2,132 matches
-
furăciune curată, fără violență, oftase nea Sandu. Acum, Avocatul își atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la schimbarea denumirii instituțiilor represive dominante, Poliție-Miliție și Procuratură-Parchet, dar și la calitatea și la motivația personalului. Eh, alte vremuri, alte fețe, alte boacăne!). A terminat de completat datele... Acu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dat cote de cereale, lapte și carne către stat pentru a plăti, așa cum ți-am spus mai înainte, datoriile impuse de URSS. Dacă nu le predai de bună voie, venea de la sfatul popular o echipă de colectori, în frunte cu milițianul și-ți lua din pod porumbul sau grâul, laptele de la vacă sau porcul din coteț. În anul 1953, o astfel de echipă a venit și la noi și ne-a scuturat podul, luând de la gură hrana copiilor, a mamei și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
A doua zi când m-am trezit și am văzut unde mă aflu, m-am dus la brigada de tractoare care se afla acum la vreo 5 kilometri depărtare. La brigadă era agitație mare. Venise șeful pichetului de grăniceri, un milițian, șeful de brigadă, ceilalți tractoriști și colegul meu. Când m-a văzut șeful de brigadă a început să mă înjure, a venit la mine și mi-a tras câteva palme de față cu cei prezenți. Ce puteam să-i spun
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale, păsări, reptile, insecte izbindu-se de ușa grea, ferecată. Am coborât treptele de la intrare. Piața Victoriei, luminată slab de câteva becuri portocalii, era pustie. Doar foarte departe se zărea un milițian mergând încet, plictisit. Era o noapte frumoasă, cum numai vara pot fi nopțile. Ne-am luat de mână și ne-am privit în ochi ultima dată. Nu trebuia să vorbim. Știam că totul este pierdut, că de-acum încolo va
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să trecem pe lângă butoaiele imense, puțind a zer, din care oameni nerași, cu mutre posomorâte, scoteau bucăți mari de telemea. Erau uzi până la coate de zeama aceea lăptoasă. Prin intersecția de la Obor fiecare trecea cum vroia. Nu exista semafor, iar milițienii care se mai rătăceau pe-acolo erau ocupați mai curând să stea de vorbă cu infirmul care ținea cântarul de precizie sau cu vânzătorul de lozuri în plic. Era o viermuială ce mirosea a piele, a tutun, a cârpă, a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mult cu cît maică-ta e la mare pentru Încă o săptămînă. Încă mai ai nisip pe picioare, Înainte să te sui În tren, ai făcut o ultimă baie, la răsărit, pe plaja pe care rătăceau trei pescari și cinci milițieni. Ea, adormită, nu a Înțeles de ce pleci așa de precipitat. A fost așa de rea ideea cu salteaua? De ce n-ai rămas cu Florin și cu prietenii lui? De ce pleci așa? te-a Întrebat. Nu plec nicicum, dar cum dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de diluant și de terebentină. În orice caz, atelierul se umplea de tot felul de oameni, cutare și cutare, medici, cutare, director la uzina de apă sau de gaz ori În combinat, și așa mai departe - actori, sau profesori, sau milițieni, sau ingineri, mulți prieteni, dar și mulți clienți ocazionali... Toți treceau să vadă ce-a mai lucrat maestrul, iar tu te Învîrteai transpirat printre ei, căutînd pompa pentru bicicletă sau mingea, racheta sau fileul de tenis ori praștia pentru ciori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de la șevalet și intră alături, la Sorin, a cărui privire ironică se mișcă vioi deasupra unei mustăți răsucite - se plînge că e prea cald și nu poate să lucreze. Sorin i-a fost elev. Sorin strînge lume duminica (medici, profesori, milițieni, actori) cu niște metafore suprarealiste interesante: paiațe de cîrpă, funii Înnodate - despre care cineva a zis, mai În glumă, mai În serios ( În mod sigur cu jumătate de gură), că arată ca viața noastră. Apoi a intrat la Mircea, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coboare cu o stație mai devreme, fără alte explicații. Coboară, Împreună cu ceilalți călători, și pleacă mai departe pe jos. E deja Întuneric și primăria a uitat iar să aprindă lămpile stradale, și așa chioare. Oamenii vorbesc ciudat, e plin de milițieni care Împrăștie mica mulțime. Se strecoară prin parc fără să Înțeleagă ce se Întîmplă și În 10 minute ajunge la prietena lui, aproape lac de sudoare. Nu știe dacă e cazul să o Întrebe dacă are vreo idee despre ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
politică. Clar. Exact ce povesteau În tren bezmeticii ăia... asta se Întîmplă și la București. Dar tot acest grup e Înconjurat de un grup cam la fel de mare de oameni, majoritatea sînt În vîrstă, pensionari. SÎnt suporterii lui Iliescu, vociferanți, cer milițienilor care veghează toată poves tea să-i adune de-acolo pe derbedei. SÎntem În miezul lucrurilor, Îl privesc pe Andi și Îmi imaginez că și mie Îmi strălucesc ochii la fel. Ne Învîrtim o vreme prin mulțime, ne găsim cunoștințe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se opresc la intersecția unor alei. Pauză de țigară. Unii s-au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai are loc pe bancă, se așază pe un colț al ei, așa, mai mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au așezat pe bănci și Își suflecă mînecile cămășilor sau se șterg la frunți cu batiste, e o zi caldă, milițienii și-au scos chipiurile și Își fac vînt cu ele. Cutia e pusă undeva Într-o parte, unul dintre milițienii care Însoțesc alaiul, pentru că nu mai are loc pe bancă, se așază pe un colț al ei, așa, mai mult cu o bucă. CÎnd cutia trosnește, sare În picioare, ceilalți comentează, nu se aude ce, deși afară e liniște și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fusese imbatabil în figura asta, că nimeni nu reușise să-l facă vreodată tuș. N-avea decât să verifice cine poftea. 