1,712 matches
-
în holul principal subliniază vârstă casei, iar discuțiile despre serviciile în slujba dinastiilor Tudor, Stuart și a națiunii nu ne lasă nici o clipă să uităm că Darcy este un aristocrat. Chiar dacă la Pemberley există încăperi care expun un stil mai modernist, efectul general este unul copleșitor din punct de vedere al valorilor culturale din casă. Nici grădinile italiene din film nu se potrivesc cu descrierea făcută de Austen grădinilor din Pemberley. În schimb, ne sunt arătate grădini formale, cu arbuști de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în viață. În ciuda convingerilor sale politice mixte, ecranizarea Rațiune și simțire rămâne fidelă tradiției dramei culturale, în ciuda faptului că producătorii filmului sunt americani. De exemplu, toate locațiile și șeptelurile folosite sunt adecvate perioadei istorice, în fundal nu apar niciodată plante moderniste, iar costumația este adaptată perioadei românului. Vestimentația stridenta, în culori pestrițe a lui Fanny Dashwood dezvăluie superficialitatea ei, la fel cum hainele simple, dar elegante ale lui Marianne sunt o marcă a bunului gust. În scenă balului din Londra, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr-. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. 40 Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în fața alesei inimii la debutul turnirului? Apoi, să ne amintim că, pentru Bachelard, aerul are și un caracter purificator, după cum ar fi de relevat că, dorința de perfecționare spirituală, Fred Vasilescu o are cu asupră de măsură: frecventează expozițiile pictorilor moderniști, este avid de lectură și acceptă chiar teribila (pentru statul său) provocare a autorului de a deveni scriitor. Cine ne împiedică să vedem în amorul-pasiune un pandant țesut în inconștient între persona romancierului și Anima lui? Prin d-na T.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
făcut să nu știu ce-i urâtul /.Voi de la care am pripit puterea / S-nalță castelul meu lângă ruine / Cuvintele științei și ale artei / Fiți bine cuvântate ca și psalmi. Poetul Ervin se face astfel cântărețul progreselor tehnice de la începutul secolului, este modernist glorificând telegraful, trenul, avionul: „De-a lungul bolților albastre / Ca portative peste pagini albe / Solii grăbite trec cutreierând pământul / Ducând cu ele glasuri tăinuite / Și -naripând nerăbdarea lui cuvântul” Densusianu abordează și tema morții și este ispitit de mitul lui
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Capitolul VII În bătaia istoriei, grandoare și decadență Agonia și moartea ultimei Rome După studii de teologie, estetică și filosofie, finlandezul Mika Waltari (Helsinki 1908-1979) se impune încă de la debutul său cu romanul expresionist "Marea iluzie" (1928). Exponent al grupului modernist "Tulenkantajat" (Purtătorii de foc), el scrie în toate genurile, dar mai ales proză și teatru, unele din cărțile prolificului autor trecând drept literatură de consum. Notorietatea internațională i-o aduc romanele istorice, în primul rând "Sinuhe egipteanul" (1945), un veritabil
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
povestiri, cu o postfață de Nichita Danilov), Editura Junimea, Iași, 2004; Apocalipsa perpetuă (scenete, cu o prefață de Bogdan Ulmu), Editura Cronica, Iași, 2004. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ștefan Amariței ar putea fi inclus în familia versificatorilor (neo)moderniști, vizionari, gnomici și ezoterici, cultivatori ai obscurității și ambiguității, ai figurilor de sunet și de construcție care să corporalizeze teme lirice dintre cele mai grave. Dragostea spiritualizată și moartea, obsesia timpului tiranic și a artei care să confere sens unei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al înfățișării. "Scriitura albă și ternă" mărturisește, nu-i așa?, "o imposibilitate/ asumată cu dispreț și orgoliu", în capcana căreia niciun poet nu ar mai putea cădea benevol. Și cu atât un poet precum Liviu Antonesei, atras deopotrivă de estetica modernistă și cea neomodernistă, altfel spus, de celelalte jocuri ce au marcat poietica secolului XX dacă unele versuri par a pastișa lirica generației sus-citatului Nichita Stănescu ori creația onirică, altele jonglează, în structuri silogistice pe jumătate jucăușe, pe jumătate solemne, cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
verzui/ ale Oceanului Primordial scăldând/ malurile erodate ale arhipelagului/ cu nume exotic": Logosul și erosul. Preeminența Logosului în lirica lui Liviu Antonesei poate fi justificată de varii motive poetice sau trăsături formale. Între ele: componentele poematice de influență și expresie modernistă, topite într-un aliaj semantic în care metalul dominant este moartea cuvântului; obsesiva invocare a "Cuvântului profetic", revelator de lumi semantice; căutarea asiduă și, imediat, refuzul iluminării (rimbaudiene?) prin cuvântul ce dă glas "splendidei străluciri a/ dezastrelor intrapsihice, interpsihice, intens
