6,725 matches
-
privește dar, până atunci, te rog să-ți vezi lungul nasului și să iei aminte la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plâns, apoi în râs, făcând eforturi să-și găsească tihna și împăcarea pentru a iubi. * * * Rebeca Schtac intră în birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare. Ce cauți tu aici? Doamna Noia răspunse cu politețea pe care i-o cerea funcția și locul. Sunt asistenta domnului director general. Cu ce vă pot ajuta? Femeia dotată cu nesfârșite voluptăți își încruntă sprâncenele. Ah! Nătăfleața de la telefon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
des ca să vadă drumul. Tenișii Îi erau leoarcă, iar degetele de la picioare păreau să-i fie murate și pline de nisip. Dar nici ploaia, nici vântul nu erau reci și nu se mai simțea obosit. și-a zis atunci cu mirare că nici măcar de ce-avea să aducă ziua de mâine nu-i mai era frică. Pe unde-ai umblat, fiule? l-a Întrebat Karl, alergându-i În Întâmpinare cu un mare prosop pe care-l ținea cu brațele Întinse, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
atunci nu i-au fost de nici un folos. Împreună cu grupul de douăzeci de indonezieni era, fără Îndoială, și un european. Se găseau Într-o celulă ori Într-o cameră Întunecată. Blițul Îi surprinsese pe câțiva, erau cu gura căscată de mirare, cu capul ridicat spre fotograf. Ceilalți stăteau cu picioarele Încrucișate, cu bărbia căzută În piept. În spate, europeanul singuratic se sprijinea calm de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-a cercetat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe iarbă, a zis Margaret și s-a așezat lângă el cu picioarele Încrucișate În semi-lotus. Mi se pare ciudat, e-un obicei european. Niciodată? s-a mirat. Mângâia iarba, parcă se bucura de țesătura unui covor. — Nu-i de mirare, a Încuviințat ea. Vreau să zic, pe-aici foșgăiesc prin iarbă tot felul de chestii, gândaci, șerpi... Nu te-ndeamnă la stat ca iarba din Europa, cum să-ți spun, de fapt nici nu știu cum e iarba acolo. Cred că mi-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbise cândva Karl. I-au plăcut tuburile strălucitoare de alamă care despărțeau băncile Îmbrăcate În pluș roșu, Însă nu i-au plăcut chelnerii eleganți și plictisiți, nici bărbații Îmbrăcați fără cusur care se uitau la ea cu un amestec de mirare și de bănuială. Vous-êtes seule, madame? a Întrebat-o cel care păzea intrarea. Nu i-a plăcut deloc felul În care bărbatul rostise madame, cu o apăsare aproape imperceptibilă a primei silabe. Excesul de politețe o făcea să se simtă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tuturor acelor persoane atât de îndatoritoare, le vorbea despre o groază de situații absurde, ce-au generat o serie de scandaloase persecuții, îndurate de sărmanul copil care avea fără doar și poate sufletul anihilat și era pur și simplu de mirare, că mai rezista încă nervos, numai vigoarea tinereții îl ajuta să se mențină la limita normalului. Cine-l vedea pe "bietul băiat" consumându-și energia în interminabile partide de fotbal, plin de vitalitate, transpirat, murdar, cu greu și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intrase în cap să e bolnav de inimă. Bărbatul însă nu era la fel de bine dispus, ședea din nou cu gândul la boala lui. Parcă-i picase greu la stomac ceva, nu știa ce, cocoșul, vinul, amorul, nici nu era de mirare după o asemenea zi, după atâtea imprudențe, una mai mare decât alta... Cum ședea așa, pleoștit, în fotoliu, cu privirea pierdută, Carmina își zise că avea ceva din căutătura mamei ei, poate acel ascunziș al firii ce se trăda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puternică: porii dilatați, mimica alterată de furie. Se contractă în ea de teamă. Violența îi repugna, o paraliza. Când era elevă se