2,036 matches
-
Ea poartă cercei sau pandelocuri de aur și mărgăritar, lungi până la umeri...” 316. Alexandru cel Bun e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător, și în pictura murală ce evocă aducerea la Suceava a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrăveala din pridvorul bisericii Mănăstirii Sucevița este mai nouă - e adevărat -, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea să reconstituie imagini foarte vechi. Lângă Vodă, care poartă în acest tablou
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alte daruri multe din destul au îmbogățit [...] Iar sfânta cetate Ierusalimului, Sionul, care iaste mana bisericii, așijderea o au dăruit și o au îmbogățit din preună cu toate bisericile dinprejurul ei [...]. Așijderea și în măgura Misiei, mănăstirea Oreiscului, unde sânt moaștele Sfântului Grigorie făcătorii de minuni, tinda bisericii o au zidit și o au acoperit cu plumb [...] Iar în Elada, sfânta mănăstire anume Meteor o au îmbogățit cu multe daruri și multe ziduri au făcut. Așijderea și în Pethlagoniia, mănăstirea anume
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
două maladii fiind asemănătoare), excedat de agresivitatea epidemiei (cu toate că „au ieșit cu toții la Cotrocéni de vreme ce boala ciumii să înmulțisă și în București și în toată țara”), a adus (deși învățat, era un om al timpului său) de la Sfântul Munte niște moaște protectoare, niște relicte „care au auzit că sânt foarte folositoare la această boală”. Cronicarul - Radu Popescu, în acest rând - constată rezultatele pozitive ale intervenției divine declanșate de gestul Voievodului pe care trebuia să-l laude: „[...] pritutindinea s-au văzut minune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la casele jupânesei” de pe Podul Cilibiuului - prin târg și cu participanți de prin rang („Atunce Șărban vodă cu toți frații lui și cu toate surorile lui și cu tot neamul lor, luându-și fieșticarele ertăciune de la maica lor, rădicatu-i-au sfintele moaște și o au petrecut păn în marginea orașului împreună cu părintele Vlădica Theodosie și cu mulțime de părinți călugări și popi și toată boierimea și cu toate gloatele curții, cu cântări dumnezeești și cu mare cinste” - Letopisețul Cantacuzinesc) și cea de-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pre maică-sa o duseră frații lui și surorile și tot neamul lor până la Sfânta mănăstire Mărginénii, hramul ei marii arhistratizi Mihail și Gavriil, care iaste de dânșii făcută, făcându-se pogrebaniia și alte sfinte slujbe dumnezeești, păn se dédură moaștele ei în gropniță, ce iaste în tinda bisericii den-a dreapta, alăturea cu gropnița a soțului ei, fericitul răposatul Costandin Cantacuzino biv vel postelnicul, care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”. „Vécinoe pameat!” - exclamă Stoica Ludescu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
macabrului, e și volumul Mineralia, care adâncește conștientizarea unei răsturnări a destinului - „sârmă de echilibrist pe care calc,/ cu capul în jos”, proiectând propria carcasă minerală într-un abis geologic, „până la principiul dintâi”: „port trupul ca pe o raclă de moaște,/ din care, de-acum, nimic nu mai naște”; arar, memoria refuză înstrăinată vechea exaltare festivă, pentru că personajul liric e prizonierul definitivei înstrăinări: „oasele mele,/mai departe de mine decât/ rocile mari ale lumii”. Ca o închidere cu tâlc a cercului
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
program rigid de cult, constând în rugăciuni de zi și de noapte rostite la anumite intervale de timp, participarea obligatorie la hramuri, lungi pelerinaje la lăcașuri de închinăciune, posturi interminabile, ridicarea de biserici și mănăstiri prin eforturile credincioșilor, aducerea de moaște de sfinți, în fine, redarea intuitivă a învățăturii creștine și a istoriei biblice. Teoria isihastă era complinită de nenumărate cugetări, așa-zis „ascetice”, care îndemnau la un refuz categoric al gândirii înțelepților antici, sistemul mergând până la a populariza formula: „... fericit
