8,622 matches
-
sensul activității lui M.Sebastian este necontenit ascendent...”. Ieșirea din dogmatism îngăduie eliberarea de clișee și în ce-l privește pe M. Sebastian, cercetat în complexitatea unor manifestări care implicau plasarea corectă în cadrul istoric și, desigur, judecarea estetică a operei. Monografia Dorinei Grăsoiu, din 1986, studiul lui Constantin Trandafir, din 2007, iar acum cel al lui Mihai Iovănel (Evreul improbabil, Ed. Cartea Românească, 2012) reprezintă cercetări riguroase ale poziției scriitorului reintegrat epocii lui . Momentul 1996 este unul de resuscitare a interesului
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
și Eliade recunoaște că "vorbind despre românism riști întotdeauna să fii confundat cu un demagog sau un huligan. De rușinea aceasta sunt răspunzători toți politicienii care au prostituat o formulă, au compromis un ideal."19 șsubl. M. H.ț Ultimele monografii consacrate lui Eliade, în căutarea înfrigurată a "ideii care ucide", nu au remarcat unele observații ale eseistului. "Adevărații cugetători și luptători naționaliști sunt puși în imposibilitatea de a acționa, în timp ce "naționaliștii" de mâna a doua și de mâna a douăsprezecea
Mircea Eliade, politica și politicienii by Mircea Handoca () [Corola-journal/Memoirs/8942_a_10267]
-
inspirate jurnaliste din Radio și Televiziunea Română. La Televiziunea Română a funcționat neîntrerupt în anii 1981-2004. Cu toate diligențele pe care le depune, Constantin Noica refuză să apară într-o emisiune televizată. 7. Ghiță Florea, universitar și istoric literar, autor al unei monografii Gib. I. Mihăescu, a îndeplinit funcții pe linie de partid.
Constantin Noica și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6122_a_7447]
-
publice și particulare, precum și în presa literară și nonliterară de la mijlocul secolului trecut și până astăzi. Astfel de cercetări, extrem de necesare, contribuie la rescrierea biografiei fizice și creatoare, completează profilul unui autentic intelectual și corijează unele inadvertențe încă existente în monografii, dicționare și istorii literare. Omul, ca și creatorul, manifesta, după mărturiile unora dintre contemporanii săi, o anumită parcimonie, specifică ardelenilor, în ceea ce privește intinerariul pe care l-a parcurs într-un timp nu tocmai prielnic artelor. Proza confesivă, portretistica literară și epistolele
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
venerează mai presus de toate pe Homer (p. 183). Autorul jurnalului recitește Iliada și Odiseea și caută să le arate apropiaților și elevilor frumusețile acestor poeme (pp. 142, 145). Consemnează intenția sa mai veche de a scrie un șir de monografii individuale consacrate eroilor homerici, deși nu o mai socotește îndreptățită de când și-a dat seama că adevăratul erou al cărții este cartea (p. 283). Adună în continuare note pentru un proiect de volum despre Homer din care a scris patru
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
noastre, riscă adesea să rămână uitate în publicațiile de specialitate, dacă nu sunt reunite în volume cu o mai largă circulație. Așa este și cazul remarcabilelor contribuții ale eminentului istoric literar clujean Mircea Popa. Timp de aproape patru decenii, pe lângă monografiile și sintezele Ioan Molnar-Piuariu, Ilarie Chendi, Universul cărților populare, începuturile criticii literare române, Tipologia romanului românesc și altele, Mircea Popa a elaborat un număr impresionant de studii, articole și comunicări istorico-literare, de superioară ținută științifică, multe răspîndite în reviste și
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
mai târziu, o proiectată Istorie a literaturii române, gândită în comun de Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Tudor Vianu și rămasă, din păcate, la un singur volum. Vladimir Streinu, la rândul său, va răspunde prin studiile din Clasicii noștri (1943) monografiei călinesciene Viața lui Ion Creangă (din 1938). În acest scenariu intră, desigur, și Viața lui I. L. Caragiale, care s-a dorit a fi o replică la metoda călinesciană din Viața lui Mihai Eminescu. La drept vorbind, replica este doar de
Reeditarea unui model by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3814_a_5139]
-
acel spațiu. Să dau și câteva nume de istorici literari și cercetători brăileni, activi acolo în prezent: Ionel Cândea și Zamfir Bălan, ei conducând și muzeul orașului, profesorul Toader Buculei, autor al unui impunător dicționar al personalităților brăilene și al monografiei Liceului „Bălcescu”, profesoara Maria Cogălniceanu, autoarea, în 2006, a unei culegeri de documente privitoare la Panait Istrati. Autorul Chirei Chiralina era de așteptat să ocupe atenția cercetătorilor brăileni și constatăm cu satisfacție că faptul se întâmplă nu doar din rațiuni
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
