5,723 matches
-
de dimineață. Cîntec la tarabă (care, publicat pe prima pagină din „Vatra”, a provocat o polemică în coloanele altor publicații), lansează un popular îndemn obscen în toate direcțiile posibile, cu voluptatea diversificării andrisantului. Dar și în textul anterior, accentele grave, mistice sînt dublate de accente ascuțite, la nivelul teatrului de revistă într-un sezon mort: „Toate-aceste arătări fără eu -/ Cum vor vorbi cu Dumnezeu?// Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca?/ Dar palmier de stat? Dar Agaton?/ Ce o să zică Nelu la
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
o reacție atît de acută, cauza nu stă în vîrsta necoaptă, ci în aluatul de sensibilitate nefirească. Puțin mai tîrziu, copila se leagă de o iapă, Berta, pe care o călărește după voie, între om și cal înfiripîndu-se o relație mistică: în vacanțe iapa o recunoaște, se desprinde din herghelie la primul fluierat al copilei și își întinde capul ca Mihaela să se agațe de coamă spre a i se urca în spate. Deznodămîntul se petrece după zece ani: „Berta era
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
cu prilejul sărbătorilor. Prea mult internațional strică În RAMURI (nr. 12, 2013), alături de pagini literare interesante, putem citi și un eseu intitulat Mistica luminii și a focului la Vasile Voiculescu, semnat de Bogdan-Ioan Anistoroaei. Nu interpretarea în sine în cheie mistică a liricii lui Voiculescu ne-a făcut să ne oprim asupra acestui text, ci supratitlul sub care este el așezat: „Premiul revistei Ramuri la Festivalul Internațional Avangarda XXII”. Să se fi organizat undeva, în străinătate probabil, un festival internațional dedicat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
rămâne un expert al sugestiei. Fapt dovedit din plin și în românul de față. Mai ales că editarea cărților cu și despre părintele Iustin Pârvu ar fi orientat interpretările, fără doar și poate, catre soluții religioase. Scriitorul evita stridentele perspectivei mistice și mizează până la sfârșit pe cartea sugestiei, oferind astfel cititorului o sumă de perspective simbolice. Românul urmărește, așadar, cazul bizar de la Aiud, configurând ceea ce s-ar putea numi teroarea desăvârșită: un spațiu închis, ce privilegiază teroarea unidirecționala devine unul al
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
neon, culorile calde și saturate conferă cadrelor lui Refn ceva dintr-o pictură hemoragică, opresivă, dintr-o vivisecție cu organe pulsatil translucide. Visceralitatea se vrea compensată de o gesticulație aproape extatică, în care tăcerile lasă loc unor gros-plan-uri de reflex mistic. Câteva recurențe înscriu în aria obsesiei gesturi încărcate de ritualitate ca formă de sublimare a cruzimii. Tăierea mâinilor revine ca un laitmotiv, implacabilul Chang mânuiește sabia ca un veritabil samurai atent ca mișcările să nu impieteze ceva din coregrafia unei
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
abulii care nu numai că-i retează ambiția, dar, în același timp, îl scutește de neplăcerea de a lua act de proporțiile dramei pe care o trăiește. Marii contemplativi au accese periodice de abulie, la fel ca ființele cu înzestrare mistică. Cu un indice de frecare foarte scăzut față de evenimentele cetății, boemul e atins de indolență socială, dovedind o crasă indiferență față de treburile politice. În afara cercului de prieteni, nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, de aceea boemul nu trăiește
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
în vecinătatea geniului, a fi schimbat cu el vederi și impresii, mari și mărunte, despre câte se asociază într-o minte neastâmpărată și scânteietoare, a fi ascultat împreună simfoniile lui Beethoven, în comuniune cu "inefabilul", ascunzându-și unul altuia lacrimile mistice, după ce mai întâi îi podidise roua nerușinată a râsului, acest noroc l-am considerat totdeauna privilegiul unic al lui Zarifopol." Cinstea pe care i-o făcea Al. Rosetti, avea să scrie criticul, l-a găsit "buimăcit și dezorientat", între altele
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice - magică, mito-simbolică, mistică -, insul trăitor
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
