10,170 matches
-
și logic, iar ele constituie, În fapt, un singur și același tot, căci nu sunt, În definitiv, decât două modalități diferite, dar la fel de necesare, de judecare și reglementare a comportamentului uman. Pe prima dintre aceste maniere o putem desemna drept Morala, iar pe cea de-a doua Dreptul. Insistăm aici pe apelativul comun, sau măcar cel mai răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai restrânsă decât aceea a Eticii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a comportamentului uman. Pe prima dintre aceste maniere o putem desemna drept Morala, iar pe cea de-a doua Dreptul. Insistăm aici pe apelativul comun, sau măcar cel mai răspândit și remarcăm, totodată, că numai datorită folosinței lui, termenul de Morală Îmbracă În acest caz o semnificație mai restrânsă decât aceea a Eticii, deși din punct de vedere etimologic, cei doi termeni au aceeași semnificație. Din punct de vedere logic, adică În calitate de noțiuni generale, cele două forme de evaluări și reguli
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
urmări un comportament determinat, precum și abținerea de la un comportament contrar. Dimpotrivă, a doua formă conferă subiectului puterea de a afirma o pretenție și doar În funcție de aceasta să poată impune o obligație și altor subiecți. Prima dintre aceste forme (cea a moralei) devine, așadar unilaterală și se exprimă pe deplin Într-un anume număr de necesități deontologice, fără ca o categorie a permisiunii sau a autorizării să mai existe inclusă În aceasta. A doua formă (a Dreptului) este, În mod opus, net bilaterală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o categorie a permisiunii sau a autorizării să mai existe inclusă În aceasta. A doua formă (a Dreptului) este, În mod opus, net bilaterală și se exprimă În două serii complementare de autorizații și obligații. În virtutea unei structuri logice diferite, Morala consideră și evaluează comportamentul uman din punct de vedere al conștiinței subiectului, adică de dinăuntru, iar ea plasează elementul psihologic al actului În primul plan. Din contră, Dreptul consideră și evaluează mereu comportamentul mai multor subiecți deodată, Între care stabilește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
psihologic. Chestiunea atât de discutată a raporturilor dintre drept și morală găsește aici, cu teama de a nu abuza, o soluție definitivă: ea nu constă, după cum admit mulți filosofi - chiar și unii dintre creatorii de sisteme filosofice -, În faptul că morala nu ar cuprinde decât intențiile și mobilurile (de care dreptul, În opoziție, ar face abstracție), ci, mai degrabă, În ceea ce morala și dreptul se conjugă pentru a realiza, deși din puncte de vedere diferite și chiar opuse (pentru că ambele privesc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definitivă: ea nu constă, după cum admit mulți filosofi - chiar și unii dintre creatorii de sisteme filosofice -, În faptul că morala nu ar cuprinde decât intențiile și mobilurile (de care dreptul, În opoziție, ar face abstracție), ci, mai degrabă, În ceea ce morala și dreptul se conjugă pentru a realiza, deși din puncte de vedere diferite și chiar opuse (pentru că ambele privesc acțiunile umane În plenitudinea lor și În dualismul elementelor lor constituitive). De aici, și o definiție precisă a acestui caracter al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În absența puterii sau forței fizice propriuzise necesare respingerii tendinței de Împietare sau pentru restabilirea dreptului violat. Dreptul și facultatea de a Împiedica violarea dreptului sunt, din punct de vedere logic, o singură și aceeași chestiune, Întocmai cum În domeniul moralei există obligația de a efectua un lucru determinat, dar și obligația de a se abține de la ceea ce este incompatibil cu acest comportament. Cele două forme universale ale Eticii (o a treia formă nici nu poate intra În discuție) fac posibilă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
colective, trebuie să facă obiectul unei evaluări pe baza acestui criteriu. Trebuie să recunoaștem, odată cu marii filosofi ai dreptului că, apreciate, considerate În Înțelesul lor profund și nu În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
odată cu marii filosofi ai dreptului că, apreciate, considerate În Înțelesul lor profund și nu În expresia lor superficială, manifestările conștiinței popoarelor, așa cum ne apar ele În morala lor pozitivă și În dreptul pozitiv, confirmă deschis, pe larg, postulatele rațiunii pure. Pozitivitatea moralei se manifestă În cutumele ce exprimă practic convingerile dominante, prin regulile și judecățile formulate În conformitate cu Înseși aceste cutume. Ele exercită o sugestie și o presiune considerabile asupra voinței indivizilor, și s-a văzut frecvent că această presiune (care se numește
