1,998 matches
-
Eminescu ...[...]... nu întâlnim nici spaima existenței proprii și nici dorul ei deznădăjduit ci dorul ei dulce-amar, uitarea ei de ea însăși"24. Sau ceea ce într-un vers de laborator al Odei, Eminescu spune: "De-al meu propriu cânt mistuit mă mistui" și forma definitivă: "Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phonix?" * Tendința către "apocaliptic" (habitudo ad nihil) nu devine o "spaimă de neant" la Eminescu, ci nevoia de identificare
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a orbului inițiat este mai fertilă în cercetarea sa. Ea corespunde mai bine sensului pe care îl dă artei nu de "mântuire ci de sacrificiu": "jertfa este artistul care, în Odă, se topește-n flăcări pe propriu-i rug, se mistuie de propriu-i vis" (sau de "propriu-i cânt" după o variantă din Perpessicius, Opere, III, p. 25). Concentrarea sa se îndreaptă, deci, asupra orbirii ca "închidere în sine a artistului", alegând calea oedipiană a sfâșierii, "simbolurile supreme și obsesive
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nouă joi și nouă marți după Paști, că te izbește cu foc. Sara, cînd stai la lumînare, să nu te uiți la umbra-ți pe perete, că-i de foc. Se crede că spre a fi ferit de focul care mistuiește casa vecinului este bine a pune înaintea casei sale o icoană sfîntă, o huscă de sare și două pîni. Din ziua de Sf. Ilie, femeile nu lucrează o săptămînă, fiind rău de foc, trăsnet și boale arză toare. Să nu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dumnezeiești, dacă nu ne-am curățit mai întâi sufletul<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 1, 3 la Ioan, P. G. LIX, col. 27-28. footnote>, fiindcă „după cum stomacul, dacă este bolnav, nu poate primi alimente tari și greu de mistuit, tot astfel nu poate primi cuvântul duhovnicesc sufletul plin de mândrie, trufaș, fără vigoare și slăbit”<footnote Idem, Omilia 55, 3 la Faptele Apostolilor, P. G. LX, col. 384. footnote>. Scrierile Părinților trebuie studiate mai ales din dorința de a
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
făceau Părinții cei vechi, nu numai din încercare, dintr-un fel de gând de ispitire, ci și din evlavie trebuie să te străduiești să-l pătrunzi, să te așezi în el, să-l locuiești, apoi să-l mănânci, să-l mistui, să ți-l faci al tău, să te culci și să te trezești cu el, trebuie să te pătrunzi, să te biruiești și să te biruiești în chip practic”<footnote Daniil Sandu-Tudor, op. cit., p. 159. footnote>. Nu trebuie să ne
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
canalul dumneavoastră Reiki și de-a lungul liniei Hara, prin chakrele majore. Apoi imaginați-vă că Reiki se Împrăștie pentru a vă umple Întregul corp, din cap pînă-n picioare și de la umeri pînă la vîrfurile degetelor, și simțiți cum vă mistuie toate tensiunile. 3. Atunci cînd expirați, vizualizați lumina Reiki, care vă umple Întregul corp, Începînd să se extindă, În așa fel Încît să vă curgă prin piele, pînă cînd vă umple Întreaga aură, apoi imaginați-vă că trece dincolo de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
care trebuie să-i temperezi; pesimiști cărora trebuie să le redai încrederea. (sublinierea noastră) Reformularea poate marca deschiderea unor paragrafe succesive, ca în definiția bârfei de Massillon (subliniez structura de bază, de la începutul paragrafelor): (6) Bârfa este un foc care mistuie și usucă tot ce-i stă în cale, care pârjolește, în furia lui, și sămânța bună și pleava, și lucrul sfânt și cel lumesc; care lasă în urmă numai pustiu și deznădejde. [...] Bârfa este mândria ascunsă care ne arată paiul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
susținute de puteri străine revanșarde și că, datorită intervenției hotărâte a trupelor legale, teroriștii au fost înfrânți. Președintele Bubu le-a mulțumit în mod special detașamentelor de pompieri, care au limitat incendiile criminale, astfel că doar Arhiva Națională a fost mistuită de flăcări. În final, Șeful Statului a felicitat întregul popor vǘndǘn pentru modul exemplar în care s-a purtat în timpul evenimentului. "Cele întâmplate astăzi, a încheiat Președintele, demonstrează, încă o dată, că nimeni și nimic nu ne poate opri de pe calea
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