mă tulbură" (Mărul). Astfel de instantanee denotă o mare sensibilitate, precum și o adevărată știință a amănuntului semnificativ (nimic nu e întâmplător, totul se află în legătură și interdependență, părțile își aduc aminte că există un centru, în această poezie discret mistică și vizionară). Lumea miniaturală nu este, de fapt, una măruntă, ci un ansamblu de forțe, cuante, energii, care încearcă să transgreseze nivelul grosier al realului, printr-un elan ascensional: ,mila de toate/ plutește în aer/ pata ei argintie răsfrânge/ sigla
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
bazează mai mult pe o analogie sau o coincidență: Gusti a făcut din țarănime obiectul sau de studiu și ultraortodoxia și Legiunea au făcut tot din țăran un simbol; doar că nu era același "țăran", unul era demografic, celălalt era mistic! În termeni silogistici acesta este deci un sofism, un sofism destul de grav. Există apoi ipoteza soft, care este mult mai largă - aproape dominantă în Occident, în general, si in Franța în particular. Și anume o serie întreagă de elemente în
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
n-a împiedicat câtuși de puțin că el să fi expus pentru prima oara în mod cuprinzător și conștient formele ei generale de mișcare. La el dialectica stă cu capul în jos. Ea trebuie răsturnata, pentru a descoperi sub învelișul mistic sâmburele rațional"35. Gândirea realității, susține Marx, reprezintă rezultatul metodei materialiste, opuse celei idealiste, hegeliene; felul în care oamenii trăiesc că suma a relațiilor de producție în care intră, felul în care ei își însușesc și consumă mărfuri, se reflectă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ceilalți oameni, egali în libertatea lor, fiecare comunitate, societate, fiecare popor își găsește recunoașterea numai în celelalte popoare, egale și libere. Așa cum am constatat, recunoașterea nu poate exista într-un context inegal. Așa că devenirea istoriei nu este deloc un proces mistic și fetișist, care se petrece obiectiv, dincolo de posibilităție oamenilor de a îl influență; istoria reprezintă tocmai omenirea ghidată, mai mult inconștient decât conștient, de pasiunile și interesele sale, de permanență nevoie de recunoaștere, rațională și afectiva deopotrivă, Hegel recunoscând chiar
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
ar fi: poziția platonică, a chestionării existenței diferențelor subiectiv/obiectiv; poziția inexistenței dezbaterii subiectiv/obiectiv, prin echivalarea conștiinței și a liberei voințe cu iluzii ale limbajului, ,induse" de ambiguitățile acestuia; poziția pozitivismului logic (Wittgenstein); poziția carteziană (,Cogito, ergo sum"); poziția mistică (proclamînd conștiința ca motor universal molecular); poziția paradoxală (tip Hofstadter, care statutează imposibilitatea de a găsi răspunsuri logic satisfăcătoare la dezbaterea minte/corp și subiectiv/obiectiv); poziția intenționalității conștiente (tip Turing, afirmînd că ,gîndirea e ceea ce gîndirea face"); poziția cuantică
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
un prilej de chefuri. Argumentele în acest sens au devenit clasice - începînd cu absența unor sfinți și martiri de origine română și terminînd cu inexistența unui veritabil misticism; în literatura română, și mai ales în poezie, pragul dintre religios și mistic n-a fost trecut pînă acum de nici un scriitor român notabil. Formulele frapante inventate de cîțiva sociologi, înzestrați cu talent literar și cinism, precum Mihai Ralea, au făcut școală și nimeni nu le-a mai măsurat doza de aproximativ și
Sîmbăta paștelui by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/10694_a_12019]
-
unui turist japonez. Cu ochiul permanent conectat la spectacolul lumii, cu mintea pregătită să absoarbă și să prelucreze toate informațiile și cu mîna gata așezată peste oglinda pînzei, el nu are odihnă și nici prag de saturație. Există o disponibilitate mistică în acest elan, o incurabilă sete de adorație înaintea firii și a formelor ei. Dacă lumea întreagă ar fi o pînză, cu o febrilitate pe care nimeni nu i-ar putea-o atenua, pictorul s-ar lansa într-un adevărat
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
de prietenul său Ion Barbu. Decorat pentru faptele sale de arme în ambele războaie, căzut însă victimă ,stupidului război de clasă", Mihai Moșandrei refuză înregimentarea la politica regimului de democrație populară, drept care este exclus din Uniunea Scriitorilor. Taxat drept ,poet mistic", este condamnat la doi ani de închisoare politică. Repus în libertate, poetul este reprimit în Uniune, cu sprijinul președintelui ei de pe-atunci, Zaharia Stancu, care îi acordă și o pensie. Chiriaș în propria casă de la Câmpulung Muscel, departe de
