8,023 matches
-
de varză. Petele miros a amoniac și oțet. Ține lampa fluorescentă și citește dârele străvechi de smântânică. — Am găsit aici o vrajă pentru zbor, zice. Și una din astea ar putea să fie un descântec de dragoste. Răsfoiește cartea; paginile miros ori a bășini de varză, ori a pișat cu amoniac. — Descântecul de adormire, zice, e ăsta de-aici. Un vechi descântec zulus. În secretariat, Mona vorbește la telefon. Helen își pune mâna pe brațul meu și mă împinge înapoi, depărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10, 11... Și futu-i. Futu-i! — Relaxați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fund și degetele enorme și tari se smucesc afară. Între picioarele mele e o băltoacă de sudoare. Cu dinții încă încleștați, mă îndrept rapid de șale. Ofițerul se uită la degete și zice: — Credeam că acolo mi le las. Își miroase degetele și face o mutră scârbită. Perfect, zic, trăgând adânc aer în piept, cu ochii închiși. Mai întâi pune stăpânire pe mine, acum mai am și grija că Helen pune stăpânire pe toți cei din jurul meu. Și polițaiul zice: — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
toată lumea și pe mine mă arestaseră, zice Mona. Punând cutia în portbagajul mașinii ei, zice: — Tocmai ai ratat-o pe doamna Boyle. Acum o clipă a plecat de-aici plângând. Dom’ sergent. Mașina mare, de agent imobiliar, a lui Helen, mirosind a tapițerie de piele, nu se zărește nicăieri. Uitându-se la pantofii ei maro, la costumul pe comandă cambrat, cu pernițe la umeri, la hainele de păpușă cu nasturi enormi de topaz, la fusta scurtă, Mona zice: — Nu mă întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cealaltă a șoselei... La o discuție, cînd s-a renunțat la casa de creație, am zis că merge și-o crescătorie de proci; bună idee, au zis, rămîn resturi de mîncare; dar s-a găsit unul că ar putea să miroasă și-au dus porcii mai la vale, la un i.a.s. Ideea a rămas frumoasă! Îmi pare rău. Cînd mă uit la planșeta pe care stă ansamblul, închid ochii, aud liniștea creației din interior, apoi privesc alături, la planșele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mașinii, pe culoar. Termină de dat înapoi, face un ocol și iese în șosea. Țăranca în suman își face cruce. Copiii gemeni se grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Lazăr, amicul dumitale, vine cu geanta plină. Am telefonat pe la unu la tipografie și mi-au spus c-a plecat spre autogară, vine cu cursa rapidă. Vezi că te-a căutat Doinița pe-aici. Dacă nasu-mi nu mă-nșeală, am mirosit că mica petrecere de după spectacol o facem la ea acasă. Da, murmură Mihai roșind taică-su... Bine. Nu-i rău. Da' sper că n-o faci de oaie anunțîndu-ți logodna, ca-n filmele proaste. Evenimentele cu tam-tam sînt de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu gura plină, parcă voia să ne convingă cît e de bărbat. Cînd zîmbeam uneori, n-o făceam de dragul glumei multe din ele penibile, ce se spun între bărbați la o bere proastă și o farfurie cu mici abia rumeniți, mirosind a carne de oaie -; zîmbeam pentru că-mi revenea în minte imaginea cocoșului urcat pe gard să strige cucurigu, umflîndu-se în pene sub privirile tuturor găinilor. Tot în delegație? Poftim? a tresărit Paula, intuind că este întrebată. A, da... De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
găsi vreunul să-l întrebe de ce, de unde... Unii îți fac rău chiar și cînd îi ajuți. Așezat la aceeași masă cu Lazăr, profesorul gustă vinul: Superb! Cotnari veritabil, netratat. Ce zici de geamantane? Încăpătoare. Fii o dată măcar serios! Nu-mi miroase a bună. Dați-mi mie porția dumneavoastră dacă nu miroase cum trebuie bombăne Lazăr. Șoferul a știut ce are în geamantane, dar ne-a lăsat să răbdăm. Cîte astfel de drumuri or fi făcut, astea, pline cu carne și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rău chiar și cînd îi ajuți. Așezat la aceeași masă cu Lazăr, profesorul gustă vinul: Superb! Cotnari veritabil, netratat. Ce zici de geamantane? Încăpătoare. Fii o dată măcar serios! Nu-mi miroase a bună. Dați-mi mie porția dumneavoastră dacă nu miroase cum trebuie bombăne Lazăr. Șoferul a știut ce are în geamantane, dar ne-a lăsat să răbdăm. Cîte astfel de drumuri or fi făcut, astea, pline cu carne și vin!... Speculă... Poate confirmă Lazăr -, dar acum prinde bine, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se găsește mîncare... a strîns bărbatul din umeri și s-a aplecat spre un ungher al terasei de unde a luat în mîini două traiste mari, vărgate și le-a băgat în hol. Mîine seară i-a șoptit cu aceeași răsuflare mirosind a țuică transport combustibil la niște unități, în deal. O să arunc peste gard, în spatele casei, cîțiva saci cu cărbuni și lemne. Nu știe nimeni, șoferul are și el ciubucuri... Numai să fiți atentă, să băgați repede în magazie... A uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Simon în a zecea zi de la prima lor întâlnire, i-o prezentă pe Geena. Geena era și ea o fostă alcoolică în plin proces de recuperare, o arătare subțire cu aspect de hippioată, îmbrăcată în haine negre de lycra, care mirosea a apă de colonie cu paciuli ieșită din termenul de garanție. Geena era o veche complice a lui Dave 2, având și ea o sexualitate latentă, dependentă de plăcerile provocate de ceea ce am putea numi - în termeni neologici - voyeurism psiho-empatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