18 Dar dacă eu eram dintre toți singurul care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de un individ pe nume Schipor I. Ion. Ion Schipor s-a ridicat încet de pe pat, unde șezuse înconjurat de hârtii. O uniformă albastru-vineție să intre în cămin la noi, Dumnezeule! Se întâmpla pentru prima oară. Ceva oribil, ceva monstruos! Milițianul i-a cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să protesteze și a îndrăznit să întrebe de acuzația care i se aduce, fața toată a milițianului s-a lățit instantaneu și gâtul i s-a lățit și el în prelungirea feței, cu vene cu tot și i s-a învinețit, dar mai ales venele. Și doar atâta n-a fost clar, dacă înjurătura care i-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
toate amănuntele de genul ăsta, bune de pus, cândva, în piesele lui de teatru cu ego și alter ego; și de aceea, de avea să se mai ivească vreodată prilejul, avea să întoarcă pe toate fețele toate acele amănunte. Dar milițianul nu, el era sigur că toate aveau să se sfârșească în doi timpi și trei mișcări. Și după ce că ești un căcat de poponar, le mai și bagi ăstora gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
gărgăuni în cap cu ghicitul tău nenorocit în palmă! Versat cum arăta, l-a înăbușit pur și simplu. Fără figuri, ai înțeles? Sau vrei să te iau pe sus? În clipa aceea pe ușă a intrat și un al doilea milițian cu o armă automată la umăr. Iar în spatele său s-a ițit mutrișoara agilului Constantin Topoloveanu. ----------------------------------------------------------------------- PAUL TUMANIAN Manechine 2 1
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe câte unul, apoi, într-o noapte, pică mașina, îl ia și dus-îi! Unde? Dumnezeu știe, că până amu’ nu s-o întors nimeni. Și tu ce zici, să merg sau să nu merg la primărie? Trebuie, că altfel trimite milițianul și te ia pe sus. Bine, omule... Să nu uiți să-ți iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
anchetat... „Cum se vede treaba, omul se ține de cuvânt. N o zis el: <Te mai căutăm noi, să nu duci grijăă?” Și când o spus să mă prezint? Păiii... o zis să vii amu’ odată cu mine, de nu trimite milițianul după matale... Uite și dumneata! Nu ai voie să înghiți măcar o lingură de mâncare după o zi de trudă. Scurtă vreme după aceea, Toaibă călca șchiopătând alături de goarză. Știi cumva de ce mă caută? Dacă aș ști, cu dragă inimă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de elită, da, asta-i sigur. In timpul ultimelor războaie religioase din Europa, se retrăsese la țară. Scrisese pe pragul casei: "Ori de unde ați veni, intrați și fiți bine veniți". Cine, după părerea dumneavoastră, a răspuns acestei frumoase invitații? Câțiva milițieni, care au intrat ca la ei acasă și i-au scos mațele. Oh! Iertați-mă doamnă! N-a înțeles, de altminteri, nimic. Câtă lume \ nu găsiți? \, deși e atât de târziu și plouă întruna de zile întregi! Din fericire, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o hârtie. Întrucât aia, prima, a fost achitată cu întârziere, acum, amenda, trebuie repetată. Ăsta, fecioru-meu, s-a enervat. Și s-a dus la poliție, să le ceară socoteală, cum, și de ce... Ăia l-au sictirit. Ăsta i-a făcut milițieni comuniști, nu polițiști capitaliști. A, ne și insulți? În propria casă? Te dăm în judecată. Și eu pe voi. Dă-ne. Prostul meu s-a prins în cârlig, și tot continuă, și ne tot mănâncă pensiile...Măi, să fie, mă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și la orătănii. În fața plutonierului Iosifan, soțul dumneaei și tatăl băiatului, nu zice nici „pâs” și, când acesta îi face educație lui Lică descingându-se de centiron, ea fuge în odaia mare ca să plângă. Nici cu cei doi jandarmi bătrâori, milițieni mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mobilizați de război de la gospodăriile lor, nu prea vorbește dumneaei : dânșii îi spun „sărumâna” și „cucoană”, căci nu-s decât niște oameni de la țară, cu necazuri și sfaturi mocnite prin colțuri. Sub cerdacul de care se spânzura Lică, cei doi milițieni șed desculți și cu tunicile desfăcute. Ținându-l ca pe o sulă, Crețu mocoșea cu acul să puie un bumb albastru la cămeșa de câlți. Celălalt, care-și unsese bocancii cu gaz și îi lăsase la soare, îl privea. Crețu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta îl respectă. Mama nu scoate capul din bucătărie și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe nimeni, n-am pe nimeni mai apropiat... Trebuia să spun cuiva în care să pot avea-ncredere...“ Am plecat când deja era noapte și-am mers pe jos până acasă prin bălți, noroaie și pietriș, privit cu suspiciune de milițienii vigilenți. Abia acasă, în patul meu, mi-am dat seama de nebunia acelei seri. „Tâmpita“, mi-am zis, dar, ciudat, eu mă simțeam de fapt ca un idiot, ca un om care tocmai făcuse o mare prostie... Am adormit cu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]