1,659 matches
-
privi în față, fără să cobor privirea ochilor în fața cuiva. Încercarea de față (cartea - n.n.) o socot ca o mărturie din niște vremuri aprige, potrivnice interesului național, pentru ca acele vremuri vitrege să nu se mai întoarcă vreodată pe plaiurile noastre mioritice. „...am îndrăznit să scriu și am reușit să scot la lumină o viață de om așa cum a fost ea... Am impresia că, pe undeva, încercarea mea place, și mai ales se citește cu ușurință, constituind „o lectură plăcută și chiar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e mare lucru să fii un remarcabil bucătar, precum „Măria-sa Boul”, din volumul în discuție. Titlul e incitant, cu o adresă și o țintă directă, raportat la o epocă nu prea îndepărtată, când, tuturor celor ce viețuiam pe meleagurile mioritice, ni se impuneau anumite meniuri delicate, preparate tuturor din „capete, gâturi și gheare (scurmace) de pui și chiar râturi și picioare de porc de la genunchi în jos”. Și noi, „fericiții de atunci”, ne băteam ore în șir pentru asemenea bunătăți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
este doar rânjet, râsul este scrâșnit, iar înjurătura stă să vină, de atâta veselie pe piciorul acesta de plai. Este, cu voia dumneavoastră și pamflet și istorie a unor vremuri crâncene pe care trebuie să le îndure blândul nostru popor mioritic. Dacă unii guvernanți se vor regăsi în această carte, trebuie să știe că nea Grigore nu a făcut nici un efort ca să-i bage între file, ci au intrat ei singuri prin ceea ce au făcut și fac. Așa că, eu zic să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ici în țara lui nea Pește. Cred, că are mare dreptate poetul acesta, am ajuns drept țara lui Pește, (cine naiba o mai fi și ăla ca să-l prăjim odată!). Țara lui pește, care doar mămăligă prăpădește pe meleagurile acestea mioritice, de când e lumea și în afară de aceasta nu reușește nimic altceva... Logica lui Lăpușneanu A trecut și Ziua Națională. Dacă nu ar fi fost chestia aia tare, cu Bocul percutând la ordinul Băsescului, în fața militarilor veniți pentru paradă, poate ziua aceasta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
os? Cred că ați ghicit, face haz de necaz și se veselește nevoie mare, distrându-se pe rupte de răul altuia. Păi unde ați mai văzut dumneavoastră în lumea asta mare, un popor mai specialist în râsu-plânsu, decât acest popor mioritic, încă numit pentru o vreme, poporul român? Așa că și eu fiind un brav român, mă distrez uitându-mă la televizor, la niște emisiuni din acelean care se vor în imaginația producătorilorn niște emisiuni serioase de analiză politică, emisiuni care, cică
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
lui că e băiat de gașcă și poate da pe gât un kil de coniac, fără să se cunoască, pe când Geoană, canci, nu este în stare de așa ceva.” Și spre regretul nostru, chiar așa s a întâmplat, prostia endemică a mioriticului nostru popor, nu s-a făcut de rușine și a ales: Băsescu. Au fost cred că definitorii pentru ce va urma, cuvintele marinarului, spuse când a văzut că este din nou reales, „I-am ciuruit”. Și într adevăr de atunci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ne-ai eliberat/ Și-am ajuns cu toții, drept într-un rahat!”. Deci bucură te cât mai ai timp... De râsul curcilor Dumnezeule, încep să mă îngrozesc din ce în ce mai mult, când văd ce fel de generație se plămădește acum pe aceste meleaguri mioritice! Uneori încep să mă consolez, că așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și-ți seacă inima de jale. Plângea Dumnezeu de mila românului, de-i sărea cămașa de pe el, și de abia atunci a înțeles românul, că în vecii, vecilor, nu mai este nici o speranță pentru acest popor urgisit, plecând înapoi spre mioriticul plai, cu inima și cu traista și mai goală, în bățul aproape putrezit. Desigur că nu toți românii o duc așa de greu ci doar vreo 98% dintre ei, restul de 2% cică ar duce-o ca-n sânul lui
