1,744 matches
-
urmă, pe odiosul ei bărbat, Dragomir, să mărturisească, puțin câte puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să mărturisească, puțin câte puțin, că el îl omorâse pe Dumitru, primul soț al Ancăi. În filmul Înainte de tăcere, Alexa Visarion ecranizase tot ce nu era caricatural în poveștile lui Caragiale, elemente insolite, fantastice, morbide, rocambolești. Dimpotrivă, în Năpasta, nimic morbid, nimic fantastic. Crima, răzbunarea, furia justițiară, toate acestea sunt desigur tragice, dar nu senzaționale sau perverse. Edgar Papu a putut cu dreptate scrie despre Năpasta că "alături de teatrul lui Tolstoi și al lui Strindberg, această dramă a lui Caragiale se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Silviu Purcărete, un citat asimilat prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs rezonează enigmatic, misterios cu Charlotta Ivanovna, interpretată de același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion, o temă de meditație pentru montări ce
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fel, prima parte a existenței intelectuale a lui Foucault (1954-1970) este legată, într-un mod profund indestructibil, de mitul omului subteran (the Underground Man), inventat de Dostoievski și (psih)analizat de LaCapra: "He is like a stand-up comic of the morbid psyche. At times he is close to being an antiintellectual intellectual who uses logic to destroy logic..."3 Hayden White remarca "impenetrabilitatea" discursului foucauldian "în fața oricărei tehnici critice bazate pe principii ideologice diferite de ale sale"4. Gânditorul francez respingea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
doamnă! Am fost în sală!". Sună la scenă și-l întreabă pe Mircea Dumitru, unul dintre actorii care cîntau acele versuri, în spectacol: "Cum sunau versurile cîntecului cu vinul, din Noaptea...?" Histrionul, naiv, le reproduce. Doamna îi spune, cu ton morbid: Da! Am pierdut pariul!" și-i închide. Nu știu ce-a urmat, dar peste ani, prin 1990, amicul și colegul meu Tudor Mărăscu (am încercat să facem, împreună, Teatrul & revista "Scorpion") un om minunat, mi-a reproșat de vreo trei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tiparul moștenirii palatului pe calea incestuoasă, regăsit la cele trei grupuri de relații intersectate, adastă și un domeniu comun, al ramurii gineko-medicale, implicat de specializarea Linei, de moartea Siei și de boala fatală a Lenorei, ceea ce deschide și tema maternității morbide. Impunerea voinței mamei, de aceea, completează fără să ne mai mire clișeul romanesc. Sia fusese obligată la o continuă rătăcire între domicilii pasagere, decurgînd direct din situația mai puțin obișnuită a bastardului pentru care taina pecetluiește identitatea mamei. Este de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
prin casele unor mame de împrumut să sfîrșească, după speranța tatălui, în casa nouă a Linei Rim, responsabilă pentru deriva nomadă a fiicei sale secrete. Variantă răsturnată a aceluiași accept matern monstruos, atitudinea Linei de respingere a fiicei instaurează pasivitatea morbidă, cauzatoare a morții Siei la modul propriu. "Moștenirea" se refuză sau se impune, așadar, prin decizie maternă, chestiunea legitimității fiind legată de secretele "fecioarelor despletite" și de complicitate imundă, tăinuită. Drumul, nu-i așa, este "ascuns". În lumea "moștenirii", a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sanatoriul-muzeu al doctorului Walter. MOARTEA LENOREI " Cu un creion trăsese pe o hîrtie o bară fermă, apoi un semn grafic oblic, care reproduceau ideea aproape pasionată a morții unei soții. Lenoras Tod! Pe sunete solemne ca și Azes Tod." Calculul morbid al lui Walter reprezintă un nod al înțelegerii situației sale de personaj în romanul Drumului ascuns. Moartea Lenorei îl dezleagă de ispășirea secretă, recunoscută interior, a păcatelor rușinoase pe care moștenirea Salemei Efraim le implică după dispariția "bancheresei". Mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Dacă istoricii români din secolul XIX, iar mai târziu N. Iorga, I. Lipaș, Al. Lapedatu, S. Dragomir, G.I. Brătianu ș.a. au atras destule simpatii pentru cauza românească, faptul se datorește în genere plasării chestiunii pe terenul științei, acolo unde pasiunile morbide se sting, spre a face loc analizei, comprehensiunii, explicației coerente. Ca și alți istorici, între care V. Pârvan, el îndemna să se facă eforturi de reconciliere, cu condiția respectării drepturilor naționale. Lupta se dădea atunci îndeosebi pentru prezervarea limbii și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
