2,760 matches
-
Salonic) ș.a. Este membru al Asociației Internaționale a Criticilor Literari. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1982) și Premiul Asociației Oamenilor de Teatru (1987). Critica lui R. este „tipic militantă”, „de afișat caracter publicistic” (D. Micu). Deși poartă pecetea epocii, cronicile și recenziile sale se disting prin spirit critic riguros, nerv polemic, atitudine ofensivă. Cercetările de istorie literară au prevalat însă în preocupările sale, ceea ce i-a conferit un loc
RAPEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289135_a_290464]
-
să „împace” două concepte, elaborând Materialismul și personalismul energetic (1947). În scrierile lui există o simbioză profitabilă între filosofie și literatură, iar apropierea de opera lui Nietzsche i-a accentuat această tendință. La „Noua revistă română”- unde nu face politică militantă, deși era un doctrinar conservator - se va înconjura de critici și scriitori importanți, cunoscând direct pulsul viu al vieții literare. În cercul de colaboratori erau H. Sanielevici, Ovid Densusianu, Mircea Florian, Mihail Dragomirescu, N. Iorga, Ion Petrovici, I.-A. Candrea
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Eminescu, și la Colegiul „Sainte-Barbe” din Paris, M. frecventează cursuri de litere și filosofie la Paris și Bruxelles, dar se întoarce în țară fără diplome, totuși cu un meritat renume, pe care i-l adusese activitatea de gazetar și de militant socialist. Deputat în mai multe rânduri (1888, 1891, 1895), ca reprezentant al socialiștilor români și membru în conducerea partidului, el face parte din grupul „generoșilor”, alături de care, în anul 1899, părăsește mișcarea și se raliază liberalilor. După 1900 ajunge în
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
1849-1853) și abia în 1861 revine în viața politică, lipsit însă de popularitatea de care se bucurase înaintea și în timpul revoluției. În scrisori, proclamații sau broșuri politice se relevă constant ca un revoluționar intransigent, cu spirit practic și tact politic, militant neobosit pentru unirea și emanciparea socială a românilor. După mai bine de șaizeci de ani de la moartea sa osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj. M. a fost un susținător înfocat al culturii
MURGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
preocupărilor clasiciste ale poetului și a înrâuririlor clasice asupra operei lui. O atenție specială e acordată Odei (în metru antic) în procesul de trecere de la ucenicia la clasici la creația originală. Naționalismul lui Eminescu pornește de la premisa că „între scrierile militante și cele poetice ale lui Eminescu nu există deosebire de fond sufletesc, ci de finalitate și expresie”, totuși, cum era și firesc, materialul de bază al cărții îl formează publicistica. Cercetarea, sistematică și descriptivă (opera jurnalistului era încă sumar editată
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
, gazetă politică și literară apărută la București, bisăptămânal, între 5 decembrie 1857 și 11 mai 1861. Comparabil ca răspândire cu „Românul”, acest periodic de orientare liberală, dar reprezentând liberalismul moderat și critic al lui Vasile Boerescu, militant de la 1848 și ziarist cu vocație, a impus un alt stil jurnalistic și o altă judecată a evenimentelor decât gazeta lui C. A. Rosetti. La N. redactori responsabili au fost V. Boerescu (până la 29 mai 1860), I. Bălășescu (până la 17
NAŢIONALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288361_a_289690]
-
este directorul. În același timp cariera didactică a lui Călinescu este compromisă, iar proletcultiștii îl acuză brutal pentru „inconsecvențele” ce țin de formația sa intelectuală, aparținând regimului trecut. În articolul-program Lupta prin rațiune, din primul număr, se afirmă necesitatea angajării militante a scriitorilor în „slujba națiunii” și hotărârea de a înlătura forțele retrograde antidemocratice. Democrația era, în formularea de acum a lui Călinescu, „regimul în care supunerea obișnuită la interesele obiective ale colectivității și implicit la judecățile acesteia, ieșite din deliberare
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
etapa unui „bizantinism structural”, al cărui summum literar se găsește în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, apoi perioada fanariotă, a unui „Bizanț după Bizanț” (cu formula lui N. Iorga), numită de cercetătorul clujean și etapa unui balcanism „militant”, naționalist, deschisă mai înainte de umanistul Dimitrie Cantemir și continuată, într-o a treia etapă, de romanticii pașoptiști ai secolului al XIX-lea și în fine a patra etapă, în literatura veacului al XX-lea, vizibilă doar în plan estetic, nu
MUTHU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288336_a_289665]
-
D.). Recunoscută ca o vajnică militantă în interiorul mișcării social-democrate românești, se vede însă obligată să părăsească partidul în 1899, odată cu Ioan Nădejde. Crezând în puterea de influență a scrisului, N. a făcut deseori și din literatură o prelungire a jurnalisticii militante. Debutase literar în 1885, la „Contemporanul”, cu nuvela Două mame, fiind prezentă apoi în mai toate publicațiile socialiste, dar și în „Universul”, „Noua revistă română”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Arta”, „Voința națională”, „Comoara tinerimei”, „Viața românească” ș.a. Tipărește proză scurtă - Nuvele (1893
