1,306 matches
-
că dintre sensurile ironiei întrebuințate de Kierkegaard, cel de "ironie etică" pare să se aplice și în cazul său, întrucât lasă să se înțeleagă că are conștiința forței pedagogice investite în comicul de această factură. În Jurnalul nostru. Ce lipsește "Moftului", de exemplu, prin intermediul "amicului" care girează rostul revistei umoristice în peisajul publicistic românesc, se afirmă răspicat: "în materie de spanac, ironia și gluma sunt niște sterilizatoare eminente; pe unde trec ele, spanacul nu mai crește, sau în orice caz nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate de ironie, prin necesitatea unei acțiuni de plivire a câmpului literaturii de invazia nestăpânită a "spanacului", Eugen Ionescu susține că scrie Nu pentru a îndeplini "un act necesar de higienă literară"172, astfel încât nu este lipsit de importanță
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian atât de scriitură, cât și de "diplomație", de șiretenie necesară scriitorilor integri, care sunt constrânși să recurgă la ironie pentru a dezvălui ceea ce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică, descoperim la Addison (The Spectator, 10 V 1711) un tip de biografie fantezistă a umorului care pare a fi modelul celei compuse de Caragiale pentru "moft"196: Adevărul a întemeiat familia împreună cu Bunul-simț; acesta a fost tatăl Spiritului care se va căsători cu Veselia; copilul lor va fi Umorul; fiind cel mai tânăr din această ilustră familie și ieșit din părinți cu naturi așa de diferite
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
camuflat în ironie. Ca anticipare teoretică și practică a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, politica și familia sunt temele centrale. Dacă de pasiunea politică se face întotdeauna paradă, amorul este invariabil tăinuit și tolerat printr-o adevărată conspirație a tăcerii. Comună celor două dimensiuni ale afectivității acestei lumi este inautenticitatea trăirilor. Ambele sunt "mofturi", pentru că, așa cum observa Mircea Tomuș, jocul iluziei și al realității golește de conținut atât "familia cea mare" patria, cât și "patria cea mică", adică familia. Tragicomedia existenței mimetice reiese din decalajul izbitor între afectare și afectivitate, între agitația și vacarmul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de epatare prin limbaj ale vorbitorilor de la răscrucea secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Interesant în acest sens este un incident care demonstrează că stilul lui G. Ranetti se confunda cu cel al contemporanului și colaboratorului său de la "Moftul român", Caragiale: întrucât cel dintâi își semnase cu inițiale zeflemelele la adresa inculturii lui Caion, acesta a crezut că aparțin "penei măiastre a lui Caragiale"130. De altfel, autorii Bibliografiei I.L. Caragiale 131, demonstrează popularitatea imensă a operei caragialiene în epocă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Anton Bacalbașa se numără printre puținii contemporani ai lui Caragiale care reușește să se remarce prin originalitate în verva umoristică. Aceasta se datorează mai cu seamă faptului că își îndreaptă atenția către o zona tematică neabordată de colaboratorul său de la Moftul român. Cu toate acestea, grotescul personaj Moș Teacă, desprins parcă din tagma lui Ubu, își dezvăluie permanent ignoranța, îngâmfarea și grosolănia prin rudimentarul comportament verbal caragialesc, presărat cu automatisme cazone (de exemplu, în timpul propriei nunți, Moș Teacă "pe mireasă a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare de mici și foarte mici dimensiuni, de la cele specifice nuvelei și schiței, la șiragurile de fragmente în zig-zag, la "mofturi", "gogoși", "felurimi" etc. Gustul pentru astfel de formule ale conciziei s-a păstrat, așa cum vom vedea în capitolul respectiv, și la descendenții din rândurile "Școlii de la Târgoviște". În privința scriitorilor din generația '80, majoritatea criticilor au remarcat efortul acestora de a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
este realizată de tânărul Ionescu cu armele specifice acestei discipline: pledoaria impresionistă fie pentru, fie împotriva unei opere. Simultaneitatea tezelor pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