armăsar din ăsta futăcios își vâră scula lui purpurie, mare cât toate zilele, în gaura căscată și sângerândă a curului unei biete fătuci albe, frumoasă și delicată ca o floare. O floricică abia trecută de vârsta primei comuniuni, cu jupoanele mirosind a levănțică. Doamne, cât mi-e de silă de așa ceva! Doamne! Îmi dădeam seama că greața cu care lupta era, de data aceasta, reală. — Așa că de ce nu rămâi să auzi și sfârșitul poveștii, dragule? Vrei, iubitule? Hai, te rog? Figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ferată năpădite de buruieni, unde își avea adăpostul o gașcă de vagabonzi. Cam pe la șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și corpul gol. La vederea penisului, cădea într-o stare de reverie și visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se afla deja acolo; tocmai ridicase grilajul mobil al unei guri subterane de aprovizionare. Bull se uitase la un instalator care-și făcea de lucru, la biserica metodistă de cărămidă roșie, care se ridica deasupra panoramei de acoperișuri suburbane și mirosise aerul primăvăratic. În dimineața aceea, avea sentimentul unei vulnerabilități bizare, pe care o puse pe seama rănii sau arsurii sale. Dar Bull nu se lăsa doborât. În definitiv, era un bărbat care trebuia să ajungă la o programare, lucru ce reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment să-i spună lui Alan că iar e însărcinată. Bull luase parte la o băută de adio cu colegii, pe drum. Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mai jos, pe o față plată, cu un nas redus la două găuri, ca la peștii abisurilor. Purta totdeauna, vară, iarnă, o bască trasă până în sprânceană. Faptul că nu era destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la bun început faptul că rostea corect numele actorilor, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Strategia aceasta, asemănătoare cu a lui Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea asta a reușit, când numitul Stănescu rostește sepulcral, cosind aerul cu mâinile: Omul este frunza văzută de om/ Omul este floarea mirosită de om/ Omul este calul călărit de om/ Omul este piersica gustată de om/ Omul este marea pipăită de om/ Omul este roata/ Omul este laptele de capră băut de om etc., etc. (dar un șpriț de vară, ofițeresc, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
n-aveau însă egal, mingea pleca cu precizie și lua o viteză aiuritoare, ca și buzele Nicoletei când o conduceai acasă după ore și, fără să aprinzi lumina la subsolul scării, intrai cu ea de mână pe culoarul boxelor, unde mirosea a gogonele și a cartofi umezi. Ciocații mei negri o făceau să râdă strepezit pe Alexandra Ștefănescu, o ființă cu ochi puțin strabici, care-a izbutit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea prin întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am dus și eu la Steaua. B. Problema transportului în comun, a banilor și a timpului a) de pe aleea Băiuț până pe Ștefan cel Mare era cale lungă, se schimbau două autobuze și-un tramvai; b) în autobuze și-n tramvai mirosea a transpirație și a pârțuri; c) mirosul de transpirație și de pârțuri dura o oră la dus și o oră la întors; d) o oră la dus + o oră la întors = două ore; e) două ore + ora din stațiile I.T.B.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ce legătură ar fi putut să aibă cu năpârliții din Ghencea? Zău, ca dinamovist, sunt de părere că-i mai bine „muie Steaua“ decât „trăiască și steliștii la fel ca Aldo Moro“. Descriind perpelelile mele nocturne (când în cameră parcă mirosea a inimă de câine roșu arsă), apare în treacăt și un nume: Fifi. E urmat de-o precizare: pisica. Or, nu-i posibil ca lucrurile să rămână așa. Despre Fifi, draga de Fifi, sunt atâtea de spus! Era maidaneză, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă fără tablouri, unde mirosea ușor a usturoi și a murături. Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă lungă la parter unde săream seara pe fereastră (fără să miroasă nimic Stăneasca), o terasă pe care-am aranjat primul sărut din viața Cubanezului, convingând-o pe Nicoleta să pună puțin suflet sau măcar să-i arate ce știe. P.S. 1: am uitat o scandare dintr-a cincea, „Steaua, sunteți buni/ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ale lui. Eu, de exemplu, îl cunoșteam pe Bogdan ăsta de la un joc de fațea, el avea șase ani atunci, iar eu vreo trei, în orice caz, jucam pentru prima oară în viață așa ceva, era noapte, întuneric beznă, dar nu mirosea defel a brânză, Bogdan se punea, capul se rezema de braț, iar brațul de un tomberon de gunoi, număra din zece-n zece până la o sută, evident, cine nu era gata era luat cu o lopată și mânca și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]