anii premergători Marii Uniri, i-au determinat pe ideologii comuniști să-i interzică opera și să-i oculteze personalitatea. Una dintre cărțile care s-au văzut scoase din circuitul firesc este Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751). Prima monografie a ilustrului întemeietor al Blajului și precursor al Școlii Ardelene, apărută în 1900 - cu ocazia bicentenarului Bisericii Române Unite cu Roma -, a rămas din păcate o relicvă bibliologică, nemaifiind niciodată reeditată până azi. În ciuda contribuțiilor ulterioare la cunoașterea vieții și
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
puțin de 71 de pagini, ceea ce spune multe despre complexitatea gloselor pe marginea operei lui Augustin Bunea, prin intermediul cărora un text vechi de mai bine de 100 de ani este redat cititorului și, mai ales, specialistului de azi. Astfel înfățișată, monografia lui Augustin Bunea devine un dublu document: 1) al unei epoci capitale pentru nașterea națiunii române moderne (episcopul Ioan Inochentie Micu-Klein fiind primul intelectual care a întrebuințat, pentru a-i denumi pe români, vocabula națiune), și 2) al mediului cultural
Istoria luptelor și suferințelor lui Ioan Inocențiu Micu-Klein by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3763_a_5088]
-
mărturisiri literare M. Cruceanu, care a fost imortalizat cu acest prilej pe bandă de magnetofon, ca și ilustrul său predecesor Demostene Botez. Vorbind despre Densușianu și Viața Nouă, a formulat oarecari rezerve asupra modului cum ai văzut unele lucruri în monografia ta, exprimându-și regretul că nu l-ai consultat îndeajuns. C'est tout dire... În ceea ce privește viața literară, nu am pentru moment să-ți semnalez nimic deosebit, în afara faptului că premiul Academiei pentru cea mai bună monografie istorico-literară a fost decernat
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
văzut unele lucruri în monografia ta, exprimându-și regretul că nu l-ai consultat îndeajuns. C'est tout dire... În ceea ce privește viața literară, nu am pentru moment să-ți semnalez nimic deosebit, în afara faptului că premiul Academiei pentru cea mai bună monografie istorico-literară a fost decernat lui Adrian Marino pentru Viața lui Macedonski și lui Ovidiu Papadima pentru Cezar Boliac. Cărțulia Monicăi 10 este prevăzută să apară până în Paște. (Prietenul vostru de la Oradea, la a cărui bunăvoință ați apelat în legătură cu ea, s-
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
fi foarte greu, de nu imposibil, să se mai spună ceva, de acum încolo, despre Nicolae Steinhardt. Memoria lui biografică, spirituală și literară pare, o dată cu această lucrare, completă”1, afirma criticul Adrian G. Romilă într-o cronică binemeritată 2 a monografiei lui George Ardeleanu, N. Steinhardt și paradoxurile libertății. Bineînțeles că afirmația de mai sus poate părea, într-o primă fază, descurajantă, mai ales pentru tânărul cercetător interesat de acest domeniu. Dacă, însă, la G. Ardeleanu, studiul viza prioritar sectorul biograficului
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
fir roșu al demonstrației, rămâne de văzut în ce măsură opera, eseistica steinhardtiană în principiu, a fost suficient abordată, autorul, dealtfel, chiar nepropunându-și un studiu exhaustiv în acest sens, ci „câteva teme steinhardtiene (și tot atâtea aproximări)” . Parcurgând cu atenție excelenta monografie mai sus-amintită (prima și singura de până acum), rămânem, totuși, cu edificarea asupra omului și ideologului și, mult mai disproporționat, cu aceea asupra eseistului Steinhardt - până la urmă, principala sa „îndeletnicire” - și asupra personajului acestor eseuri, nimeni altul decât transpunerea artistică
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
cu aceea asupra eseistului Steinhardt - până la urmă, principala sa „îndeletnicire” - și asupra personajului acestor eseuri, nimeni altul decât transpunerea artistică dinăuntrul textului a celui care a fost, parcă, o figură risipită într-un destin de roman dostoievskian. Accentul deplasat în monografia lui G. Ardeleanu asupra eului biografic, asupra relațiilor tensionate cu Securitatea, asupra gândirii politice a tânărului burghez de altădată, asupra controversei convertirii lui Steinhardt sau asupra veritabilei istorii a confiscărilor Jurnalului fericirii - toate lăudabile investigații și, deopotrivă, revelații, îndărătul unor
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
asupra veritabilei istorii a confiscărilor Jurnalului fericirii - toate lăudabile investigații și, deopotrivă, revelații, îndărătul unor aspecte care, abandonate adesea în hățișuri de amatorism ori în pânze hagiografice, așteptau de (prea) multă vreme soluționare - constituie, fără îndoială, punctele „tari” ale unei monografii care, ea însăși, nu prea are puncte „slabe“. Însă, opera steinhardtiană în sine, studiul ei necesită încă suficientă muncă de documentare: N. Steinhardt, polemistul, eseistul, teologul, romancierul, eruditul, cinefilul, personajul... constituie tot atâtea siluete în așteptarea unei developări integrale. Eseistica
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