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
papirus (Editura Junimea, Iași, 2000) și să înțeleagă Geometria deșertului (Editura Junimea, Iași, 2002), învățăcelul i-a urmat sfatul, dar a uitat să își disciplineze impulsurile atitudinale și scripturale datoare, în mod firesc, influențelor (orfice!) ale maeștrilor locului, surselor poeziei moderniste și formației filosofice proprii. Coerența internă a operei sale suferă tocmai din cauza unei pendulări constante între nevoia de simplitate (postulată, undeva, drept principiu fundamental al poesis-ului: "visez și acum scrierea poemului/ în cele mai simple cuvinte/ în cele mai cunoscute
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volum. Spre deosebire de cărțile anterioare, livrescul nu sufocă totuși niciodată respirația lirică proprie, ci doar îi dictează, când și când, tempourile. Dovedind o cultură poetică solidă, tânărul autor nu se sfiește, e adevărat, nici acum a-și recunoaște trecerea prin arsenalul modernist și neomodernist, decelându-și parte din surse sunt transparente în special replicile cu adresă bacoviană, stănesciană sau soresciană. Șerban Axinte dovedește însă, în volumul de față, că mai ales polifonia stilistică postmodernă nu îi e străină. În această din urmă trăsătură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relief relației dintre poezie/ cuvânt și poet/emițător, o relație pe care se bazează o întreagă tradiție artistică. Și aici, prin urmare, Nicolae Panaite își asumă perfect nonșalant riscul operării cu functori lirici imediat recognoscibili, preferând să rămână fidel modelului modernist, recunoscut de altfel în elementele de paratext (a se vedea, spre exemplu, motto-ul extins al cărții, selectat dintr-un cunoscut poem al lui T. S. Eliot). Epigonic, actantul liric își poartă "frunzele de aur ale durerii", până se transformă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
duci să se-mpreune.// Trec peste drum la ghilotină pompadurii/ în largi furgoane pentru morți și vii/ și cad statui la marginea pădurii./ Alon zanfan dela patrii". Substratul poetic este totuși cât se poate de serios în acest gen de descripții moderniste care colorează (sic!) abundent paleta lirică a lui Mircea Popovici. Peste tot, de altfel, poetul este pe deplin conștient de propria apetență pentru acest anacronism tematic, structural și expresiv; își expune, prin urmare, propria panoplie lirică cu o dezinvoltură aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași (1995) și Premiul "Mihai Eminescu" (2005). Volumul de debut (Poeme, Editura Cronica, Iași, 1995) indică faptul că Indira Spătaru cultivă o poezie proiectată după paradigma impusă de lirica modernității tari (de altfel, intertextul modernist sau cel suprarealist este o constantă a creației sale). Majoritatea poemelor se vor ego-grafii ale dezabuzării, ale spleen-ului sau ale îndoielii de sine, stări tratate adesea în maniera modelului (recunoscuți direct, prin citare, sunt maeștrii Bacovia, Arghezi și Baudelaire
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
început, intervenind pe parcurs doar în sensul nuanțării unor motive dominante sau a unor atitudini auctoriale existente, în marea lor majoritate, încă din opera prima. Înfrângerea somnului promite de altfel a pune în pagină un program construit după regulile liricii moderniste, vizionare, aplecate asupra marilor interogații și dileme existențiale, contrase în cunoscuta formulă a identității plurale: "Vorbind despre mine, învăț să folosesc pluralul/. Duplicitatea pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de fiecare dată diferența înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
esență sacră inscripționate "într-un cer imaginar", evită întâlnirea și confruntarea decisivă cu oricare dintre divinitățile duale, care să îi certifice scindarea. Tensiunea extremă a alterității interioare transpare însă din cele câteva confesiuni tulburătoare ale pluralității ontologice, resimțite romantic sau modernist, ca un har deturnat, uneori, în blestem. Ele nu sunt deloc străine de aspirația romantică a contopirii contrastelor în numele unui ideal al identității precum cel definit de Schelling sau Fichte, dar nici de problematica alterității scripturale, convertită în dat inexpugnabil
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
