coleg. Aproape că mi se face milă de Roxana. În pauză, mă duc la ea și-o întreb ce mai face. Nu-mi răspunde, întoarce capul. Scot din buzunar o ciocolată și îi ofer jumate. O ia și o înfulecă pe loc. Mă privește pofticioasă. O privesc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Tatăl ei mi-a dat cei mai mulți bani, fix o sută douăzeci de mărci. Cam atunci mi-am dat seama că e timpul să îmi închei afacerea. Gunther arăta jalnic și bătusem deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
toți mușchii ăia pare pătrat, altu are urechile ca unu din piticii din Albă ca-Zăpada și altu are freza aia idioată care se ascute în mijlocul capului ca un fel de punk, da’ mai mic și învârtit. Adică mă cuprinde o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în mijlocul capului ca un fel de punk, da’ mai mic și învârtit. Adică mă cuprinde o milă de ei așa de mare, încât mă așez obosit pe un scaun lângă ei și le spun. Le spun asta. Că mi-e milă. Am alcool în mine cât să mă calce cu mașina și probabil că aș adormi în timp ce-o fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îl pune jos la vreo trei metri în fața mea și își ia avânt așa ușurel și-mi trage un șut în cap. Cu petul ăla gol. Io aș fi încercat călcatul cu mașina. De fapt îs cam trist deja de mila lu ăsta. Îl întreb dacă nu i se pare normal să-mi fie milă de ditai omu care dă cu peturi în cap la oameni așa pe stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușurel și-mi trage un șut în cap. Cu petul ăla gol. Io aș fi încercat călcatul cu mașina. De fapt îs cam trist deja de mila lu ăsta. Îl întreb dacă nu i se pare normal să-mi fie milă de ditai omu care dă cu peturi în cap la oameni așa pe stradă. Oameni pe care nu-i cunoaște și care ar putea, cine știe, să i rupă capu ăla de punkist mic. Acum bag de seamă că am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei pași în stânga și unul în spate. Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul acoperit de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se scula cu noaptea-n cap. Ea cu Alexandru, mic pe-atunci, rămâneau acasă, și mai puteau trage un pui de somn până se lumina bine de ziuă. Așa era și cu Toma când umbla la liceu. I se făcea milă de el cât de dimineață trebuia să se scoale. De cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
transportul rănitului și nici tragerea la sorți din cuvintele schimbate între bătrână și cei doi bărbați pe tema locurilor din mașină, unde nu încăpeau cu toții. Trebuia făcut un al doilea transport. Din ambiție, s-o încerce pe ea, sau din milă, bătrâna stărui să însoțească rănitul și să i se îngăduie să-l vegheze la spital până-și va reveni. Trăiesc ca o lunatecă, îi mărturisi lui Tudor noaptea aceea, lăsând capul pe spate și închizând ochii, ca și când ar fi privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
turiștilor; să existe produse locale, artizanale (obiecte din lemn, ceramică, îmbrăcăminte) și produse alimentare (vinuri, brânză, fructe). Satele turistice sunt prezente, cu deosebire, în zonele montane (Maramureș, Bucovina, Neamț, Bran-Rucăr, Țara Moților), pe litoral (Vama Veche) și în deltă (Crișan, Mila 23, Mahmudia). În funcție de resursele turistice predominante, se deosebesc următoarele sate turistice (Melinda C. et al., 2003): 1. Satele balneare care se bazează pe valorificarea unor izvoare minerale, mofete sau ape sărate. Este cazul localităților: Coștiui (Maramureș), Oglinzi și Bălțătești (Neamț
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
cazul localităților: Coștiui (Maramureș), Oglinzi și Bălțătești (Neamț), Zizin (Covasna), Amara (Ialomița), Techirghiol (Constanța), Praid (Harghita). 2. Satele pescărești și de interes vânătoresc, ce oferă forme de agrement care vizează pescuitul, vânătoarea, foto-safari. Sunt cunoscute satele pescărești Crișan, Sf. Gheorghe, Mila 23 dar și unele sate de pe Văile Vișeului și Bistriței. 3. Satele etnofolclorice, așezări rurale care dețin un fond etnografic deosebit, reprezentat de arhitectura construcțiilor, portul tradițional și folclor; de exemplu, Rășinari (Sibiu), Vama (Suceava), Năruja (Vrancea), Săpânța (Maramureș). Serviciile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
s-au înălțat. Dar cine folosește doar sferturi, sau chiar mai puțin, de măsură, acela să treacă la o viață normală, căci nu-l va judeca nimeni. Iar cine face asta doar pentru poziția socială sau starea materială... Dumnezeu cu mila, păcat de spiritul lui. Pentru că cine se gândește numai la el și deloc la aproapele lui, mai necăjit sau aflat în suferință, nu va face decât să coboare, de urcat nici vorbă! Am lungit destul vorba cu lucruri care ar
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de pe palier. O găsesc repede. Stă întinsă în pat, pare că doarme. E palidă. În cameră se aude, în surdină, o melodie veche. Mă apropii și o privesc cu strângere de inimă. Deși acolo, suferindă, e tot frumoasă. Mi-e milă s-o trezesc. O privesc și atât. Închid ochii și-mi repet, în gând: „Sper să fie, sper să fie bine, sper...”. - Ana, tu aici? - Maria! Mă aplec, îmbrățișând-o strâns. - De unde ai știut? Mi-ai adus și flori, nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
intermediar între poet și această lume, între poet și celelalte personaje. În primul plan al lecturii, apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică"3. Zeflemeaua, tonul glumeț, expresiile populare sau de argou ("că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să nu te mai întorci înapoi, Nu facem o nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini, O, cum au crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască, ce iad fi-va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
artă a iluziei, a ipocriziei. Gorgias, în Elogiul Elenei, relevă caracterul persuasiv al cuvântului, "crai puternic". Accentuează puterea lui cvasimagică și demonică. Unele întristează, altele înveselesc, unele îngrozesc, altele încurajează. Prin intermediul lor, un auditoriu teatral este succesiv mișcat de groază, milă, admirație sau mâhnire și poate trăi experiențele altuia ca și cum ar fi ale lui însuși". Gorgias spune despre tragedie: "Cel ce înșeală e mai cinstit decât cel înșelat, iar cel înșelat mai cuminte decât cel care se ferește de înșelăciune". În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]