1,753 matches
-
se exprime prin noi, să avem măcar consolația de a nu fi fost lași. Ceea ce se va întîmpla va fi uluitor, fața pământului se va schimba cu desăvârșire, și bietele noastre manuale de geografie și istorie vor trebui arse în mormane. Am văzut și ascultat lucruri decisive, pe care mulți dintre oamenii noștri așa-ziși de răspundere nu le știu. Forțele tinere vor inunda toată Europa, G. Călinescu de la Gibraltar până la Caucaz și de la Oceanul Glacial până la gurile Nilului. În acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu lemne. Max era îmbrăcat într-un cojoc oieresc și cu căciulă țurcănească pe cap. În odaie mirosea a hârtie râncedă, ca în vechiul local al Academiei. Într-adevăr, un morman de cărți, mai toate îmbrăcate în pergament, erau puse vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de lemn era plin cu cutii de alice și cartușiere. Trei puști de vânătoare erau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce îmbrățișau concentric cavoul. Agenții făcuseră rost de reflectoare electrice cu baterii, pe care le purtau legate cu curele de gât. Între timp, Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi într-o melancolie și mai profundă. - Da, zise el, am construit ceva, dar azi n-aș mai faceașa. Sunt greșeli datorite grabei tinereții. Mai târziu mi-am schimbat viziunea. Din păcate, n-am avut răgaz să construiesc. Am un morman de proiecte. - Ar fi interesant, se repezi Gulimănescu, să faceți o expoziție. Uite, domnul Gaittany, la Casa de Artă, ar avea spațiu. - Perfect! admise Gaittany cu un entuziasm factice. E o idee bună. În fond nu era încîntat, având o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
caritativ, mai exista, după gurile rele, în fiece seară "conferința". Aceasta era convocarea de către Pomponești a lui Pomponescu, în scopul de a-l determina să rezolve numeroasele solicitații făcute prin ele. Madam Pomponescu, cu ochelarii pe nas, ședea cu un morman de petiții și însemnări înainte. - Jean, trebuie să intervii pentru chestia asta a lui Gulimănescu. Pomponescu lua un aer de curiozitate zâmbitoare. - Ce mai cere Gulimănescu? Gulimănescu cerea "material lemnos abandonat de la construcția unui pod în comuna lui" (de fapt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inamic invizibil. Manigomian nu era ceea ce se cheamă un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație o stare de spirit comună. Lângă G. Călinescu sofaua lui Saferian se găseau două mormane de covoare persane întoarse pe dos și împăturite, alese de el personal din piesele cele mai bune, sustrase din emoție estetică circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Raiul însuși și-l imagina cu magazine de covoare și anticariat. În urma unui astfel de aviz pesimist, Manigomian chema pe Demirgian: - Să vinzi covorul ăsta, lucru bun, păcat, să nu-l dai ieftin,mai bine cadou. Astfel, încetul cu încetul mormanul de covoare diminua, ca un grafic politic. Manigomian conferea cu persoanele care picau din Orientul Imediat. Dacă auzea printre negustori de sosirea cuiva de la Atena, îl chema. . - Cum este viața la Atena? . - Binișor! . - Comerțul merge? . - Merge și nu prea. Sărăcie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fete unde se dansa, nu în scopuri matrimoniale, ci numai sportive. Demirgian juca tenis când avea cu cine, fiind înscris într-un club, și înota vânjos în apă dulce și curgătoare, precum Dunărea. Când îl vedeai moțăind câteodată pe un morman de covoare, n-ai fi crezut că Demirgian e un om așa de vânjos. Însă și în privința sanitară suferea de unele contradicții. Se arunca în Dunăre și nu suporta vederea gândacilor sau a păianjenilor, precum nici a racilor. Atunci făcea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o ocupație germană, Gonzalv declară: . - Lasă, domnule, că așa ne trebuie, prea ne-am făcut decap! Numai nemții au să ne arate cum se organizează o universitate. Gonzalv Ionescu, în ciuda forfotei celorlalți, venea de la o vreme zilnic la Academie, cerând mormane de cărți, de pe care își scotea fișe. Punea la cale un atac general asupra operei G. Călinescu lui Conțescu, dovedindu-i erorile, plagiatele, lacunele și mai ales carența bibliografiei. După ideea sa, o astfel de scriere critică ar fi dat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se bălăbănea și privea în sus. Păși spre pat, astfel încît figurile înaintară pe fiecare latură spre un rînd care se apropia în față. îngenunche pe cuvertură și încercă să o vadă numai pe fata care stătea întinsă pe un morman de perne, urmărindu-l. — îți place? întrebă ea cu timiditate. El clătină din cap. — Crezi, atunci, că sînt dură și obraznică? Se gîndi la dragonul de argint și fu cuprins de un val de simpatie pentru fata asta pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
izvorăște măreția Bătrînei Scoții. Thaw își ridică privirea și văzu hălci imense de materie brută hăcuită de vreme și trecerea timpului. Din crăpăturile înalte se prăvălea pietrișul peste pantele acoperite de iarbă aspră, asemeni unei umpluturi care se revărsa în mormane de cenușă de cărbune. Un băiat și o fată în șorturi și bocanci trecură pe lîngă el cu pași mari, coborînd drumul, băiatul cu un rucsac mic lovindu-i-se de umeri. Alpiniștii de lîngă autobuz ovaționară și fluierară în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua și domnișoara Maclaglan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
