3,149 matches
-
puțin posibil, să iei cât mai mult"464. Deviza, având la origine principiul roman do ut des, va fi unica utilizată de stări în adunările din întreaga Europă medievală. Acesta îi va asigura privilegiile prin condiționarea "sfatului și ajutorului" acordat monarhului. Deputații veneau la Dietă cu puteri limitate. În timpul negocierilor discuțiile se prelungeau foarte mult, ceea ce impunea găsirea și aplicarea unei formule de vot care să elimine aceste neajunsuri. În Dieta din 1589 Jan Zamoyski declara că este necesară o reformă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ale dezorganizării, la sfârșitul acestuia declinul va fi pronunțat, suveranul nemaifiind decât un primus inter pares 472. Acțiunea protestatară a nobilimii regatului maghiar s-a amplificat în timpul domniei lui Andrei al II-lea. Ea a dezvăluit criza de autoritate a monarhului, silit să acorde sub presiunea propriilor servientes regis Bula de Aur (1222)473. Supus ulterior unei acțiuni manevrate de Biserică, regele a confirmat și extins în anul 1231 Bula de Aur474. În Ungaria se instaura un regim senioral-provincial și hegemonia
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
revenirea din cruciadă (1217) Bula de Aur. Bela al IV-lea a fost nevoit să acorde noi concesii nobilimii după invazia mongolă: dreptul de a ridica cetăți pe domeniile lor și întreținerea unei armate permanente. Acaparând dreptul de alegere a monarhului și cel de legiferare, tutelând regele, stările și-au accentuat supremația. În timpul domniei lui Ladislau al IV-lea dezechilibrul va atinge apogeul. Nobilii și clerul au pornit război contra suveranului. Datorită situației precare în care se afla regatul la urcarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
de consolidare relativă și tranzitorie a puterii centrale. Baza consolidării relative a puterii monarhice a constituit-o unirea stărilor privilegiate, formarea solidarității de "stare politică", pentru a pune capăt fenomenelor anarhice. Această atitudine se putea afirma numai în prezența unui monarh puternic. Carol Robert (1308-1342) și Ludovic I (1342-1382) sunt doi dintre suveranii puternici, dați Ungariei de Casa franceză de Anjou. Ei vor renova baza puterii monarhice prin promovarea unei politici de atragere a orașelor și temperând arbitrarul justiției senioriale prin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
recunoscută"496. Autoritatea legislativă a Dietei a oferit prilej de discuții în istoriografie. S-a susținut că în perioada celor doi puternici regi angevini Carol I și Ludovic I Dieta și-a pierdut atribuțiile în domeniul legislativ, exercitate exclusiv de către monarh 497. Sub Sigismund de Luxemburg (1387-1437) dreptul Dietei în materie legislativă va fi restituit, întrucât stările s-au reafirmat cu forță în viața politică. În acest context s-a pus și problema "legii din anul 1351" a lui Ludovic I
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din Europa medievală au existat multiple trăsături comune. Ludovic I a confirmat Bula de Aur, dar va restrânge drepturile nobilimii, printre care foarte important este acela de a dispune liber de domeniile provenind dintr-o donație regală. Interdicția reflectă intenția monarhului de a reconstitui domeniul eminent, în efortul de centralizare statală. În ultimele două decenii ale secolului al XIV-lea lupta facțiunilor senioriale constituite în Ligi a reizbucnit, agravată de interesele divergente pentru tron503. În aceste condiții Sigismund de Luxemburg va
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
secolul al XV-lea. Competența Dietelor s-a extins, atingând toate domeniile importante ale vieții de drept public. Elaborarea legilor nu mai era apanajul exclusiv al regelui și Consiliului său: erau emise de rege și Dietă. Procedural se menținea competența monarhului de a convoca Dieta și a formula proiectul. Adunarea reprezentanților stărilor privilegiate delibera, ratifica sau respingea proiectul. Nici unul din impozitele extraordinare, devenite regulate după 1439, nu se puteau ridica fără consimțământul nobilimii. Puterea stărilor a crescut și datorită dreptului de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
succesiune soției și fiicei sale519. Dieta l-a ales însă pe Vladislav Jagellon. Regele se va afla sub tutela stărilor privilegiate, Dieta desfășurându-se regulat. Ea va consimți doar problemele care erau în interesul stărilor și a regatului, de care monarhul de dinastie străină nu se simțea legat. Deși solidare în fața pericolului turcesc, stările nu au consimțit nici ridicarea taxelor extraordinare. În privința delegaților nobilimii, Decretul II din 1453 preciza că ei reprezintă "întregul corp al țării" (ország). Termenul, consacrat acum prin
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