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
Ineffabile. Îl vostro atto puro, che voi chiamate Pensiero, si potrebbe del pari chiamarlo Vită, Sentimento, Volontà, o în qualunque altro modo, perché ogni denominazione, importando una distinzione, è qui non solo inadeguata, mă indifferente. Che voi non vogliate essere mistici, lo șo bene: îl vostro duce è un vigoroso ragionatore e un forțe storico. E da ciò, e soprattutto dalla personalità del vostro duce, îl misticismo dell'attualità riceve un singolarissimo carattere: și atteggia a misticismo idealistico e storico. Mă
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre. Tahionii au viteza superioară a gândului. Noi călătorim cu gândul, însă acolo unde AM MAI FOST, deci anamnezis ar fi amintirea scarată în sus a divinului, existențelor anterioare și refacerea itinerantă, prin „regresiune“, controlată mistic, a venirii noastre într-o temporalitate delimitată de Voința Divină. * Mentalul este al Divinului. Orice viteză a vreunei mașini pălește față de a sa. Omul imită. Omul fie că păstrează dominanta caracterologică a primatelor/maimuțelor, ca un dat ancestral, ca o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cunoaște pe sine, este a începe să-l cunoști pe Creatorul Tău, iubire din Iubire. Uneori am starea unei fericiri fără margini. știu că SUNT și aceasta este indefinibil. Clipa devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Erato. Orfeu judecând-o pe Euridice, iertând-o și la modul șăgalnic -șocant( ...) numind -dezgolindu-se în a sa condiție Umanăpatronată de zeul suprem al Eladei - ARDERE.... A reintra “pe sub fustă” în peștera epifaniei, ab origine, iată nu autoflagelarea, nu autodafeul mistic al marelui filosof-om, ci strigătul existențial întru transcendere, reincarnare, înviere . A insinua că această dorință a bărbatului este doar o ...perversiune, cum el însuși greșise prudent..., ar fi ignoranță sau habotnicie ea însăși perversă, ca prejudecată. Deoarece consider că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
arghezian, și totuși existent pentru poetesă, chiar și când insistă să rămână nepipăibil. Când o preocupă problema timpului și a deșertăciunii, poeta se adresează numai și numai, cu o proprie și specifică pocăință poetică, acestui zeu lipsit de o ipostază mistică. Relația între suflet și trup străină de cea platonică, precum și de cea biblică, dar de asemenea străină și de cea a poeților materialiști, precum a lui Kostas Varnalis. Moartea falsă - chiar și atunci când pune capăt vieții. îngerii ei - diferiți de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
timp biblic, anticipează o dicțiune ce va putea fi ulterior regăsită și în evocarea sentimentului național al basarabenilor din perioada post-sovietică când despre Basarabia se va vorbi ca despre Basarabia răstignită. Poziția lui Sadoveanu poate fi, de asemenea, numită și mistică, întrucât pecetea pusă asupra moldoveanului este legată de cea imprimată de natură, cum o dovedesc ultimele pagini ale cărții, în care călătorul își ia bun rămas de la Mănăstirea Frumoasa: Ca și în alte părți, și mai mult decât aiurea, găseam
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
chiar dacă acesta se deșiră, se arată echivoc, evanescent. Aidoma unui amfibiu, poetul continuă a trăi în două medii, întrucît nici nu părăsește definitiv tărîmul contactelor lumești, nici nu se decide a se rosti consecvent descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord/ ar
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi, un caz artistic tipic pentru acel spațiu al confluențelor în care se revarsă deopotrivă rîurile subterane ale tînjirii mistice din Orient și aluviunile fertile ale pragmatismului occidental. Că el sancționează, cu melancolie și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
nici un personaj politic ascultat. Se știe despre ea că e poetă doar pentru că așa se recomandă, nu fiindcă i-ar mai citi cineva versurile. A ajuns un fel de ciudată a Parlamentului, cu bentița ei de cap și cu aura mistică pe care pretinde că o are. Bucureștiul e plin de cetățeni basarabeni care cred că au o aură. Unii sunt taumaturgi și azi, alții s-au reprofilat, deoarece nu mai au mușterii. Leonida Lari, care le povestește reporterilor acreditați la
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]