astfel confirmat în credința-i secretă și, depășind la rândul lui prejudecăți, descoperă în Vidra imboldul care să-i sprijine ascensiunea. Pentru că între ei există mai degrabă o asemănare de structură, amândoi vor să trăiască în plină lumină, în glorie. Mistuit de patima puterii, Răzvan trece când și când prin momente de șovăială, depășite cu ajutorul Vidrei, care îi reamintește, inteligent și tenace, țelul. Până la un punct de răscruce, când, surprinzător, Vidra ezită, are îndoieli și produce avertismente. Numai Răzvan crede că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
sau o mie două sute șaizeci de zile (ca în Dan. 7,25; 12,7). Doi martori, purtând veșminte de sac, vor profeți, apărați de puterea lui Dumnezeu: „Și dacă voiește cineva să îi vatăme, foc iese din gura lor și mistuiește pe vrăjmașii lor” (11,5). Cei doi martori sunt prezentați prin intermediul a două metafore inspirate din profeția lui Zaharia: „Cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului” (Apoc. 11,4). Mesajul celor doi martori este un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
stau înaintea Domnului pământului” (Apoc. 11,4). Mesajul celor doi martori este un îndemn la pocăință înaintea sfârșitului lumii (sunt înveșmântați în sac). Ei au anumite calități supranaturale: în primul rând, așa cum am văzut, „foc iese din gura lor și mistuiește” pe dușmanii lor. Această imagine este specifică, în general, profeților Vechiului Testament. Cuvintele lor, discursurile lor au „firea focului” deoarece vin direct de la Dumnezeu; sunt cuvinte‑epifanii. În al doilea rând, ei „au putere să închidă cerul” așa încât „ploaia să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perioade, Satan va ieși din închisoare și va amăgi neamurile din cele patru colțuri ale pământului: Gog și Magog. Aceștia se vor înarma și se vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (20,9‑10). Ultimul act al confruntării cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
11,5). Vor face semne și minuni, ca să rușineze pe oameni și să‑i întoarcă la pocăință, din pricina răutății și nelegiuirii lor. „Iar de va voi cineva să‑i vatăme, văpaie de foc va ieși din gura lor și va mistui pe vrăjmași. Putere au să închidă cerul, ca nici un strop de ploaie să nu ude zilele parusiei Anticristului, putere au să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu plăgi nenumărate, atâtea câte vor voi” (cf. Apoc. 11,5
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in aeternum pașii delicați ai Dianei, Lady Dy, „oftatul îngerilor”, liniștea pulsației cotidiene, „zborul îngerilor spre copilărie”, amintind de propria-i copilărie, posibil. Amintiri duioase renasc: „buza izvorului din parcul St. games ține capul / Dianei ca pe o torță. el mistuie plânsul de / catifea albastră. armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
un fel, această atitudine de propulsare a sinelui, în cazul lui Camil Petrescu se datorează vieții sale austere, a singurătății, a vitregiilor sorții... unui filosof care a trăit într-o „transcendentalie” a halucinantului, recunoscându-se „dintre acei” care s-a „mistuit Oăuntric”, doar pentr-a „vedea idei...” ( Ideea) Recunoaștem la profesorul Lucian Boia și o altă latură a personalității sale, măiestria de a utiliza arma ironicului, a sarcasmului, a disimulării, atunci când se face referire, spre exemplu: la Mihail Sadoveanu (aflat, nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
născută Rosetti (17 iunie 1825-02.04.1909), figură emblematică a Istoriei României, „femeie ideal de bunăși modestă” (Nicolae Iorga), cu un destin „pilduitor” (Maria Platon), care poate fi considerată o muceniță a neamului, un bulgăre de foc ce s-a mistuit pe unda zvârcolindă a vieții. Realizarea unui volum omagial Doamna Elena Cuza. rn destin pentru România se impunea, mai ales, după succesul repurtat, prin expozițiile inițiate de Muzeul Național Cotroceni în parteneriat cu Muzeul rnirii Iași, în perioada septembrie-octombrie 2010
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
făcută de mine din franceză (arăbetele n-a vrut s-o facă pe textul sfânt, nu se atinge de el în prezența unui necredincios): "În Foc îi vom arde pe cei care Ne ponegresc semnele. Iar pe măsură ce focul i-a mistuit pielea, Noi alta îi vom da, astfel încât să-i facem să simtă pe deplin gustul pedepsei"108. Împelițate trebuie să fie colaboratoarele... Nici gând, sunt persoane care se plictisesc, în Occident și-ar găsi ocupații diverse (o slujbă în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