pricepea să aplaneze vrajba dintre fete. Dacă vedea doi copii bătându-se, îi certa. Ei o priveau cu mirare și nu înțelegeau de ce se amestecă. Existau atâtea vietăți lacome care devorau pământul fărâmă cu fărâmă. De ce, de ce să...Se răsuci din nou pe cearceaf, cu pumnii strânși, cu pleoapele închise. Doamne, ce rămăsese în casă, covoarele răsucite sub picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vă creez probleme și dumneavoastră și mie, eu îmi asum vina fără nici o discuție dacă e să se ajungă aici, Doamne ferește. Nu mi-am mai făcut abonamente s-au și scumpit dar, știți, ajunsesem să pun numai semne de mirare pe margine, că prea mi se părea absurd totul. Pe vremuri aveam colecții, de fapt le mai am și acum. V-am așteptat să vă spun toate astea, m-am întors chiar din drum, mi-ar fi displăcut profund să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin preajmă și, din aerul ursuz cu care freca mentă prin casă, îmi dădeam seama c-a dat peste una defavorabilă. — În asemenea zile probabil că era greu de suportat. — Greu? Era de-a dreptul imposibil. Nici nu-i de mirare că băieții au șters-o de-acasă cât au putut de repede... Între cazna compoziției și chinurile publicării avea o perioadă de vreo trei luni în care se purta că un om normal. Pe urma tot ciclul se relua. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cerul pentru ca el să nu ne doară și să nu ne apese vreodată. Luna sunase în colțul plopilor fără soț și poetul îi număra: ...unu, doi, trei..., îi număra...cu multă dragoste îngemănată cu neliniștea purtată în suflet, cu adâncă mirare pe cărarea vrăjită de flori de tei. Departe, la Ipotești, toate lucrurile au încremenit de-o vreme, și când vine zăpada, pădurea tot nu crede, și tot îl mai așteaptă cu zbor de păsări pe buze. Poate că totuși n-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Odată, pe când priveghea la descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și de activitatea învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul și ,,inspectorul cutare”. Deși ar fi putut pleca din târgușorul acela, spre locuri mai bune, domnu’ Trandafir a rămas acolo, unde a și fost îngropat. Scriitorul îi păstrează o amintire neștearsă, expri-mându-și sentimente de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
găzduire: Bună ziua , Robin Hood ! zisei eu bucuroasă. Bună să-ți fie inima! Hai, poftiți! Robin Hood se așeză pe scaun și îmi spuse: Suntem urmăriți de baron, tatăl lui Christabel! Foarte bine, zisei eu. La mine veți fi în siguranță. Mirarea îmi fu foarte mare, deoarece citisem cu câteva minute mai devreme cum baronul îl urmărește pe neînfricatul Robin. Robin Hood, vrei să-mi spui și mie de ce până acum ai iubit-o atât de mult pe Nand, iar acum v-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fericiți asemenea mie. Mulțumim! Andreea Sfetcu, clasa a IV-a C Un șoricel ciudat, mouse! Când am auzit prima dată despre cuvântul mouse, a fost acum doi ani, gândul fugindu-mi la micuțul șoricel din desene animate care mă amuza. Mirarea mea a fost mare, atunci când în prima oră de informatică, pe care am desfășurat-o la Clubul Elevilor să aflu că acest cuvânt mouse mai are un sens în lumea computerelor. Domnul profesor ne-a explicat că mouse-ul este o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu era atent, eu repede am intrat pe ușa corectă. Împăratul calculatoarelor m-a felicitat că am nime-rit și mi-a dat calculatorul. Eu, simțindu-mă vinovată că am trișat, i-am spus împăratului ce am făcut, iar el, spre mirarea mea, mia spus că m-a văzut, dar dorința mea de a avea un calculator l-a determinat să mi-l dea, chiar dacă am trișat. Altădată am visat că eram mică și că cineva mi-a adus o cutie mare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iritat al femeii aceleia cu alură de cal lipițan, simțul umorului o caracteriza Într-o mai mică măsură. Se gândi să-i amintească, lăsând la o parte orice menajament, că doamna Corlan nu merita figura cu spirtiera. Observa Însă, spre mirarea sa, că ea avea o cu totul altă expresie a feței. Devenise pașnică, surâzătoare. Ținându-și mâinile În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