interminabile, cu atât mai însuflețite cu cât sunt mai fără obiect și fără concluzie. Flecăreala continuă, apanaj al insului neautentic, condamnat la anonimat, întreține o atmosferă proprie inversării axiologice a evenimentelor, convertind nesemnificativul în senzațional și esențialul în banal, în "moft". Astfel, amicul Nae din Situațiunea acordă dimensiuni apocaliptice crizei economice și politice naționale, dar îngrijorarea sa profetică nu are o motivație interioară gravă, ci doar substituie inautentic o naturală preocupare pentru evenimentele majore desfășurate în plan domestic. Similar, Lache Diaconescu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne spunem ‹‹bună dimineața››, ne strigam ‹‹pipirig››, iar el răspundea, ‹‹codobatură››, sau alte cuvinte"12. În același sens, sora scriitorului va persevera în a-i atribui acestuia o fire veselă, ștrengară, rebelă față de previzibilul convențiilor pe care le trata drept "mofturi". Cu multă satisfacție, Eliza Vorvoreanu va descoperi o concretizare și totodată o imortalizare pertinentă a năstrușnicului frate, original adolescent întârziat în conflict cu lumea anchilozată în cutume, în personajul Ciribiș din piesa Capul de rățoi a lui George Ciprian, bunul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu ochiul liber."143 Atitudinea caragialiană ambivalentă, ludică și serioasă, detașată și angajată totodată, în esență de factură socratică, se manifesta prin acest efort pedagogic indirect, de inițiere gnoseologică și de îndreptare morală. Reperând și definind original meteahna noastră națională, moftul, nenea Iancu a intuit eficiența homeopatică a vindecării prin doze ale aceleiași bacterii. Ca urmare, parodiază, adică desacralizează, bagatelizează, reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reduce ludic pseudovalorile la dimensiunile derizoriului, demascându-le144. Și la Urmuz efectul corector este unul secundar, însă derivă dintr-o acută intuiție a absurdului. Literatura, știința, cultura, civilizația umană, limbajul, "autocosmosul", devin obiecte ale parodierii sale pentru că sunt mai mult decât "mofturi", sunt chiar percepute drept "inutile", fără rost și fără sens, așadar esențial absurde. În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rog slăbește-mă." În paginile jurnalului său, precum și în cele ale Falsului manual de petrecere a călătoriei, inserțiile de "avize" sau de anunțuri și texte ale reclamelor defectuos formatate, amintesc de vigilența gramaticală și logică a directorului de la Claponul și Moftul romăn și de alchimia textuală a acestuia. Fără îndoială, Caragiale a deținut secretul transformării plumbului în aur, nu doar prin această reciclare și resemantizare a extraselor de limbaje funcționale, ci și prin reconversiunea unor procedee extranee în raport cu literatura, precum inventarul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Eugen Ionescu, Eu, Editura Echinox, Cluj, 1990, p. 134. 195 Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010, p. 280. 196 Reținem, pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cluj, 1990, p. 134. 195 Ion Bogdan Lefter, O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2010, p. 280. 196 Reținem, pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru ilustrarea asemănărilor, un fragment din Moftul (Studiu de mitologie populară): Moftul este un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Bârfirea și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a crescut cu o iuțeală nemaipomenită și a fost alăptat de Hârtia, căreia i se facu milă de copilul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și Zavistia. Mama lui a fost Secătura, o fecioară pe care o ademenise Șmecherlâcul; Secătura l-a născut pe Moft departe de casa părinților ei, Netotul și Zevzecia, într-o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a crescut cu o iuțeală nemaipomenită și a fost alăptat de Hârtia, căreia i se facu milă de copilul orfan aruncat de mama lui. Când ajunse în vârstă Moftul, doica lui, Presa, îl însură după Opinia, o tânără mai mult
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o poiana misterioasă, vorba "Constitutionalului" asta numai de rușinea părintilor. El, Moftul, a crescut cu o iuțeală nemaipomenită și a fost alăptat de Hârtia, căreia i se facu milă de copilul orfan aruncat de mama lui. Când ajunse în vârstă Moftul, doica lui, Presa, îl însură după Opinia, o tânără mai mult sau mai puțin publică, foarte mult curtată la vremea ei, cu care tânărul avu o prăsilă mai numeroasă decât nisipul mării: pe fiece zi dedea lumii câte 10000 de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însă, au căpătat treptat concepții foarte limitate și naive despre ei înșiși și despre mediul înconjurător". 298 Ibid., p. 16. Dar chiar și în această schemă, oare nu exista posibilitatea ca tocmai blamata și odioasa proprietate privată apărută dintr-un "moft" să fi determinat și progresul bietelor forțe de producție rudimentare? 299 Ibid., p. 17. 300 Ibid., pp. 18-22. 301 Ibid., pp. 36-38. Legendele, în accepțiunea lui Ke, ar fi mituri debarasate de elementele primitive absurde, în care personajele mitice evoluează
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]