NADEJDE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
sprijinirea doleanțelor multor frustrați și năpăstuiți. După explozia decembristă, P. scoate periodicele „Vremea” și „Totuși iubirea”, fondează Editura Adrian Păunescu, reactivează cenaclul, interzis în 1985, cât și o nouă serie a revistei „Flacăra”, moderează emisiuni televizate etc. Angrenat în politica militantă, devine membru în conducerea Partidului Socialist al Muncii, de unde trece la Partidul Social Democrat; activează în Parlamentul României, ca senator al primului, apoi al celui de-al doilea partid, fiind desemnat și între parlamentarii care reprezintă România în Consiliul Europei
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
la situații personale, deoarece refuzul este un element central al afirmării de sine și aceste exerciții permit fiecăruia să progreseze în acest domeniu. In cazul Christinei, ea trebuie să refuze să semneze un document împotriva minelor antipersonal prezentat de un militant agresiv. Sarcini de îndeplinit Pentru pregătirea celei de a noua ședință, participanții citesc capitolul privitor la formularea unei critici. Sedința 9: exprimarea unei critici și formularea unei cereri de schimbare Trecerea în revistă a sarcinilor Tema refuzului provoacă numeroase emoții
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
n. Cotuțiu) și al lui Ioan Negoițescu, ofițer și avocat. Elev încă, la Aiud - va absolvi Liceul „Gh. Barițiu” din Cluj, în 1940 -, aderă la mișcarea legionară și mai târziu participă la rebeliune, fiind student la Sibiu. Scrie și articole militante, de care ulterior se dezice. În 1941 face parte din redacția revistei „Curțile dorului”. Îl cunoaște pe E. Lovinescu, cunoștință care, după propriile-i mărturisiri, îi marchează definitiv destinul literar. În 1943 se publică în ziarul „Viața” manifestul Cercului literar
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul intelectualului și a-l face să adâncească demersul său până la limita la care pot fi descoperite adevăruri relative, dar utile. Sociologii importanți sunt sceptici În fața unui raționalism „militant”, preferând un pragmatism moderat, recurgând adesea la argumente generate printr-o perspectivă comparativă și ferindu-se de teorii generale atotcuprinzătoare. După „experimentul” marxist și după eșecul lui Talcot Parsons În elaborarea unei teorii sociologice generale, nimeni nu mai pare dispus
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
făcut loc unor forme noi de relații, bazate pe competiție, solidaritate și cooperare. În ceea ce privește generația tinerilor, constatăm, pe plan mondial, o diminuare a spiritului revoluționar, o scădere a interesului pentru partidele politice, concomitent cu o creștere a mobilizării În jurul mișcărilor militante asociative pentru promovarea drepturilor omului și apărarea mediului. Iată de ce suntem de părere că problema dimensiunii sociologice și istorice a noțiunii de generație trebuie regândită În contextul unei societăți multigeneraționale care are abilitatea de a transforma raporturile dintre generații și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în configurarea peisajului literar românesc al anilor ’70-’80 ai secolului al XX-lea importanța activității foștilor membri ai grupului oniric rămași în țară - Leonid Dimov, Sorin Titel, Virgil Mazilescu, Emil Brumaru - nu mai trebuie demonstrată. Teoreticienii și exegeții - subiectivi, militanți, implicați - ai o. au fost cei doi inițiatori, Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov, exegeza profesionistă neputându-se exprima aproximativ două decenii asupra chestiunii. Conținutul o. e indicat de însăși denumirea lui, ce trimite la vis. Însă poetul oniric, precizează Dimov
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică versuri Emil Giurgiuca, Vlaicu Bârna, Virgil Carianopol, Mihai Beniuc, autori ce pendulează încă între expresia tradițională, pornind de la teoria spengleriană a orașului care ucide, și o atitudine marcată de un pregnant prozaism „militant”. Versuri mai semnează Emil Isac, Olga Caba, Al. Husar, George Popa, C. S. Anderco, Traian Chelariu, D. Gherghinescu-Vania, E. Ar. Zaharia, Yvonne Rossignon, G. Barbul, Radu Brateș, Grigore Popa, Teodor Murășanu, Livia Rebreanu-Hulea ș.a. Proza nu reușește să respecte programul
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
unui scriitor în marginea istoriei, cu implicare personală (ca ardelean, ca martor al dramelor provocate de istorie în anii ’40, ca bun cunoscător al culturii maghiare) și, totodată, cu recurs abundent la documente și la alte izvoare istorice. Spirit intransigent, militant decis al cauzei românești, adept al adevărului și al justiției, martor și trăitor al unor evenimente tragice, P. refuză și aici retorica agresivă a șovinismului, manifestându-se cu echilibru ca un susținător al armoniei și colaborării interetnice. SCRIERI: Psalmii neliniștii
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