succesiune la tron. Fiecare rege trebuia ales dintre succesorii lui Eric și, astfel, actul electiv a devenit pentru nobilime prilejul unor pactis conventis: fiecare schimbare a domniei însemna limitarea prerogativelor regale. În cadrul Uniunii puterea era deținută de nobilime, iar dacă monarhul încălca vreunul din angajamentele asumate, toți locuitorii regatului aveau dreptul să i se opună, "fără să-și piardă onoarea și fără să-și calce jurământul de fidelitate"547. Este modalitatea de manifestare a dreptului la rezistență și a solidarității stărilor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Autoritatea monarhică s-a întărit în timpul lui Gustav Eriksson, ales în 1523. Dieta de la Västeräs a dat lovitura decisivă Bisericii catolice: la cererea regelui pentru subsidiile necesare reorganizării statului, clerul a încercat să se sustragă; la simularea de abdicare a monarhului, burghezia și nobilii i s-au alăturat. Rezultatul a fost supunerea Bisericii, constituirea unei dinastii naționale și consimțirea eredității pe linie masculină. După 1527 dinastia Wasa a continuat politica de unificare. Dar lupta contra Danemarcei forța regatul să-și concentreze
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
urmașii lui, drepturile, libertățile și privilegiile țării și locuitorilor Ungariei 732. În complexul context politic european, fiecare din cei doi suverani ai Ungariei au căutat sprijin în interior și în afara regatului, apelând la influența politică și ajutorul militar al puternicilor monarhi Carol Quintul și Francisc I, sau la cel al sultanului Soliman Magnificul. În aceeași măsură, intervenția lui Petru Rareș, domnul Moldovei, s-a dovedit decisivă în schimbarea raportului de forțe în favoarea lui Ioan Zápolya, după ce, în anul 1527, Ferdinand de
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
devin capitale ale lumii, iar o lume întreagă visează la Pariziene: "Le monde entier rêve aux Parisiennes!" [Juin, p.6]. Hubert Juin, care aduce imaginea Parizienei între 1880 și 1914, scrie că Republica a Treia are nostalgia secretă a unui monarh, pe care îl găsește în persoana Parizienei, femeia care este o mitologie 38. Ea se construiește că mit deoarece este recunoscută ca atare de către un public care proiectează în femeia pariziana visele, fanteziile și fantasmele tabuizate. Depășind diferite manifestări individuale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă autosuficiență și indiferență narcisista față de alții. Pariziana moștenește și din trăsăturile altui mare mit francez, cel al bonapartismului, ce întrunește trăsăturile unui monarh care trebuie să mențină echilibrul ca să nu cadă să cocheteze pentru a domina, să corupă ca să placă. Dozarea în stratagemele de seducere a elementelor periculoase și agresive, masculine și feminine (cum ar fi prudență, șiretenia), duce inevitabil la victorie, ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
una de stabilitate și echilibru. Noul conducător s-a căsătorit deja cu Gertrude, soția fratelui decedat (în aparență, din cauze naturale!), starea monarhiei redevenind una optimistă. Amănuntul nu trebuie neglijat. Mentalitarul medieval concepe echilibrul ca pe o fenomenalitate piramidală, cu monarhul de drept, în plină exercitare a puterii, la vîrf. Claudius al lui Shakepeare creează, măcar în debutul lui scenic, această impresie. Deschis, cu abilități diplomatice clare (rezolvă tensiunea politică și militară cu regatul norvegian vecin într-o manieră pașnică, bine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în primele scene ale piesei, un erou pozitiv. De aceea, este foarte surprinzătoare atitudinea tînă-rului prinț față de unchiul său. Hamlet rămîne singurul individ din piramida medievală profund nemulțumit de noua turnură a lucrurilor (nobilii l-au acceptat entuziast pe destoinicul monarh, la fel Gertrude, soția fostului rege, pentru motivele deja invocate, așa încît reticența protagonistului față de Claudius se arată nerezonabilă). Dacă uităm pentru o clipă tot ceea ce se întîmplă ulterior în opera shakespeariană, vom găsi, neîndoios, situația de față complet nejustificată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tatăl mort "Hyperion": "Un rege atît de bun! Ca un luceafăr/ Pe lîngă un satir, față de acesta" (Shakespeare. Vinea 22). Protagonistul este, aparent, incapabil să înțeleagă partea strict utilitară a intervenției (salutare) a lui Claudius, după moartea bruscă a fostului monarh. Nu există decît o singură explicație pentru acest comportament. Hamlet nu a atins punctul deplinei maturități, aflîndu-se în criză adolescentină (rezultă, într-adevăr, la un moment dat, în scena funeraliilor Ofeliei, că eroul ar avea peste treizeci de ani, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care Lear vrea să împartă regatul, arătîndu-și disponibilitatea de a fi generos cu progenitura mai abilă discursiv). Supușii sînt uimiți de infantilismul subit al eroului, privind episodul cu egală îngrijorare și ironie. Există două explicații minimale pentru decizia stranie a monarhului, explicații cu valori de "vini tragice" externe, adică de "fatalități" induse de biologie, de natura umană propriu-zisă, descompusă de complicațiile sale istorice. Pe de o parte, Lear nu are moștenitori pe linie masculină (o veritabilă dramă pentru un rege al