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Băsescu se închină plin de evlavie, de opt ori pe zi și de trei ori pe noapte, acum o face pe-a mortul în păpușoi și ca de obicei, nu pune nici o vorbă bună pe lângă europenii aceștia mari segregaționiști cu mioriticul popor. Licuriciul acesta, s-a bucurat foarte, când românii în loc să cumpere avioane de luptă europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
duceau în toate colțurile lumii la export, produse românești. Dar rechinii cei mari ai lumii, deja puseseră ochii pe această țară în plin avânt, pe ce se construise, pe bogățiile acestei țări, cunoșteau tâmpenia de esență bovină a acestui popor mioritic, de asemenea cunoșteau perfect, înclinația spre corupție, fără limite, a faunei postfanariote de pe Dâmbovița, așa că au pus la cale uciderea celui care stătea în calea dorințelor lor hulpave, de a face din țara aceasta, care era deja o mare producătoare
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
iar în timpuri electorale să-i ghideze cum să voteze cu cap și să se autoguverneze. Dar presa, prin reprezentanții săi, are după cum se știe au un IQ peste medie, s-a prins urgent, că în loc să-l informeze pe tăntălăul mioritic, care și așa înțelege greu, mai bine ar face bani din prostia lui. Și face, nu se ncurcă! Așa că, nu vă fie cu mirare, când câte un ziarist care se lăuda pe toate drumurile că-i cinstit, fiindcă spune numai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și confortul sărmanelor mașini a și mai sărmanilor românași, tot mai rupți în coate și în alte părți proeminente, să devină obligatoriu de la 1 noiembrie, încălțarea mașinilor cu cauciucuri de iarnă. Se miră premierul și acum, de câtă mentalitate rutieră mioritică dă dovadă acest popor, de altminteri blând, că s-au repezit să se indigneze contra statului cel atât de milos, cu toate mărcile de mașini, că-i oprimă, punându-i să arunce puținii bani pe care-i mai primesc, pentru
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să fac și voia cititorului, acest consumator de literă scrisă, fiindcă după cum se știe, biblia economiei de piață începe cu cuvintele: consumatorul nostru, e stăpânul nostru. Mi-am făcut ochii roată, peste toată pădurea de uscături politice din mult prea mioritica noastră patrie postdecembristă, și nu am prea găsit de cine să mă iau, fiindcă în marea majoritate nu erau decât niște putregaiuri scoase din uz, iar unele exemplare, care erau încă aproximativ verzi, cum ar fi de exemplu Ion Iliescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și până acum, fiindcă în asemenea condiții orice este posibil... Cine dracu-i Zeus? A fost o vreme, când credeam că poporul acesta, este în majoritate o adunătură amorfă de cretini pripășiți din voia hazardului, pe aceste meleaguri mult prea mioritice, ca să poată menține o țară pe linia prosperității și mai ales a demnității. Dar am început să văd că nu este chiar așa. Nu pot să neg de fel, gradul uneori nepermis de ridicat al tâmpeniei, afișate la rang de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care de când cu penuria asta, s-a apucat să facă versuri pline de miez, din care cu voia dumisale le voi reproduce aici: „Fie criza cât de grea, stau mai bine-n banca mea“. Înălțătoare versuri, care simbolizează perfect psihologia mioritică a poporului acesta. Că ar trebui să-mi văd de treabă ,ca orice gospodar care își ține pe lângă casă și-o nevastă cu toate că mașina de spălat, mâncarea la comandă și servitoarea filipineză, au fost inventate de ceva vreme, dar eu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
acasè, i-am rèspuns bine, conducând-o pânè în fața imobilului în care locuiește, la numèrul cinci, nu m-a invitat sus, spunându-mi, Nu mè aștepta, Matei, vin eu mai târziu la tine! Bine! Aparent, în afarè de un bine mioritic, bine, omorâți-mè, dacè așa vè place, Matei nu mai are alte rèspunsuri, Atunci, neștiind ce sè fac, am trecut pe la Institut, poartă era deja închisè, dar portarul recunoscându-mè a venit sè-mi deschidè, era tatèl lui Ilarie de serviciu, Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Până la referendum, dacă va fi aprobat de consilierii comunali, sacrificarea porcului de Ignat a rămas în „coadă de pește”. CUM SE OBȚIN GĂINI CU GÂTUL GOL Întâmplarea s-a petrecut pe vremea când gripa aviară a poposit și pe meleagurile mioritice. Tușa Vasilica din Cocoșeni era vestită pentru galinaceele cu gâtul gol pe care le creștea an de an de când se știa gospodină la casa ei. Niciodată nu a crescut în curtea sa altfel de găini și era poreclită într-un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