omului de a face o lume mai bună, de aceea nici nu se entuziasmează, ci se mulțumește cu starea de pasivitate. Cioran are o inapetentă cronică la acțiune, căreia îi și găsește justificare. Orice suferință morală fără cauza evidență este morbida, spune el. Or, plictisul este o asemenea suferință și, de fiecare dată când îl încearcă plictisul, el îi apare legitim, logic, justificat, în baza convingerii că lumea, așa cum este ea construită, nu poate să-i inspire alt gen de sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scufundării în noroi) și, după această fuziune, de a o dilata în forme fantastice și de a o urmări în spaimele interioare ce provoacă. Scriitorul nu e un plastic în sensul obișnuit al pitorescului: realitatea se transformă în substanță sufletească, morbidă. Stilul e, totuși, fără patos, ci de o mare preciziune și luciditate; halucinația izbutește, astfel, să se exprime în geometrie stilistică...65. Nu la fel de pozitiv se arată Eugen Ionescu însă cu romanul Inimi cicatrizate, căruia îi reproșează faptul ,,că având
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul observa predilecția pentru morbid al lui Blecher, tradusă în constatările explicite ale personajelor sale referitoare la ,,inutilitatea" lumii în care se situează. În aceste constatări izvorâte din ,,infernul unei trăiri" care vor continua și în celelalte două romane ale autorului, vedea Baltazar unicitatea operei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de speculația filosofică prin faptul că ele sînt bazate sau ar trebuie să fie pe teoriile psihologice fondate pe elementul biologic. Psihologia ființei umane este legată de psihologia animală, deci de biologie, iar deformarea subconștientă nu constituie decît o tentativă morbidă de regresie a funcționării conștiente și umane spre funcționarea inconștientă și animală. Prin urmare, psihologia trebuie să reconstituie biogeneza tecutului. Dar cum ar putea ea face acest lucru fără să ajungă să se prelungească în viitor și prin aceasta să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
distincție, autorul adaugă: "Cu toate acestea, va trebui să facem distincție aici și între un inconștient banal și comun, în absența căruia nu ar putea exista nici o activitate conștientă, și un inconștient extraordinar și rar, fără să fie anormal și morbid, care apare doar la un mic număr de subiecți, sub forma intuiției sau a inspirației și care seamănă în sine unui fel de mutații perfecționante și adaptabile analoge celei care s-a presupus că se află la originea evoluției anumitor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
instanța primitivă și inconștientă caracterizată prin "limbajul" automat și organic. Simptomul este o tulburare atît a conștientului, cît și a inconștientului. El este o expresie organică și condiționată psihic: deci fals motivată. Eliminînd condiția psihică MOTIVAȚIA FALSĂ -, manifestarea organică și morbidă își pierde condiția de existență, rațiunea ei de a fi, și dispare. Traducerea simptomului simbolic în limbaj conceptual are deci o valoare terapeutică, într-o lucrare publicată anterior, Psihologia motivației, autorul a demonstrat că la baza oricărei exaltări imaginative se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și se ridică din nou la nivelul conștientului sub forma unui amestec haotic de culpabilitate care poate merge pînă la disperare față de propriile rătăciri. Cauza aceasta esențială a disperării rămîne în cea mai mare parte a timpului ignorată de introspecția morbidă și de falsele ei autojustificări. Aceasta nu înseamnă că, dat fiind că este inconștient, amestecul de culpabilitate oferă introspecției clarificatoare o șansă de reușită. Eficacitatea clarificării introspective care a existat din-totdeauna sub forma "bunului-simț" (ce nu trebuie luat în sensul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiința pentru a putea chiar opune falselor valorificări subconștiente valorile pozitive, îmbucurătoare și armonioase ale supracon-științei etice (este cea ce preștiința mitică reprezintă prin luptele simbolic purtate "cu ajutorul divinităților împotriva monștrilor și a demonilor"). Orice om practică involuntar cînd introspecția morbidă, cînd pacea clarificatoare. E greu să le distingem net fără spijinul unei științe a motivelor și al unui terapeut înarmat cu șiința aceasta. Utilizată în scopuri purificatoare și zilnic, introspecția lucidă anulează amestecul de culpabilități semiconștiente și reușește să facă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