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vreme la Ierusalim, iar de acolo pleacă la Efes, unde se Întâlnește cu apostolul Ioan. Moare În urma unei boli și este Înmormântată, la Efes, În peștera celor șapte tineri adormiți. În 899, Împăratul Leon al VI-lea, Înțeleptul, poruncește ca moaștele să-i fie transferate la Constantinopol. Brațul său stâng se află și acum la mânăstirea Simonos Petra, care o slăvește pe Maria Magdalena ca pe o a doua Întemeietoare. Legenda aurea După versiunea relatată de Iacopo da Varazze, În faimoasa
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de mitropolitul Grigore Roșca. Hagiografia va fi o inițiativă viabilă în vechea noastră literatură, reapărând fie sub forma unor texte originale, fie în prelucrări, cu rol de „localizare”, prilejuite de „naționalizarea” unor relicve aduse de prin alte părți (ca și moaștele acelui Ioan cel Nou). Persistența, transformată în consecvență, a unui mod de a recepta și de a crea capătă, pentru această fază a literaturii noastre - când Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou, redactată la noi, are cam același statut, în codul
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
traiul precuvioasei maicii noastre Filotheea, text cu două versiuni succesive, una aparținând lui Eftimie al Târnovei și cealaltă lui Ioasaf al Vidinului, sau cu Viața Sfântului Grigorie Decapolitul, tălmăcită din greacă în slavonă la mănăstirea Bistrița din Oltenia, unde poposiseră moaștele sfântului -, mult mai multă pondere decât o originalitate interpretată doar prin identificarea elementelor de diferențiere. Istoriografia începe firesc prin „inscripții”, într-o manieră pe care o dezvoltă pomelnicele, dar și analele ori „cronicile” pictate. Curtea și mănăstirea, Aula și Ecclesia
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cuvânt ar fi fost suficientă să ordoneze lucrurile. Ce-l mai amesteci și pe el în haznaua asta?! ți-ai adus aminte de TĂTUCA? Te simți probabil ros de îndoieli, de chemi în ajutor numele Domnului. Știam că-i porți moaștele în raniță; știam că le ții ca pe o rezervă sacră și intangibilă și că ai să le scoți doar în caz de extremă nevoie, ca pe un ultim și imbatabil argument... Să-ți spun eu ce cred despre el
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pentru ce ar feri Dumnezeu Granada de pericolele care o amenință când, în viața locuitorilor acestui oraș, s-au reinstalat moravurile din epoca ignoranței, obiceiurile de dinainte de islam, precum bocetele funebre, trufia rasei, practicarea ghicitului, credința în semne prevestitoare, venerarea moaștelor, folosirea, unii față de alții, a cuvintelor de laudă sau de injurie și a poreclelor împotriva cărora Cel-de-Sus ne-a prevenit atât de limpede? Tata îmi aruncă o privire complice, fără a întrerupe totuși predica și fără măcar a-și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mărci ale pioșeniei care cu timpul au devenit adevărate cutume: oamenii trebuie să se închine și să facă de multe ori semnul Sfintei Cruci când se trag clopotele sau când trec pe lângă biserici, troițe. Se fac nenumărate procesiuni la Sfintele Moaște iar parastasele se fac în fiecare Duminică împreuna cu pomenirea morților și creștinul ortodox are acces nelimitat la rugăciune în biserică sau pentru a aprinde câte o lumânare pentru cei dragi vii sau morți. Aceste obiceiuri au un rol prea
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
din viața noastră. Bucuriile sunt fie mila fie răsplata cerească, în timp ce necazurile sunt fie pedepse fie încercări la care ne supune Divinitatea. Orice bun credincios slăvește Sfintele Icoane la care se închină ori de câte ori intră în Biserică și are cultul Sfintelor Moaște și al Icoanelor făcătoare de minuni, adevărate figuri salvatoare în conștiința românească. Neagu Djudvara remarcă frecventa invocare a sfinților, modele de cucernicie a căror chipuri sunt venerate și ale căror moaște sunt considerate făcătoare de minuni și chiar izvorâtoare de
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
închină ori de câte ori intră în Biserică și are cultul Sfintelor Moaște și al Icoanelor făcătoare de minuni, adevărate figuri salvatoare în conștiința românească. Neagu Djudvara remarcă frecventa invocare a sfinților, modele de cucernicie a căror chipuri sunt venerate și ale căror moaște sunt considerate făcătoare de minuni și chiar izvorâtoare de mir. Minunile și capacitatea tămăduitoare a suferințelor credincioșilor, care de secole găsesc alinare în harul ei, au transformat-o pe Sfânta Cuvioasă Parascheva în Ocrotitoarea Moldovei. Canonizarea Sfintei Cuvioase Parascheva s-