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din start, tragic, protagonistul comite greșeli impardonabile pe parcursul reprezentației adulatoare a celor trei fiice. În timp ce Goneril și Regan îl divinizează, în discursurile lor ipocrite, pe rege, Cordelia, modestă, afirmă că nu are de zis "nimic" în privința iubirii sale pentru Lear. Monarhul devine furibund și decide că "nimic" va fi și moștenirea ei din partea lui. Fiica lipsită de elocință este, prin urmare, exilată, iar regatul împărțit în două, între fiicele cu abilități oratorice (obligate totuși să-l accepte, succesiv, pe bătrînul lider
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
opțiunile imposibile. El rămîne un rege fără regat, părăsit de apropiați, trădat de fiicele moștenitoare și de supuși. "Nimicul" inaugural al Cordeliei se răsfrînge asupra sa precum un destin de tragedie antică. Bufonul regal singurul care îl mai urmează pe monarh în peregrinările sale morbide îi spune, la un moment dat, stupefiat, eroului: "Eu sînt Bufon. Tu nu ești nimic" (Shakespeare I, 5, 190-1, 1183). În transferul puterii dinspre realitate către reprezentare, protagonistul nu și-a pierdut numai autoritatea de vîrf
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ucigașe,/ Stîrpiți femeia-n mine și turnați-mi/ Din creștet pînă-n tălpi cruzime oarbă" (Shakesperare. Vinea 266). Personajul are convingerea că, din cauza "genului", nu poate să participe la facerea istoriei. Convingerea e întemeiată pe fapte inexpugnabile: după uciderea brutală a monarhului scoțian, toți nobilii bărbați din castel încearcă să o menajeze pe Doamna Macbeth și îi ascund adevărul, din temerea că o veste atît de crudă ar putea să doboare o femeie. Nici unul nu se gîndește că, în spatele agresiunii, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Angliei). Acum se cristalizează, în Regatul Unit, o conștiință protestantă ferventă (puritanismul) care, combinată cu cărțile aventurierilor în Lumea Nouă (Thomas Morton, John Smith ș.a.) vizavi de existența unui "Nou Canaan" (un pămînt modern al făgăduinței) și ostilitatea fățișă a monarhului față de ei (dar, mai ales, prigoana declanșată de urmașul său, Charles I, primul rege britanic născut în Biserica Anglicană, care a și proclamat-o, de altfel, în 1641, drept posesoarea "religiei cele mai pure și mai corecte, în raport cu Sacrul Cuvînt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
aluzie la "Războiul Celor Două Roze"), un fel de prequel al dinastiei Tudorilor, prequel axat, firesc, pe predecesorii protagoniștilor din colecția epică anterioară, în speță Plantageneții. Primul roman al seriei, The White Queen, s-a ocupat de Elizabeth Woodville, soția monarhului Edward al IV-lea, pe cînd cel de-al doilea, intitulat The Red Queen, din 2010 (publicat, iată, în 2011, și în versiune românească, la Polirom, cu titlul Regina roșie), duce povestea mai departe, către debutul istoriei Tudorilor. Personaj central
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dedicat Tudorilor. În interiorul acestuia din urmă, Surorile Boleyn (din 2001) a fost textul cel mai aclamat. Volumul respectiv (ecranizat cu succes) urmărește episodul celei de-a doua căsătorii a lui Henric al VIII-lea, nepotul lui Margaret Beaufort. Tînăr încă, monarhul e prizonier într-un mariaj politic cu Katerina de Aragon (văduva fratelui său). și devine, ca atare, interesat de surorile Boleyn, Mary și Anne, ca posibile amante purtătoare de moștenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
politic cu Katerina de Aragon (văduva fratelui său). și devine, ca atare, interesat de surorile Boleyn, Mary și Anne, ca posibile amante purtătoare de moștenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, deși căsătorită, iubita monarhului. Astfel, îi naște lui Henric doi copii (un băiat și o fată). Monarhul nu-i recunoaște însă, întrucît Anne, sora malefică, intervine, seducîndu-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea căsătoriei dintre Henric și Caterina de Aragon, permițîndu-i urcarea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de surorile Boleyn, Mary și Anne, ca posibile amante purtătoare de moștenitori masculini. Întreaga poveste e narată, subiectiv, din perspectiva lui Mary care ajunge, deși căsătorită, iubita monarhului. Astfel, îi naște lui Henric doi copii (un băiat și o fată). Monarhul nu-i recunoaște însă, întrucît Anne, sora malefică, intervine, seducîndu-l subit. Uneltirile aprigei femei duc la anularea căsătoriei dintre Henric și Caterina de Aragon, permițîndu-i urcarea pe tronul britanic, în postură de soție legitimă (momentul a fost crucial pentru Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]