2,841 matches
-
ONU din 1993), precum și alte documente internaționale menționează cu claritate nevoia de participare socială și de egalizare a șanselor pentru copiii și persoanele cu dizabilități, ca mijloace de promovare a drepturilor umane. O condiție importantă în acest sens, pentru care militează comunitatea internațională, o constituie depășirea modelului predominant medical în concepția și practica privitoare la acești copii și acceptarea complementară a modelului social. Ministerul Sănătății și Familiei împreună cu ANPCA (Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție) prin ordinul nr. 725/12709
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
se editează primul opuscul, Fleacuri. Se pare că, la un moment dat, avea o anumită situație socială și financiară, pentru că în 1914 era director și proprietar al periodicului „Trăiască Franța!”, apoi „redacteur en chef” la revista „Les Annales roumaines”, care milita cu înflăcărare pentru intrarea României în război. În timpul primului război mondial primește o misiune, pentru a cărei îndeplinire face o mare călătorie, ajungând în Statele Unite ale Americii pe calea cea mai lungă - Vladivostok - Japonia - și trăind o experiență deosebită, relatată
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
seamă producția scriitorilor din zonă, fiind în același timp deosebit de sensibilă la evenimentele politice (și literare) de peste Prut. Un posibil program se află și într-un număr care face bilanțul a opt ani de apariție: se afirmă că revista a militat pentru „descurajarea vedetismului, a exclusivismului estetic și ideologic”, dezbaterile din paginile ei tinzând să propună „puncte de vedere diferite, de pe platforme democratice”. Rubricile obișnuite sunt „Rug de cuvinte”, „Scepticul de serviciu”, care comentează autori și opere, „Interviul nostru”, în cadrul căreia
PORTO-FRANCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288978_a_290307]
-
nu poate exista excepție, spectacolul constituind încununarea dramei. În consecință, pare a vedea rolul regizorului mai important decât al autorului. Ține totuși să releve, teoretizând cu subtilitate, specificul literar al textului dramatic - legile lui, deosebite față de proză și poezie - și militează pentru cunoașterea prealabilă a acestuia, încât la reprezentare spectatorul să poată compara drama cu punerea ei în scenă, sensurile încifrate și dezlegările scenice refractate. P. raportează continuu arta spectacolului nu numai la arta literară intrinsecă textului de la care se pornește
POPESCU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288936_a_290265]
-
1848 și prelungite în viața publicistică și literară a ultimei părți a veacului al XIX-lea, în care termenii „poporal”, „poporan”, „popular”, utilizați în diverse accepții, cunosc o mare utilizare. P. continuă și principiile tendenționismului în artă preluate de la „Contemporanul”, militând pentru asigurarea specificului național și respingând ideea de gratuitate, „arta pentru artă”. Se pleacă de la premisa că arta exprimă viața în toate manifestările ei, într-o manieră sinceră și cu mijloace specifice, conchizându-se însă ambiguu că e menită să
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
clipă de viată). Publicația se deschide cu un articol de protest privind starea țăranului român din Transilvania (Drepturile țăranului român din Țara ungurească de G.Z. Brașoveanul, pseudonim al lui George Zamfir), urmat de o relatare, Măcelul de la Galați. Redactorii militează pentru drepturile sociale și naționale ale românilor din Transilvania, exprimându-și solidaritatea cu acțiunile și cauza lor (Paznicii păcii și cinstei). M.Pp.
PRIBEAGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289016_a_290345]
-
versuri, găzduite de diferite reviste și iscălite cu pseudonimele Robert Hart și Walter Rahuz. Câteva articole privitoare la cultură i-au apărut în „Icoane maramureșene”, „Cugetul liber”, „Șantier”, „Gândul vremii” ș.a. A fost unul dintre fruntașii Partidului Socialist din România, militând pentru formarea și consolidarea Federației Partidelor Socialiste din România (1924-1927). Membru în Comitetul Executiv al Partidului Social Democrat din România (1926-1938), s-a aflat printre cei care au acceptat unificarea cu Partidul Comunist Român și mai târziu înființarea Partidului Muncitoresc
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]
-
Congresul Proletkultului din ianuarie 1920, urmată de ieșirea treptată a mișcării din prim-plan. Adept al empiriomonismului, inspirat de Ernst Mach și Richard Avenarius, ideologul principal al mișcării era A. A. Bogdanov. În reviste precum „Kuznița” sau „Na postu”, Proletkult milita pentru o cultură de mase, înțeleasă ca început absolut al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
Budapesta. Devine membru corespondent al Academiei Române în 1905, iar membru activ în 1914. Din 1906 este profesor de filologie română la Universitatea din Cernăuți, unde va îndeplini și funcția de decan. Tot la Cernăuți conduce revista „Glasul Bucovinei” (1918-1919), care milita pentru unirea cu România. Stabilit la Cluj în 1919, organizează Universitatea nou-înființată, unde va fi, în două etape, rector (1919-1920, 1940-1941), funcționând aici până la pensionare. Întemeiază în 1919 Muzeul Limbii Române, primul institut românesc de lingvistică, fiind și director al
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
director pe Gh. Târnăveanu, iar ca redactor pe G. Belea. Ultimul număr iese cu titlul „Reînvierea românească”. Publicația se autodefinește, într-un apel, drept „Tribună liberă de luptă antirevizionistă și de românizare a românilor secuizați.” Articolul-program, aparținând lui G. Belea, militează pentru „sufletul românismului”, împotriva „indiferentismului politic”, pentru „replantarea vlăstarelor românești pe ogoarele părinților noștri”. Cea mai mare parte a paginilor este consacrată publicisticii, ilustrată de Gh. Târnăveanu, Ion Banu, G. Popa-Lisseanu, Aurel Filimon, Teodor Chindea, D. Ciurezu, dar sunt inserate
REINVIEREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289167_a_290496]
-
publică în paginile unor reviste ce se declarau net pentru o intervenție, în războiul ce izbucnise în Europa, alături de Franța și Anglia, cum erau „Vremuri nouă” sau „Calendarul «Luceafărul»”, unde colaborările se explică mai curând prin afinitățile cu cei care militau pentru idealul unității naționale. Din 1913 începe să manifeste interes față de literatura occidentală, prima lui traducere fiind un fragment din Maiorul Barbara de G. B. Shaw, publicată în „Vieața nouă”; e, de altfel, cea dintâi transpunere în limba română dintr-
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
care va dura până în 1924. Debutase editorial, în 1923, cu Versuri. Ideea. Ciclul morții. Între 5 ianuarie și 15 martie 1924 editează și conduce publicația „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, unde încearcă să pună în practică o idee pentru care militase încă din perioada bănățeană - organizarea „muncitorilor intelectuali” într-o structură care, așa cum va afirma mai târziu, în eseul Despre noocrația necesară, ar încununa „cea din urmă revoluție” și ar consfinți ceea ce, în patetismul vizionar al scriitorului, ar trebui să fie
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
an s-a făcut loc unor comentarii, mai ales ale conducătorilor gazetei, privitoare la menirea socială a literaturii, la rolul intelectualului și al artistului în societate. Astfel, în continuarea atitudinii statuate de „Contemporanul” și de pe aceleași poziții politice, s-a militat și prin M., așa cum s-a făcut și prin „Democrația socială” sau „Adevărul”, și înainte de „Lumea nouă științifică și literară” ori de „Evenimentul literar”, pentru o artă angajată. Promotorii acestei campanii de presă au fost C. Mille și Anton Bacalbașa
MUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288282_a_289611]
-
țării de valorile naționale și universale cultivate în perioada interbelică, gazeta încearcă să opună rezistență, declarând răspicat încrederea în monarhie și în democrație. Deși modest și cu ecou restrâns, M. își menține poziția până când existența să nu mai este posibilă. Militează pentru deschiderea spre civilizația universală, îndeosebi prin contribuția eseistica a lui Ovidiu Drimba, ca și pentru valorificarea tradiției din zona Mureșului prin articole și recenzii semnate de autori locali și prin folclor. Apare și o traducere din François Villon, realizată
MURESUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288315_a_289644]
-
astfel la ceea ce s-a numit resurecția literară ardeleană începută la „Gând românesc” și „Abecedar”. M. însuși publica număr de număr versuri, proză, traduceri și diferite intervenții la rubricile permanente „Carnet”, „Însemnări”, „Cronici (literare)”, cultivând cu ardoare valorile ardelene consacrate, militând pentru autenticitatea și responsabilitatea scrisului artistic, pentru înnoirea literaturii și a modului de receptare a operei literare sau difuzând opinii și informații despre evenimentele culturale curente, despre cărți și reviste. O acțiune complementară a fost și aceea de îngrijire a
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
, foaie politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 20 mai 1884 și 24 martie 1885; din decembrie 1884 devine organ al Societății Dacia Traiană. Trăsătura caracteristică pe plan politic a acestei gazete este ardoarea cu care militează în favoarea românilor din Transilvania, precum și în probleme de politică internă, atacând neobosit monarhia și guvernarea liberală. Cu epigrame susține partea literară Al. Macedonski. Este posibil ca și unele dintre articolele politice semnate cu pseudonimul Jupiter să fie scrise tot de
OPINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288543_a_289872]
-
la realizarea finalităților globale ale acestuia, ci pentru a maximiza beneficiile membrilor săi. „Spiritul de corp” reprezintă, în această perspectivă, promovarea intereselor comune ale membrilor unui subsistem, în contextul și cu instrumentele organizației. Militarii, de exemplu, pot fi tentați să militeze pentru creșterea importanței armatei încadrul colectivității nu numai pentru că ei sunt mai avizați în ceea ce privește importanța pentru colectivitate a organizării unei armate eficiente sau pentru că, în mod firesc, tind să supraestimeze obiectivul parțial spre care sunt orientați în cadrul intereselor globale ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interne) - într-un cuvânt, autonomia lor funcțională. Sunt active în cadrul sistemului din care fac parte nu numai pentru a-șipromova contribuția funcțională globală, ci și propriile finalități, chiar dacăacestea nu sunt concordante cu structurile și finalitățile dominante ale sistemului. Sistemul juridic militează pentru autonomia sa, care îi asigură corectitudinea funcționării, lucru de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul restrângerii autonomiei sistemului juridic, prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de care alte subsisteme ale societății ar putea să nu fie conștiente, manifestând chiar o atitudine ostilă. O structură opresivă a societății este orientată în sensul restrângerii autonomiei sistemului juridic, prin limitarea drastică a corectitudinii funcționării sale. Subsistemul artistic va milita pentru conservarea libertății de creație, apărându-se de amestecul potențial din afară care ar încerca să utilizeze arta în scopuri exterioare, anulându-i astfel valoarea și funcția ei specifică. Logica unui subsistem poate să nu fie conformă, integral sau parțial
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociolog. Rolul acestuia este de a sprijini, în ultimă instanță, colectivitatea, de a ajuta subsistemele să-și perfecționeze activitatea, integrându-se mai eficace în ansamblul social din care fac parte. Sociologul își asumă în acest model un rol activ. El militează, caută să convingă. Nu este doar un purtător de cunoștințe și tehnici specializate care pot fi puse în slujba oricărui client, ci un coparticipant. Cele două modele ale relației sociologului cu societatea nu sunt exclusive, ci complementare. Ele pot fi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
putea ea să reprezinte o formă „mascată” a opțiunii umaniste a sociologiei, o modalitate de a convinge patronatul că este în interesul său să ofere oamenilor condiții satisfăcătoare de muncă? Cei mai mulți sociologi actuali, consemnând caracterul parțial al convergenței productivitate/satisfacție, militează pentru acceptarea ideii că satisfacția muncii, „calitatea umană a muncii” reprezintă un obiectiv în sine al colectivității care trebuie pus alături de cel pur economic. Fluctuația reprezintă una dintre patologiile grave ale întreprinderii actuale. Ea costă întreprinderea, afectându-i sensibil eficiența
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
inclusiv de responsabilitatea asumată conștient de către producător. Dar impactul activității de producție asupra vieții producătorului însuși? Până nu de mult, întreprinderea își asuma o responsabilitate cu totul limitată față de participanții săi: excluderea unor condiții dăunătoare fizic. În ultimul timp, sociologia militează pentru o extindere substanțială a acestei responsabilități: responsabilitatea pentru întreaga calitate umană a muncii (calitatea vieții de muncă, după cum mai este adesea numită) ca element component al calității vieții. Întreprinderea trebuie să aibă grijă să ofere munci interesante, stimulative, oportunități
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
altfel ale evoluției. Tehnologia și eficiența ei constituie un alt criteriu propus pentru a determinagradul de evoluție al unei societăți. Leslie White a fost acela care încă din anii ’40, într-un mediu intelectual complet ostil ideii de evoluție, a militat în mod energic pentru adoptarea unei perspective evoluționiste. El este autorul așa-numitei „Legi fundamentale a evoluției”: „Ceilalți factori rămânând constanți, cultura se dezvoltă în măsura în care cantitatea de energie produsă pe cap de locuitor pe an crește sau în măsura în care eficiența mijloacelor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
termen lung. Interesul angajaților, prin contrast, este complex și depinde de salariile pe termen scurt, dar și de profituri (dacă acestea sunt economisite și reinvestite de către proprietari) astfel ca veniturile să poată crește în timp. Gradul în care angajații vor milita pentru diverse interese va fi variat; cererea de sporire a salariului curent se va reduce în măsura în care valoarea preconizată a veniturilor viitoare va crește. Numai în caz extrem, atunci când perspectiva veniturilor viitoare din profitul reinvestit va fi zero, ar fi rezonabil
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
adept al războiului rece, în vreme ce alții au văzut în el un savant păcălit de politică guvernamentală. Susținând cursa înarmărilor, el a emis părerea că „riscurile sunt minime în comparație cu acelea derivate dintr-un arsenal nuclear inadecvat”. În anii ’50, Libby a militat pentru “adăposturi împotriva căderilor radioactive” în curtea fiecărei case, care în teorie ar fi salvat populația de radiația letală provocată de un război atomic. În privința radioactivității, avea o părere surprinzător de optimistă. De asemenea, a susținut necesitatea testării armelor nucleare
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]