amurg se amestecau cu rafalele unei ploi atît de calde că nimeni nu se gîndea să se adăpostească. Drummond îi conduse pe lîngă cimitirul Sighthill, traversară apoi cîteva terenuri de fotbal și urcară pînă ajunseră la un teren pustiu cu mormane de zgură, numit Jack’s Mountain. De sus văzură lacul, numit Oceanul Puturos, acoperit cu o peliculă galbenă, apoi coborîră pe lîngă abatorul din spatele termocentralei Pinkston, apoi de-a lungul edecurilor canalului, printre depozitele din cărămidă, traversară Garscube Road și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coloana lui John Knox în vîrf. Cartea din mîna omului de piatră izbi planeta pulsîndă și o umbră albastră ieși din carte și atinse inima lui Thaw, înghețînd-o. Orașul își făcea loc în cer din toate părțile. Fabrica, universitatea, gazometrul, mormanele de zgură, coamele dealurilor cu case, parcurile încărcate de copaci, toate urcau pînă cînd privi la un orizont ca marginea unui castron, pe fundul căruia se afla el. Pe margini se înghesuiau privitorii. Fu cuprins de o criză de autocompătimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
verdeață și se întoarce în sat. Ia ceaiul într-un restaurant pentru turiști și se întreabă ce să facă. Să se întoarcă la Glasgow e imposibil, așa că se îndreaptă spre Fort William. Drumul de la marginea lacului e plicticos, și lîngă mormanul de ardezie de lîngă Ballachulish respirația i se îngreunează și-l forțează să se așeze pe un zid jos, alături de un șir de mașini care stau la coadă la feribot. O americancă stă lîngă mașina ei, uitîndu-se în sus, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști, cu toate că în acel moment erau doar un clarinetist care cînta o piesă comică și un baterist, care atingea încet cinelele cu baghetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-n palma visului meu, interpreta și profețea, se-mpotmolea în riduri haotice și deodată încercuia cu unghia câte un delușor de piele limpede, prin sticla căreia răzbăteau copăceii venelor și arterelor. Delir acru, tocătură de ațe colorate, gunoaie menajere în mormane - și pe neașteptate imense priveliști de Altdorfer, oceane cu corăbii, munți albaștri cu fiare de ambră, bătălii în care fiecare nasture și fiecare floare de crin de pe drapele și fiecare aluniță de pe fețele oștenilor erau vizibile ca sub o lupă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se legară de carena pieptului cu mușchi triunghiulari și puternici. Voinici înaripați, în armuri de frunze de aur, se adunară-n falangă și loviră, cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsînd-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre ceruri, îngerii cântau. Ridicau către Dumnezeu vocile lor de fetițe, gingașe și proaspete ca lujerii, ca tulpinile de garoafă. Înălțau în aerul rece și tare mileurile de cristal ale psalmodiei. Oamenii plângeau ca niște copii, strîngîndu-și la piept icoanele. Mormanul de oase-ncepu să freamăte, scheletele să se alcătuiască din nou, țestele să-și caute trupurile, femurele să se alipească de șold și, crescută parcă de drojdia cântecului nepământesc, o carne nouă și fragedă se-ntinse iarăși pe oasele reci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ruina. Lumina șters în câmpul sângeriu, ca ultimul colț de măsea din gura unei bătrâne. Opriră și, cu felinare în mâini, se dădură jos în dreptul zidurilor părăsite, un perete aproape întreg și unul pe jumătate, întîlnindu-se la colț în mijlocul unui morman de pietroaie înzăpezite. Pe partea dinăuntru erau zugrăviți după cuvioasele canoane sfinți cu bărbile despărțite, cu nimbul auriu și veșminte largi, cu falduri albastre, măslinii la față și-ncercănați la priviri. Nu-ncăpea-ndoială că acolo fusese cândva o biserică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urmă. Cărămida zidurilor era galbenă și fărâmicioasă, și dincolo de fațadele prăbușite se căscau odăile în care trupuri moarte zăceau printre vitrine cu paharele intacte și nuduri atârnate pe pereți. Fetele depășiră un tocilar cu mecanismul lui primitiv în spinare, escaladară mormane de moloz amestecat cu lucrușoare și rufe și se opriră la colț, îmbrățișate, cu aceeași spaimă în ochi. Nu îndrăzneau să intre pe stradă, acolo unde se afla - dar se mai afla oare? - miezul vieții lor bucureștene, croitoria cu odăițele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muzeu tehnic, în care poți vedea prin secțiuni în metalul gros mișcarea pistoanelor și a supapelor. Cine-ar fi crezut că fotograful Gavrilescu, pântecos și cam tembel, mereu cu halba de bere la-ndemînă, și care acum zăcea însîngerat pe un morman de poze sepia înfățișînd fetițe goale, fusese un spion, viclean și competent? Maria și Vasilica, trecând prin fața fostului atelier fotografic, călcau peste neprețuite fotografii à voi d'oiseau ale amplasamentelor germane, pline de litere și săgeți zgâriate pe plăcile de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ițari, cu pălăria pe ceafă, părând a căuta ceva. O funcționară cu poșetă albă le privi un moment și trecu mai departe. Fetele, cu capul în pământ, prinse iarăși de mână, dădură ocol caselor ruinate, încercînd să mai zărească, prin mormanele de cărămidă și mobilă sfărâmată, vreun vestigiu al fostei lor vieți. Când ajunseră în spate, la intrarea de serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria n-avea s-o uite niciodată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Packardul îl ducea acum la marginea orașului, la coliba lacustră a fratelui Armando, din mijlocul nesfîrși-tului swamp. Imensa limuzină cu spițele roților cromate și cu șofer împietrit pe locul său de la volan zăcea întreaga noapte în mijlocul ochiurilor de apă reflectând mormanul de stele de deasupra, printre plante carnivore cu boabe lipicioase și limbi ca de om, până când ferestrele îi deveneau roze ca o bomboană și ziua, cu marginea ei cenușiu-gălbuie, se revărsa peste Louisiana. În colibă lumina nu se stingea nici o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]