național, prin alegerea colaboratorilor și prin varietatea domeniilor cărora le erau dedicate rubricile: filosofie, religie, arta, politica, pedagogie, economie.84 Printre literații care se apropiaseră de revista se numărau Benedetto Croce cu cercul napolitan, Casați ce aducea cu sine grupul modernist de la Milano, Slataper purtător al influentelor triestine, Boine, Amendola, Papini (director al revistei în perioada 1912-1914), Soffici, Salvemini, Serra, leopardistul Giuseppe De Robertis și alții. Coagularea domeniilor mai sus numite, precum și varietatea inerentă de opinii constituiau principiile publicației ce își
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și pictorul) Henry Miller o figură controversată și, totuși, plină de charismă a literaturii de peste Ocean, din secolul XX. Întreaga lui viață (de 89 de ani) derulată între 1891 și 1980, adică într-un interval de cristializare atît a ideologiei moderniste, cît și a celei postmoderniste a constituit un efort (pe alocuri supraomenesc) de mișcare dinspre "noaptea" existenței marginale către "ziua" libertății creatoare. Miller ilustrează (poate cel mai pregnant între autorii moderni) voința titanică de a deveni scriitor și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interacționează cu o nuvelă (neutră din unghiul perspectivei narative) intitulată Free Women/Femei libere, o introducere dezvoltată în existența Annei și a prietenei ei Molly (conturată, mărturi sește Lessing, după profilul tipologic al unei amice din tinerețe Joan -, fiica poetului modernist John Rodker), cu mariajele lor ratate și cu copii rezultați din respectivele căsnicii. Ambiția Annei Wulf e de a uni cele cinci scrieri într-una singură epifanică ideologic (nu neaparat și psihologic!) -, numită Carnetul auriu. Spun că o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ei. Contestat de chiar contemporanii săi, postmodernismul este, mereu, pus, în opoziție, cu modernismul, "opoziția modernism/ postmodernism fiind considerată o reactivare a opoziției clasicism/ romantism, ceea ce înseamnă că postmodernismul e un fel nou de romantism, opunând, printre altele, anistorismului "clasic" modernist o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere a celor două modele culturale, sunt două concepte: destructurarea, respectiv restructurarea "categoriei individualului, cu precizarea că această restructurare presupune, evident, nu ignorarea, ci conștiința crizei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o conștiință, în fond, "istoricistă"86. Ceea ce propune Ioana Em. Petrescu, drept criteriu de diferențiere a celor două modele culturale, sunt două concepte: destructurarea, respectiv restructurarea "categoriei individualului, cu precizarea că această restructurare presupune, evident, nu ignorarea, ci conștiința crizei moderniste a subiectului și încercarea soluționării ei, prin postmodernism, ceea ce va conduce la o redefinire a subiectului și la o nouă accepție a individualului, conceput nu ca o entitate izolată, ci ca sistem dinamic, nod structural de relații, prin care textura
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
un saeculum, adică o totalitate de condiții configuratoare a vieții omenirii"14. Astfel încât, conform aceluiași Iulian Boldea, "modernismul românesc este, s-ar putea spune, fructul unei sinteze între experiență (tradiție) și experiment (noutate), desigur, în consonanță cu spiritul veacului. Canonul modernist s-ar caracteriza, așadar, prin spirit de noutate, voința de sincronizare cu sensibilitatea și literatura occidentală, cu spiritul timpului, asumarea sintezei ca argument al coerenței și organicității estetice. Canonul postmodernist, în schimb, are un caracter oarecum contradictoriu. Pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ideile din poezia interzisă a acesteia au o nuditate de statui antice"66. Firescul intervine și în celalte creații ale acesteia. Reinstaurând romantismul 67, care vine ca o gură de aer proaspăt în atâta ariditate conceptuală a ermetismului de tip modernist, Ana Blandiana deconstruiește orice rigiditate canonică a unui curent sau a altuia, aflându-se, mai curând, la limita între curente, sau, mai mult, deasupra lor. Acest lucru se evidențiază, îndeosebi, în proza fantastică, referitor la care autoarea face următoarea afirmație
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
țipând și jucându-se de-a și cu viața, cu cel al morții, în care țipătul reinstaurează, de fapt, tăcerea, el nefiind auzit de nimeni, pentru că se petrece în interior. Și cum infiltrația blagiană se simte pretutindeni, acest mare poet modernist promovând relația inedită care se stabilește între somn și moarte, marea trecere fiind, de fapt, laudă adusă somnului, ne vom referi și la un alt spațiu de refugiu, comun lui Lucian Blaga și Anei Blandiana și anume satul, cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]