resorturilor vieții colective. Poveri sau nu în existența semenilor apropiați, oamenii ce-și consumă astfel apusul vieții reprezintă pentru iureșul cotidian greutăți ce întârzie pasul grăbit spre viitor. Astfel, dincolo de surâsul cordial prin care sunt salutate albele prezențe ale celor mistuiți de timp, se agită dorința desprinderii de lenta lor existență și trecerea grabnică a acesteia în plutirea amintirii. La alunecarea în moarte a fiecărui ostenit de ampla poposire în viață, deasupra plângerilor fulgurante același ochi al vigilenței sociale zâmbește necruțător
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
tocmai utilizarea, pe fundalul acestei perspective, într-un mod excesiv al termenului suferință eclipsează sensul său autentic, sens care se regăsește corect evaluat în sferele înalte ale trăirilor mistice, acolo unde dragostea întru spirit poate înnobila sufletul uman ce se mistuie transcendenței. Tensiunea suferinței reale nu poate fi inserată timpului și spațiului. Ea doar punctează tulburător. De asemenea, ea nu își focalizează pulsația pentru și spre țintele scop din fluxul efemerității sociale. Suferința autentică privește doar spre idealitate. A suferi pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
se vede lumea normalității inserate temporal prin ochii îndurerați ce stau să erupă vulcanic în fluidități de transparență ne-mângâiată? Și cum este văzută prezența suferindului de către privirea anonimă a multitudinii cotidiene, multitudine ce se revarsă unitar mereu în sine mistuind orice identitate ce tinde spre departajare, orice nume și putință de numire autentică? Cu toții cunoaștem acea dinamică accelerată în care momentele de fericire și sublim existențial se grăbesc într-o succesiune ireversibilă spre a trece din actualitatea prezentului în evidența
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pozitive, de miraculoasele surveniri ale binelui în lumini insulare pe fondul întunecat și glacial extins de prezența răului. Astfel, el înțelege prin intermediul propriei situări în suferința de ordin spiritual, precum și prin modalitatea de răspuns a semenilor la drama ce-l mistuie, dialectica perechii opozitive bine-rău drept unul dintre principiile remise imanentului ca axiomă de persistare și înaintare în existență. Fără această dialectică, mundaneitatea efemerității umane ar fi aici de neconceput. Dar cel ce îndură suferința de ordin spiritual intuiește în agonia
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
adesea clar-obscure dețin o importanță fundamentală pentru trăirea mistică. Aici chipul sau acțiunea evocată survin dintr-un fond crepuscular ce se deschide și le permite ieșirea din ascunderea tainică spre susținerea credinței individuale. Astfel, surâsul paradigmatic al zeului, chipul sfântului mistuit în verticalitatea sacră a implorării sau fragmente ale vieților preschimbate întru sacrificiul proiecției spre transcendență apar în fereastra picturii ca degajări revelatorii ce irump profetic din întinderea veșnică a unui dincolo întemeietor. În spatele prim-planului pulsează adevărul atemporal și aspațial
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de unul singur? Credința noastră - ca un microb benign amenințat de ger - își caută un trup purtător; el, nevăzut, dă viață unei flăcări incipiente. Neprotejată, lipsită de căldura unui trup care, arzând lăuntric - precum rugul de odinioară -, nicicum nu se mistuie, credința celui mai slab mădular din Biserică va pieri. Când rămâne multă vreme descoperit, trupul răcește, iar moartea își pregătește vizita finală. În clipele de criză ale Bisericii, anticorpii - i-am numit pe creștinii sfințiți și înzestrați cu curaj profetic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu le grăiește nimic. Descriind apostazia poporului ales, plângerile lui Ieremia (4, 11-17) ating un registru mult mai dramatic: Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; și în Sion a aprins un foc care l-a mistuit. Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului și toți locuitorii lumii că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului! Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeților (mincinoși) și a fărădelegilor preoților, care au vărsat în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]