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oră la care urmau să se Întâlnească, pentru a se Întoarce Împreună acasă. Bărbatul vându și cumpără ce-avea de vândut și cumpărat, iar vecina hălădui mai mult prin prăvăli și străzi, poposind și pe la Mitropolie, unde se rugă la moaștele Preacuvioasei Parascheva, aprinzând lumânări și pentru vii, și pentru morți. La ora șase seara se Întâlniră la ieșirea din oraș. Bărbatul băuse câteva păhărele de rom la o bodegă și se arăta a fi cu chef; văzându-i fața roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lumină în întunecimea codrilor; poiană care s-a numit „Poiana Vlădicii”. ― De ce i-au pus numele Poiana Vlădicii? - s-a auzit o întrebare. Fiindcă aici voievodul Alexandru cel Bun, împreună cu Mitropolitul și clerul, au întâmpinat în 1402 alaiul care ducea moaștele Sfântului Ioan din Trapezunt către Suceava. După aceea, Vodă Alexandru cel Bun a dăruit poiana împreună cu satul alăturat Mitropoliei Moldovei. Cică în acea poiană se zidise mai târziu și un schit. Poate o fi fost unul și în vremea lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
clipe-n clopote de ceară. Tot mai vioi himerele ne sapă altare opaline-n flori de umbre, sclipiri de-arginți ce zidurile crapă, duc adevărul vieții în penumbre. Zboară-n pereți săgețile privirii, cum frigu-n sine dezvelit de liniști, iar moaștele stau lumânări gândirii, la osândirea spicelor pe miriști. Și curge și se prinde-n amorțire, pe trunchiul putred lacrima simțirii. în taină mii culori spre nemurire la jug de gheață trag îngerii vorbirii. Prin munți de întrebări rug de luminărăsfață-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
i-a fost dat să cunoască, într-o întîmplare memorabilă, spre ce limite extreme poate ajunge spiritul primar dacă îl lași să înflorească. Se organizase în 1924 sau 1928 la Nijni-Novgorod o demascare religioasă prin arătarea reală a producției de moaște la care se dedau în secret călugării. Avusese loc totul la un bâlci tradițional și se luaseră și oarecare măsuri de păstrare a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică acei pravoslavnici care mai cred în moaște se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de moaște la care se dedau în secret călugării. Avusese loc totul la un bâlci tradițional și se luaseră și oarecare măsuri de păstrare a ordinii, autoritățile crezând că vor fi tulburări, că adică acei pravoslavnici care mai cred în moaște se vor scandaliza de faptul că s-a îndrăznit să se meargă cam departe. În loc de asta, populația se uita foarte curioasă și se minuna în cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să se meargă cam departe. În loc de asta, populația se uita foarte curioasă și se minuna în cea mai deplină liniște de ceea ce i se dezvăluia. Ia uite, domnule, ziceau, va să zică așa, cu oase pisate amestecate cu untdelemn fabricau preoții sfintele moaște, și nu că erau ele adevărate, ale Sfântului Antoșa sau ale Sfântului Pantelei! Țțțțț! Gorki, nedumerit de această reacție, s-a apropiat de unul și l-a întrebat: Ei, ce credea, era bine sau era rău ce se făcuse? "Foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
trudă, Atâta vreme‐ mpovărate, Ce stați pe pieptul slab acuma Întâia dată‐ncrucișate. Ostaș al sfintei munci depline, De‐ acum pământul te așteaptă, La judecata cea din urmă Tu vei găsi socoată dreaptă! Cinstită slugă credincioasă, Vor odihni a tale moaște, Doar glia neagră și mănoasă Atât de bine te cunoaște... Închișii ochi n‐or să mai știe, și nu s‐ or tulbura de jale Când cai străini vor paște iarba De pe movila gropii tale. Azi nu mai e îngust bordeiul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a răspuns Străpuns de dorință Căință și rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând drumurile petrecute sub tălpile visului Liniștea rolului neînscris în scenariul începuturilor Liniște ca-n cer acompaniată de lifturile
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]