MOTIVANTĂ Credința greșită într-o libertate nedeterminată se datorează în mare parte faptului că fenomenul intrapsihic, deliberarea, este ascuns conștientizării de anatema aruncată asupra introspecției. Datorită faptului că tentațiile subconștiente participă la deliberarea introspectivă, introspecția capătă cu ușurință o tentă morbidă. Contrariul libertății nu este determinarea, ci obsesia subconștientă (terminologie utilizată în psihiatrie pentru un anumit tip de nevroză, folosită aici pentru ansamblul deformărilor psihopatice). Toate manifestările subconștiente conțin elementul obsedant al exaltării imaginative a dorințelor, care, refulate (nervozitatea) sau realizate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat nedemni. Omul nu este demn de recompensă (bucuria) decît în măsura în care nu se mai indignează. Recompensa nu se adaugă aici: bucuria de a trăi nefiind altceva decît absența indignării. Indignarea nu cedează în fața prea bunelor intenții moralizante, ci
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
eul esențial în locul fantasmei vanitoase. Dragostea autentică de sine este acceptarea necesității de a lupta introspectiv împotriva autosupravalorificării vanitoase legate de devalorizarea excesivă a celorlalți. Acceptarea aceasta este contrariul indignării, ale cărei meditații agravează permanent resentimentele, trăsătură caracteristică a introspecției morbide. În lupta eului esențial și a dorinței sale esențiale de eliberare de resentimente prin dragostea de sine sînt incluse toate problemele deliberării introspective și ale conflictului său dintre motivele sănătoase și cele nesănătoase, temă a tuturor mitologiilor. Toate problemele deliberării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne și prin elaborarea proiectelor de revanșă; în care ne vedem, sărman erou, învingător imaginar al tuturor adversităților și adversarilor, cu condiția să nu ne prăbușim în angoasa morbidă în fața celor mai mici obstacole exaltate imaginativ. Ca să te iubești cu adevărat, trebuie să ai curajul etic de a te vedea așa cum ești, de a a te cunoaște treptat tot mai bine nu prin reflecții teoretice, ci prin experiență clarificatoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se limitează la intuiționismul pur, ci analizeză evoluția de la instinct la rațiune". Opunîndu-se psihologiei clasice, care arunca anatema asupra introspecției, în cartea lui, Psychologie de la inotivation (Psihologia motivației, PUF, 1947), Paul Diel demonstrează riguros modul în care introspecția de obicei morbidă poate deveni, metodic călăuzită, baza unei psihologii științifice. Studierea funcționării psihice și a instanțelor ei conștiente și extraconștiente îi oferă prilejul de a clarifica sensul ascuns, dar precis al miturilor, al viselor nocturne și al simptomelor psihopatice. În prefața sa
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de conștiință, ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și nevroza fobică. Personalitatea devine astfel mediul în care se dezvoltă boala și criteriul ce
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
consecință, psihoterapiei, subliniem, totodată, efectul binefăcător pe care îl resimt bolnavii manifestându-se în cadrul unui grup receptiv. Referitor la statutul bolnavului mintal, ar mai fi de adăugat că o societate capabilă să descifreze și să remedieze conținutul propriilor sale aspecte morbide are avantajul de a-și organiza mai corespunzător și formele de asistență psihiatrică, care presupune, în primul rând, readaptarea socială 177". În practică, defectologul se va confrunta cu un număr însemnat de asemenea cazuri aflate atât în sfera psihiatriei, cât
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
ani în bibliografia de specialitate despre sindromul ADHD. Nu le veți găsi! Nici măcar trimiteri. Asta pentru că ADHD reprezintă una dintre entitățile medicale cele mai nou cunoscute, deși unele încercări de clasificare sunt încă de la începutul secolului XX: 1902 (Still, Deficiență Morbidă a Lipsei de Control), 1906 (Instabilitate Motorie, termen folosit în Franța), 1941-1947 (Strauss, Sindromul Tulburării Minimale a Creierului) etc. Entitatea se încetățenește abia în ultimii ani ai veacului trecut sub forma atât de răspândită azi: ADHD (în engleză, Attention Deficit
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]