1,711 matches
-
paloarea bruscă a chipului ei. - Acesta este... Este un monument funerar, murmură ea cu o voce lipsită de orice expresie. Bătrînii spun că dacă te atingi de morminte, declanșezi mînia morților... - Nu-mi spune că ți-e teamă de un morman de pietre... Dar ea se uita țintă la pietre, Înlemnită. Într-adevăr, fuseseră deplasate. Apăsarea deveni mai violentă. Angoasa, amplificîndu-se insuportabil, Încercă de-a dreptul cu disperare să se agațe de puțina rațiune care rezista În ființa ei. Nimeni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pentru a hotărî cine va deveni noul partener al firmei. Mâine voi afla dacă am reușit, sau dacă viața mea e un mare eșec și am trăit degeaba. Tensiunea va dispărea. Documentația pentru contract este aici... duc mâna la un morman de dosare și extrag o cutie de carton, cu o înfloritură eficientă a mâinii. E o cutie veche de gogoși Krispy Kreme. O arunc repede la coș. — Sigur e pe aici pe undeva... încep să scormonesc frenetic și localizez dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
perete. Am tot vrut să le atârn... și să arunc cutiile... O conduc repede în bucătărie, departe de grămada de cutii cu mâncare la pachet de pe masa din hol. După care regret imediat. Pe blatul de la bucătărie se află un morman de cutii și pachete vechi, pe care se află un bilet de la noua mea menajeră, cu litere mari: DRAGĂ SAMANTHA, TOATĂ MÎNCAREA TA E EXPIRATĂ, S-O ARUNC ? AI VREUN FEL DE DETERGENT, DE EX. CLOR ? N-AM GĂSIT NIMIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
interogativ. — Parcă trebuia să fie un film gen camera ascunsă, i-o retez scurt cu o privire supărată. Poftim ! Guy îmi trântește un vraf gros de contracte în poală. Uite afacerea Samatron. Uită-te puțin peste ea. Mă uit la mormanul de hârtii înalt de peste zece centimetri. Altădată, simpla vedere a unui contract nou-nouț îmi stârnea un val de adrenalină. Întotdeauna voiam să fiu prima care sesizează o anomalie, prima care ridică o problemă. Însă acum mă simt total pustiită. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tare din picioarele alea, strigă Enkim și, din glasul lui, mi-am dat seama că Începea să se teamă. Și atunci, am văzut sorburile. Erau Încă departe, dar bulumacul luneca de-a dreptul spre ele. Undeva În apropierea lor, un morman de crengi și frunze Începu să se rotească, mai iute, și mai iute, după care se auzi un fel de sorbecăială, iar crengile se ridicară cu totul, de parcă ar fi fost o uriașă pasăre care se pregătea să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cum rânjește, măi Krog, măi! se bucura el ca un copil. M-am răsucit pe o parte. Stăteam pe o blană moale, frumos mirositoare. M-am răsucit pe partea cealaltă și am dat blana la o parte. Dedesubt era un morman de mușchi și ierburi puse Împreună astfel Încât alcătuiau ceva ce nu știam că ar fi putut să fie. Cred că am simțit că trebuie să fac un cuvânt pentru ceea ce, cu mult mai târziu, o să capete numele de perfect. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din loc, că ăștia n-o să stea cu mâinile În sân ca să vă spuneți voi tot ce-ați făcut de când nu v-ați mai văzut! Se ridică și-o pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm precum caprele pe un morman de stânci uriașe, prăvălite unele peste altele. Ajunserăm Într-o viroagă adâncă, străjuită de un fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după care ne repezirăm În urma lui. Se ridică și Enkim cu totul, de parcă apa ar fi dorit să-l Înghită, dar În clipa următoare, bulumacul o luă la vale, agățând culcușul din crengi În care zăcea Enkim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