să conteste valoarea și importanța generației optzeciste. Confrații mai vârstnici, moderniștii șaizeciști, par să nu se împace cu ieșirea optzeciștilor din starea lor de „infantilizare” și continuă să-i considere generația tânără, refuzându-le excelența valorică, în vreme ce vârful de lance militant al generațiilor cu adevărat mai tinere îi contestă ca retrograzi, ca evazioniști esteți și tehniciști, lipsiți de autenticitate, plăsmuitori ai unui „univers de carton”. „Excepționalismul” generației ’80 este astfel pus în chestiune. Contestările vehemente, reciproce ori încrucișate, par să fie
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Heliade- Rădulescu, V. Cârlova, Grigore Alexandrescu ș.a.), corespunzător aproximativ etapei 1820-1840, și e succedată, după etapa refluxului, numită postpașoptism (1860-1870), de ipostaza superioară, situată valoric la nivel european, creată de Mihai Eminescu. În varianta pașoptistă, romantismul românesc e un curent militant, mesianic, orientat spre social și național, fără a exclude tematica vieții personale, intime, contemplația, cultivarea pitorescului. Dominantele sunt iubirea de popor, adoptarea ca limbă literară a limbii vorbite, valorificarea creației populare, cultivarea tematicii istorice, în scop educativ, patriotic, reflectarea naturii
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
continuitatea și unitatea poporului român, aducând și argumente lingvistice, toponimice, etnografice. Concepția raționalistă asupra istoriei îl deosebește de cronicari, fiind vizibilă în înlănțuirea cauzală a evenimentelor, înlăturarea providenței din determinismul istoric, folosirea exactă a izvoarelor, în caracterul demonstrativ și sensul militant al scrierii. Dar modul de expunere, stilul, tonul preponderent narativ aparțin încă vechii istoriografii. Cultivarea limbii române, necesitatea promovării acesteia ca instrument de cultură, trecerea la scrierea cu litere latine, susținute implicit în textele sale, au fost abordate și explicit
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
animator și editor al publicației plurilingve „Cahiers roumains d’études littéraires”, pe care a înființat-o în 1973 și a condus-o până în 1980. După 1989 scriitorul își depășește rezerva autoimpusă, manifestându-se ca personalitate publică și mai ales ca militant civic. Se înrolează în Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, colaborând la ziarul acestuia, „Dreptatea”, se numără printre membrii fondatori ai Forumului Democratic Antitotalitar, semnează articole de angajament politic în favoarea liberalismului și a democrației în „22”, „Dilema”, „Sfera politicii”, „Cotidianul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
tăcerea instituită de comunism în jurul savantului. M. articulează într-un convingător studiu de caz datele intelectuale eteroclite ale unui personaj proteic și controversat. Ceea ce îl interesează pe critic sunt tehnicile de investigație brevetate de el, desemnate prin sintagma generică „hermeneutică militantă”. El publică, de asemenea, în Franța o carte simptomatică, Étiemble ou Le Comparatisme militant (1982). Textul a contribuit la reanimarea comparatisticii într-un moment în care disciplina se urnea cu greu dintr-o letargie prelungită. Prin această lucrare, în chiar
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
datele intelectuale eteroclite ale unui personaj proteic și controversat. Ceea ce îl interesează pe critic sunt tehnicile de investigație brevetate de el, desemnate prin sintagma generică „hermeneutică militantă”. El publică, de asemenea, în Franța o carte simptomatică, Étiemble ou Le Comparatisme militant (1982). Textul a contribuit la reanimarea comparatisticii într-un moment în care disciplina se urnea cu greu dintr-o letargie prelungită. Prin această lucrare, în chiar termenii autorului, comparatismul însuși dobândește un sens militant, de spargere a unei blocade, de
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
carte simptomatică, Étiemble ou Le Comparatisme militant (1982). Textul a contribuit la reanimarea comparatisticii într-un moment în care disciplina se urnea cu greu dintr-o letargie prelungită. Prin această lucrare, în chiar termenii autorului, comparatismul însuși dobândește un sens militant, de spargere a unei blocade, de ieșire din izolarea totalitară, de evadare în lumea liberă. Sinteza despre René Étiemble este prelungită de o alta, având același statut (de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la littérature (1988), unde autorul propune
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
la plafonul unor categorii nominale. Sintagma este folosită pentru universalizarea experienței macedonskiene, dar poate fi extinsă profitabil și la Mircea Eliade sau la Étiemble. Reducția categorială presupune frecvent proiecția universaliilor în sfera morală. E cazul categoriilor de macedonskianism, de hermeneutică militantă a lui Eliade sau de comparatism militant al lui Étiemble, dar și cel al conceptului de provincialism, a cărui veritabilă anatomie o întreprinde M. în toate cărțile sale. Coloana vertebrală a lucrărilor este însă ideologia culturală care ia în primul
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]