că există un „prim“ Steinhardt” și un „ultim“ Steinhardt, între ei existând, însă, un echilibru, în opinia lui G. Ardeleanu, respectiv o fractură adâncă, în opinia lui Dan C. Mihăilescu. Mai există, însă, și un „al doilea“ Steinhardt (echivalat în monografia lui G. Ardeleanu prin așa-numita „perioadă de mlaștină“), acel spirit „voltairean“, cum îl numește Alexandru Paleologu, întâlnindu-l în 1954, în casa lui Noica, de la Câmpulung. Aceasta nu înseamnă că fracturile identitare ori spirituale, incongruențele, discontinuitățile nu ar traversa
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
prin simplu ghinion, se-ntâmplă cumva ca Romulus Bucur să fie al doilea comentator din șir, riscul de a spune ce s-a spus deja e aproape - cum să zic mai elegant? - inconturnabil”. Ion Iovan e prea atașat de obiectul monografiei, gata „să îmbrățișeze” cauzele lui Mateiu Caragiale chiar și când nu se cuvine, Andrei Bodiu și Dumitru Chioaru suferă de un „complex de egolalie” ș.a.m.d. Nu-i rost de întins vorba. Cartea îl consacră pe Al. Cistelecan drept
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
Răzvan Voncu Alexandru Petit - Monografia orașului Brașov, însoțită de Călăuza orașului Brașov și împrejurimi (sic!), ediție îngrijită de Nicolae Pepene și Bogdan-Florin Popovici, colecția „Biblioteca istorică a Brașovului”, Biblioteca Județeană „George Barițiu”/ Supliment revista Astra, Brașov, 2012, 248 p. Școala monografică a lui Dimitrie Gusti
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
Călăuza orașului Brașov și împrejurimi (sic!), ediție îngrijită de Nicolae Pepene și Bogdan-Florin Popovici, colecția „Biblioteca istorică a Brașovului”, Biblioteca Județeană „George Barițiu”/ Supliment revista Astra, Brașov, 2012, 248 p. Școala monografică a lui Dimitrie Gusti a avut ca precursor monografiile rurale care apar, după 1900, în jurul lui Nicolae Iorga și al mișcării sămănătoriste. Mai slab reprezentate, însă, sunt monografiile urbane, poate și pentru că România de la 1900 nu avea încă o civilizație urbană în toată puterea cuvântului. Marea Unire va aduce
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
Biblioteca Județeană „George Barițiu”/ Supliment revista Astra, Brașov, 2012, 248 p. Școala monografică a lui Dimitrie Gusti a avut ca precursor monografiile rurale care apar, după 1900, în jurul lui Nicolae Iorga și al mișcării sămănătoriste. Mai slab reprezentate, însă, sunt monografiile urbane, poate și pentru că România de la 1900 nu avea încă o civilizație urbană în toată puterea cuvântului. Marea Unire va aduce la țaramamă câteva provincii (Ardealul, Banatul și Bucovina) ce aparținuseră defunctului Imperiu Austro-Ungar, cu o civilizație urbană mai dezvoltată
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
cu o civilizație urbană mai dezvoltată. Dar, în același timp, o civilizație urbană în care elementul românesc, urmare a unor discriminări de secole, era slab reprezentat. Nu trebuie, deci, să ne mire că, imediat după 1918, ia avânt publicarea de monografii urbane, în special ale orașelor din Transilvania. Una dintre primele, dacă nu chiar prima, este Monografia județului și orașului Brașov cu diverse tabele*, întocmită de economistul Alexandru Petit, apărută în 1922. Uitată după 1948, când regimul comunist avea alte planuri
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
românesc, urmare a unor discriminări de secole, era slab reprezentat. Nu trebuie, deci, să ne mire că, imediat după 1918, ia avânt publicarea de monografii urbane, în special ale orașelor din Transilvania. Una dintre primele, dacă nu chiar prima, este Monografia județului și orașului Brașov cu diverse tabele*, întocmită de economistul Alexandru Petit, apărută în 1922. Uitată după 1948, când regimul comunist avea alte planuri cu Brașovul - devenit Orașul Stalin - și cu minoritățile naționale, ea a fost recent reeditată, în cadrul unui
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
spus că pare să fi fost o muncă migăloasă, solicitantă, de care Nicolae Pepene și Bogdan-Florin Popovici s-au achitat cu brio și cu discreție, intervențiile lor fiind oportune și neostentative. O a treia dificultate privea organizarea structurală a materiei. Monografia a apărut atât separat, cât și împreună cu ghidul de care vorbeam - intitulat Că- lăuza orașului Brașov și împrejurimi (sic!) -, iar așezarea informației în pagină a urmat mai puțin regulile monografiei, și mai mult pe cele mai laxe ale textului turistic
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]
-
neostentative. O a treia dificultate privea organizarea structurală a materiei. Monografia a apărut atât separat, cât și împreună cu ghidul de care vorbeam - intitulat Că- lăuza orașului Brașov și împrejurimi (sic!) -, iar așezarea informației în pagină a urmat mai puțin regulile monografiei, și mai mult pe cele mai laxe ale textului turistic. Editorii au procedat, așadar, la o grupare a paragrafelor informative, sub formă de tabele, ceea ce ușurează considerabil utilizarea textului în scopuri de cercetare, în domenii ca istoria comerțului, a industriei
O monografie urbană de altădată by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3628_a_4953]