următoare, bulumacul o luă la vale, agățând culcușul din crengi În care zăcea Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre era pusă o a patra piatră, plată, ca un acoperiș mărunt, cu vârful ațintit În josul apei care curge. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cu chiu cu vai, izbutirăm să ne cățărăm pe stâncă, târându-l pe Enkim după noi și, odată ajunși sus, Runa pufni Într-un râs hohotitor. Ne arătă rădăcinile copacului care ne salvase - abia dacă se mai țineau Într-un morman de pământ pe care, grăbiți, ne apucarăm să-l dăm la o parte cu mâinile. Ne-am rupt noi unghiile, dar am smuls copacul din puținul pământ care Îl mai ținea locului și Îl trântirăm În apă. Pleosc. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niciodată În luntre din astea, mai bine Închideți ochii, ne mai sfătui Vindecătorul. Femeia, mai ales! 20. Când am coborât de partea cealaltă a brațului de mare, am simțit că pe Runa o apucaseră durerile facerii. Soarele răsărea dintr-un morman de nori zburătăciți de vânt. Vindecătorul tocmai Își luase bun rămas de la noi dar, când să urce În luntre, Îmi făcu semn să mă apropii de el. - M-am legat cu jurământ de sânge În fața bătrânilor să nu-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau prin Împrejurimi după vânat. Femeile, ca peste tot, vegheau focurile care ardeau cât vedeai cu ochii, iar copiii, ba le ajutau, ba se jucau, fără să le pese nici de aerul tăios, nici de norul cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro, brichetele Dunhill, scrumierele pătrate din cristal greu, - mucurile lungi ale țigărilor din care pufăise nervos unul sau două fumuri și apoi le rupsese. Mormane de scrum. Lângă perete, pe un raft Înclinat, un elaborat set de aparate telefonice cu multe butoane - centrala telefonică particulară a lui Abe, operată de el Însuși cu multă dexteritate. Folosită din plin. Parisul și Londra chemau aproape la fel de frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
i introducea În puterile și subtilitățile lui Tucidide și care analiza rolul lui Alcibiade În campania siciliană așa cum nimeni altul n‑ar fi putut‑o face - omul care În seminarul său comenta Gorgias, efectiv În fața uzinelor de oțel și a mormanelor de zgură și a funinginei de pe străzile orășelului Gary, cu bărcile lui venind și plecând pe apa lacului Michigan - un astfel de om ar fi putut să atârne și În aer, făcând levitație asemenea lui Jordan. Un om cu idiosincrazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ei mentală e extrem de limitată - deși mi se spune că, În mecanica haosului, e foarte vastă. Probabil că Abe captase această informație prin rețeaua lui telefonică. Vechea expresie „Are mai multe legături decât o centrală telefonică” era acum Îngropată sub mormanele de date acumulate prin noile tehnologii, tot mai avansate, ale mijloacelor de comunicație. Ravelstein a cerut prietenilor lui de pretutindeni informații despre Vela și era pregătit să‑mi spună mult mai multe decât aș fi vrut să aud. Așa Încât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucruri să‑și spună. Ravelstein striga din pat: - Adu‑l aici! Așternuturile Pratesi erau boțite la colțuri, pătura din blană de nurci, fină și moale, căzuse pe jos. Pe pereți, tablourile atârnau strâmb. Mobila antică din Încăpere era Încărcată de mormane de haine și teancuri de manuscrise și scrisori. Scrisorile mă făceau mereu să mă gândesc la controversele În care era prins Ravelstein - la puternicii și necruțătorii dușmani pe care și‑i făcuse În lumea academică. De care nu se sinchisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el pe Tucidide, a răspuns Rosamund. Și Îmi aduc aminte că ne vorbea despre ciuma din Atena și despre aruncarea pe rugurile funerare, claie peste grămadă, a cadavrelor părinților sau surorilor. Dar niciodată nu a legat aceste imagini lugubre de mormanele de morți din secolul