când norul de praf ce camuflase până atunci șantierul s-a risipit odată cu ultimile acorduri ale unui frumos cântec revoluționar, muncitorii răsturnați În iarbă sub tufele de liliac Înflorit cu câte o bere În mână au putut vedea, cu destulă mirare și spaimă, conturul incandescent și intact al clădirii pe care tocmai o lichidaseră. După o vreme, liniile precise s-au tulburat, s-au amestecat Într-un vârtej orbitor care s-a desprins de pământ fără greutate și, după un zbor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
după plecarea lui Cain a căzut prima zăpadă. Timpurie, fără preaviz. A fost botezată „Zăpada lui Cain”. A ținut câteva ore. II. Caiet cu vise și Însemnări 1. „Vis cu teckel. A intrat În frizeria veche din centru. Lucru de mirare căci fusese demolată demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dacă se lăsa deoparte vila doamnei Ster, dar tocmai de aceea Îndrăgit. Ar fi putut să-și facă oriunde casă În oraș. El Însă a preferat să rămână În „Bosnia”, În casa Martei, lăsată moștenire de domnul Andrei Morar, spre mirarea tovarășilor de la Municipiu care nu mai trăiau demult În umbra Îndemnului marxist la unire În cumpătare. Un răspopit, fost manechin apoi și vânzător de Înghețată, convertit la marxism-leninism, nu putea avea o altă opțiune, observau cei mai lucizi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu accent magrebin, care Îi șoptea Întruna la ureche: „notre nature est dans le mouvement. Le repos entier c'est la mort.” Sătul de citate, hotărî să ia viața pe cont propriu și se trezi strigând În gura mare, spre mirarea trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Căminul cultural despre binefacerile tovărășiilor și ale gospodăriilor agricole. Unii Îl și numeau „tovarășul părinte”, iar preotul Petridean Îl invita de fiecare dată la masă și, după două, trei pahare de țuică, i se adresa cu „frate Coriolane”, spre mirarea golită de sfânta mânie proletară a secretarului de partid, nelipsit de la petrecerile tovărășești din casa parohială. Teoria lui era simplă: Dacă oamenii vor crede cu adevărat În viața nouă și Îmbelșugată care Îi aștepta, atunci așa vor și trăi. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ai Întrebări, ești un om mort. Uita cuvinte de care avea nevoie În fiecare zi dar, În același timp, Își aducea aminte de cuvinte vechi cu care nu știa ce să facă. Unele dintre ele nici nu erau românești, spre mirarea jucată a Martei care Îl Întreba Îngrijorată: Jaj, Cori dragă, de când vorbești tu ungurește? Tovarășii, apăsa anume pe cuvânt, știu? A Învățat ungurește fără să-și dea seama, doar uitându-se la Marta, cam șase ore pe zi, timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aducă tuturor numai bucurii, pace În suflete, sănătate și prosperitate. Cu stimă, Teodosie Jalobeanu, contabil șef, pensionar până la moarte, cum câini până la moarte sunt dinamoviștii. P.S. Soția mea spune că scrisoarea mea nu are nici cap nici coadă, lucru de mirare pentru mine, finanțist de formație și șef de promoție. Și mai spune că nu se Înțelege cine scrie și cine vorbește, cine doarme și când se trezește și cine ascultă. Un lucru, unul singur, i se pare ei limpede: patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
față și altele sugerează existența unei populații stabile, dacă nu chiar în creștere. Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]