meu a vrut să mă țină lângă el, chiar după terminarea celor zece clase. Dar a dat în patima beției. Eu eram adevăratul cioban al turmei de oi. În sat nu aveam prieteni, fetele mă ocoleau, fiindcă nu eram „ciobanul mioritic”, din contra, aveam o față plină de coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții, la discotecă sau la nunți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
drumul. Cînd mi-am dat seama, l-am căutat pe hartă, să văd unde ne aflăm. Nu era pe nici o hartă. Nu știam unde sîntem și încotro mergem, dar era un drum ca-n palmă și cel mai frumos spațiu mioritic din cîte văzuserăm. N-am apucat să ne minunăm însă de două ori ce frumoasă țară avem, că drumul s-a oprit la fel de brusc precum începuse. Și așa am ajuns, după o probă de safari, la Dunăre, în loc de Munții Godeanu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
spunem despre feciorii lui care, într-o lume rurală ce nu este deloc pregătită pentru integrarea europeană, sînt deja integrați, sui-generis, în lumea largă în care trăim. Cu aproximativ o treime din populația sa activă lucrînd pe plaiuri prea puțin mioritice și Dumnezeu știe cît la sută din plaiurile românești care nu mai aparțin românilor, în România se poate spune că mondializarea bate integrarea. Dacă vrem să înțelegem ce se întîmplă cu țăranii noștri din Maramureș sau de aiurea, avem toate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
posibil, ar fi avut rost ? Acestea sînt întrebări la care ar fi trebuit să răspundem, poate, de mult, așezat și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
autohtone. Lucrurile sînt deci mai complicate decît par. Vorba aceluiași Ricci, tradiția este o invenție reușită. Altfel spus, e mult de muncă pentru a crea „produse tradiționale” și bune, și vandabile. Dar, de data aceasta, e la îndemîna noastră !... Bunica mioritică, sufletul reclamei Pentru a fi „sufletul comerțului”, reclama trebuie să cunoască bine sufletul cumpărătorilor, adică al unei întregi societăți - sau, cel puțin, al unor largi categorii din acea societate. Reclama de succes este astfel și o excelentă radiografie a acestui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
variantă autohtonă, și el, a mitului bunului sălbatic -, și acolo au găsit-o, gata pregătită de reclamă, publiciștii noștri. Ea nu are consistență istorică, ci doar profunzimea tradiției, nu este de undeva anume, ci „de la noi, de aici”, din „spațiul mioritic”. Produsele bunicii noastre nu au istorie, nu au geografie, au doar tradiție. Dar această bunică a tuturor nostalgiilor este cea pe care o iubesc românii ! și ce e rău în asta ? - veți întreba. O, nu, și mie îmi place, căci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aruncat în poarta Pieței pentru a ne anunța că omenirea se împarte în două și că următorul clash va fi între developmentprone cultures și development resistant cultures, adică societăți făcute pentru muncă și dezvoltare și societăți care prin spiritul lor mioritic local nu au fost și nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
drum, de ce lătrat, de ce cântec / când însumi ceață sunt și pe lume / eu mă destram, ca prin păduri, în oameni? Învăluit într-un dor din ce în ce mai intens (și tot mai mult mi-e dor și tot mai des), uneori cu accente mioritice, transpuse în nevoia de reintegrare în natură, poposind în alt regn (să mi steie trupul între vii - cais), sinele își creează un univers din date inconsistente, diafane, eterice, colindate de aripa sacrului: ninsori nesfârșite - ale iernilor sau ale petalelor -, lumină
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]