douăzeci - la cursuri n‑a făcut una ca asta. Tu Îți amintești să fi spus ceva? - Cum Îți imaginezi că un om ca Ravelstein - mereu conștient că e pe moarte - și‑ar fi putut potrivi existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se fi statornicit de mult aici, dar curând s‑a dovedit că urma să plece chiar În acea zi. Cutii mari de carton erau cărate afară din apartamentul lui - sau din aripa locuită de el. Lucrătorii care executau mutarea Îngrămădeau mormane de obiecte. Cărțile dispăreau de pe rafturi, rafturile În sine erau demontate Într‑o grabă nebună. Un camion care fusese tras În curte era Încărcat cu repeziciune. Pe urmă a ieșit din casă bătrâna soție a artistului, Îmbrăcată Într‑o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te porți! Du-te-ncolo! GARDIANUL: Mi-a ajuns până-n gât! M-am săturat! CĂLĂUL (Scâncind.): Și mie... Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce urât te porți! Du-te-ncolo! GARDIANUL: Mi-a ajuns până-n gât! M-am săturat! CĂLĂUL (Scâncind.): Și mie... Și eu... ARTUR (Ridică o carte din morman.): Ce-o fi asta? GARDIANUL: Nu mai pot! Nu mai pot! Mor! CĂLĂUL: Bruno... Eu n-am vrut... n-am vrut nimic... Mă crezi? GARDIANUL: Taci! Taci că mor! CĂLĂUL: N-am știut... N-am știut că vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai? Göteburg... (Îl răstoarnă pe PARASCHIV, îl lovește în ceafă.) Göteburg... (Râs grosolan, întuneric, haos, rafale de lumină, gesturile întrerupte ale lui MACABEUS.) (PARASCHIV trece de la urlet în plâns; izbiturile sale devin tot mai lente apoi cedează; PARASCHIV devine un morman de carne care plânge resemnat, încet, până la icnete; râsul și urletul de gorilă ale lui MACABEUS se vor mai auzi un timp; apoi un urlet sângeros aducând a PARASCHIV înjunghiat; apoi o nesperată blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
luare aminte pe geam, afară. De-a lungul șoselei n-a mai rămas decât un gard cenușiu, iar dincoace un câmp de gunoaie. Însă zăpada, gerul și lumina roșcată a dimineții îi plămădesc un chip nepământesc, plin de frumusețe. Peste mormanul de gunoaie a nins, apoi zăpada s-a topit, apoi iar a nins, apoi gerul l-a sculptat ca pe o materie plastică, anume pusă în calea intemperiilor; șiroaiele înțepenite de lăzi și cutii, de cârpe și ciubote, cotoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să mă îngroape, vag mi-am dat seama ce gros va fi stratul de țărână și de moloz care mă va acoperi într-o bună zi. Am simțit peste mine ruinele orașelor, vreo zece-cincisprezece metri de dărâmături; sub mine alte mormane - resturi de așezări primitive, unul sau două temple... și apoi... Tiglath-pileser al Treilea. CAPITOLUL DOI DETAȘAMENT SPECIAL... Gardianul care îl schimbă pe Arnold Marx zilnic la amiază este un om cam de vârsta mea, adică de patruzeci și opt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu Irimia. Petrecuseră până dimineața. În zori, a plecat acasă și i-a lăsat acolo. Ține mine și acum cum, traversând parcul, se oprise chiar la intrarea dinspre Bulevard și privise lungile alei ducând până sus, spre capătul parcului, la mormanul ăla de pietroaie de le zice cetate. Era o iarnă seacă, nu ninsese. Plouase mai toată noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
crengile lui. Credeam că ai să apari, așa, ca un moroi, dintre crengile lui. Tot am așteptat... Până am uitat de tine. Nu părea că urmărește spusele ei. Privea doar întrebător în jur, când spre sălciile din dreapta lor, când spre mormanele de gunoaie, moloz și iarbă arsă din partea cealaltă. Ridică din umeri, nemulțumit. - A întârziat însă vaporul, continuă mai apoi, și m-am răzgândit. Stăteam și mă vedeam cum așteptam și mă gândeam ce să fac. Oricum, rămâneam singur, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]