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putea, propriu vorbind, să existe decât, probabil, Într-o formă vagă și atenuată, datorită tocmai caracterului subiectiv al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care le stabilește și le conferă o validitate are și trebuie să aibă un caracter supraindividual, adică ea nu coincide cu nici una dintre voințele individuale (sau cel puțin nu este necesar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
validitate are și trebuie să aibă un caracter supraindividual, adică ea nu coincide cu nici una dintre voințele individuale (sau cel puțin nu este necesar ca ea să coincidă cu ele), și ea nu reprezintă (cum s-ar putea afirma pentru morală) mai mult un fascicol, un snop de voințe paralele, ci este rezultanta tendințelor adesea contradictorii, o sinteză de voințe care se Întâlnesc Într-un mediu comun. O distincție unanim asumată relevă faptul că: În vreme ce morala pozitivă se manifestă viabil Într
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
s-ar putea afirma pentru morală) mai mult un fascicol, un snop de voințe paralele, ci este rezultanta tendințelor adesea contradictorii, o sinteză de voințe care se Întâlnesc Într-un mediu comun. O distincție unanim asumată relevă faptul că: În vreme ce morala pozitivă se manifestă viabil Într o modalitate difuză și Își exercită autoritatea asupra oamenilor dintr-o societate fără a avea nevoie de o structură și organe speciale, dreptul pozitiv (adică acela care este aplicabil și se aplică efectiv Într-o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suveranitate”. Totodată, Înțelegem de ce este dificil de a ne reprezenta un „stat non pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i nega existența În drept, atunci când ele au, și una și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și alta, aceeași bază și aceeași natură. Morala pozitivă cu caracterul ei de pozitivitate și cu variabilitatea sa depinzând de diversitatea popoarelor și epocilor, Își afirmă și Își realizează, validitatea În istorie, reflectând mai mult sau mai puțin fidel principiul moralei absolute. Trebuie, de asemenea, să comparăm dreptul pozitiv, al cărui caracter relativ și istoric se manifestă realmente, concret, și mai categoric chiar, cu principiul ideal al dreptului luat, considerat ca un criteriu de valoare absolută. Și Statul, ca organ al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
gândire individualist-raționalist, propriu secolului al XVIII-lea, de la care autorul Criticilor nu s-a abătut niciodată. O dată cu secolul al XIX-lea, toate aceste considerații au fost depășite de filosofie și de știință, În toate disciplinele spiritului și, implicit, și În morală. Etica actuală se deosebește net de concepțiile dogmatic-teologică și dogmatic-raționalistă ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea cel puțin prin două trăsături definitorii: dacă atunci aveam de-a face cu una neistorică și individualistă, În vremea noastră ea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și individualistă, În vremea noastră ea a ajuns istoric-genetică și social-teleologică. Critica aceasta făcută de Friedrich Paulsen asupra teoriei kantiene se completează prin urmărirea concepției istoric teleologice a secolului al XlX-lea, În special În filosofia dreptului și În filosofia moralei. Deosebirea clară reiese mai ales urmărind concepția Dreptului În perioada „dreptului natural”, adică În secolul al XVIII-lea, exista convingerea că se poate construi un sistem absolut general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
valabile, după cum și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric genetică apare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
referire la moralitatea obiectivă - manifestă În obiceiuri, În drept, În judecățile morale, În idealurile și vederile Întregului. Perspectiva istoric-teleologică de la care plecăm permite o expunere a conceptelor deontologiei plecând de la opoziția dintre „a trebui” și „a vrea”. Fenomenul originar al moralei, adică apariția conceptului a trebui În opoziție cu a vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conceptului a trebui În opoziție cu a vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei obiective și a relației sale interne cu ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei obiective și a relației sale interne cu ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile propriei voințe. Și aceasta potrivit formei Datoriei. Legat de conținutul ei, datoria
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin care individul Își controlează acțiunea prin morala obiectivă, conștiința adică, apare aici ca o cunoaștere de către individ a moralei obiective și a relației sale interne cu ea. Datoria este sentimentul obligației de a acționa pretutindeni și mereu În conformitate cu cerințele moralei obiective, fără a ține seama de Înclinațiile propriei voințe. Și aceasta potrivit formei Datoriei. Legat de conținutul ei, datoria este o „sinteză logică a ceea ce este valabil și recunoscut În societate ca fiind obiceiul și dreptul” (Fr. Paulsen). Obiceiul și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]