1,884 matches
-
de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf care năștea invidia tuturor pisicilor din sat. După 42 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE moartea lui Sergiu, într-o seară, eram cu mai mulți prieteni la casa de țară de la moară
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Ascultam cu toții pe CD un concert dirijat de Sergiu. Auzind muzica, Balthazar a sărit din fotoliul lui și s-a așezat în fața fotografiei Maestrului, aflată deasupra șemineului. Nu s-a mișcat de acolo până când nu s-au stins ultimele acorduri. Motanul se ridică plictisit și era gata să iasă din încă pere, când Ioana pomeni, în sfârșit, și de el. — Astăzi am un prieten nou: Petrușka. Adoră muzica, o ascultă în extaz, pe urmă se uită la Sergiu din fotografii, are
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tablouri vechi, iar pe peretele central o pânză uriașă a Ioanei: pete de soare și de verde. Ne-am așezat pe canapeaua moale, de culoarea porumbului, fermecate de atmosfera obiectelor din jur a căror armonie făcea încăperea să cânte. Un motan roșcat se mlădia la picioarele Ioanei, torcând. — El e Petrușka, îl prezentă ea, aplecându-se să-l dezmierde. Sergiu mi l-a trimis. Uneori mă face să cred că e reîncarnarea spiritului lui. O prietenă care m-a invitat la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
după aceea cu ea să văd pisicile din cartier pe care le hrănea la o anumită oră. I-am replicat că nu iau decât un pisic roșu. Ne ducem în stradă și sosește unul mic, ruginiu, toate celelalte mâțe și motani i-o luau înainte la mâncare, el nu se alegea cu nici o firimitură. Am zis: „Pe ăsta îl iau, dar cum să-l prindem, că e sălbatic?“ Până la urmă l-am adus aici cu altă prietenă. Casa e mare, sunt
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
la baie să facă pipi. Cum a știut unde? Un pisic într-o casă necunoscută se sperie, se ascunde sub masă, pisicul ăsta de la început s-a simțit ca la el acasă. Cum vă explicați? Am tăcut amândouă, zâmbind neîncrezătoare. Motanul ne-a detestat din prima clipă, manifestându-și nemulțumirea printr-un mieunat prelung. Ioana nu l-a mai băgat în seamă, preocupată să mă cunoască mai bine. — Din toată familia noastră, am rămas numai noi, a spus ea, căzând pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
în mijlocul cărora râdeam sau ne îndureram. Uneori îmi istorisea episoade din viața lui la care eu nu participasem. Așa s-a închegat cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmărească ceva nevăzut care, după mișcarea ochilor săi, s-ar fi plimbat prin aer. — Nu suntem singure, șopti mătușa. El simte acum prezențele celorlalți. M-a străbătut un fior. Nu știu la cine se gândea Ioana, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
liniștitor: „Nu vă faceți griji, noi trecem în fiecare noapte la 12 și ne uităm.“ I-am întrebat mult mai puțin sigură: „Dar dacă hoții vin la unu noaptea?“ Răspunsul a fost: „Păi atunci se culcă și ei, ca noi!“ Motanul cel roșcat întrerupse povestirea cu un mieu nat jalnic, semn că stăpâna uitase cu totul de el. Ioana s-a ridicat de la masă și s-a dus să-i pregătească mânca rea. M-am luat după ea. Trecând prin hol
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
că dacă voi păși peste curcubeu voi de veni băiat, ceea ce îmi doream din tot su fle tul, așa că, de cum apărea curcubeul, alergam din răs puteri să-l ajung. Iubitele viețuitoare Pe când stăteam de vorbă pe canapeaua de culoarea porumbului, motanul roșcat care tot încercase să-i atragă atenția Ioanei, ba torcând frenetic la picioarele ei, ba mieunând în răstimpuri pe un ton sfâșietor, sfârși prin a-i sări în poală. De-abia atunci catadicsi ea să-și treacă dege tele
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care mi-au încălzit de-a lungul anilor sufletul cu pre zența lor... — Te-ai împrietenit cu vreun animal în copilărie? am isco dit-o plină de curiozitate, fără să-mi treacă prin cap că istorisirea Ioanei avea să stârnească gelozia motanului. Animalele au făcut parte din viața mea, ca și stelele, spuse ea cu însuflețire. Împărtășeam această dublă pasiune cu tata, care seara, la țară, îmi descoperea cerul, ară tân du-mi pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
și strâng de pe pășuni vitele, mâ nân du-le spre adăposturi. Am căpătat cadou de la ei niște pin teni de argint, îi mai am și azi în casă. — Hai să revenim la pisici, am spus atunci, cu gândul să îmbunez motanul care ne privea din ce în ce mai trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de Pufulon
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
nu se uita la mânca rea pe care o aduceam, nu-l interesa decât clipa de prie tenie, de dragoste. A durat vreo câteva luni această aven tură. Într-o zi a dispărut pentru totdeauna! Urmă o clipă de tăcere. Motanul nu se clintise din loc, fixându-ne cu ochii lui scânteietori. Doar în răstimpuri își mișca mustățile aurii într-o parte și-n alta. — Când aveam vreo șapte ani, reîncepu Ioana, la Câmpulung, mă împrietenisem cu un șoricel pe care
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A durat vreo doi ani... Într-o zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zi, Nae n-a mai venit, era prea mic să se lupte cu Miți, bălțatul. Pierdusem un mare prieten. Câtă încredere avea Nae în mine! — Ai mai avut și alți amici la fel de buni? am întrebat, înduioșată de răbdarea cu care motanul aștepta să-i vină rândul în poveștile Ioanei. Ah, exclamă ea nostalgică, am mai avut un cățel, era de fapt al băiatului meu, primit cadou de Crăciun, un Schnauzer gri, cu blana țepoasă și ochii măslinii, se măna leit cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf care năștea invidia tuturor pisicilor din sat. După moartea lui Sergiu, într-o seară, eram cu mai mulți prieteni la casa de țară de la moară. Ascultam cu toții pe CD un concert dirijat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ascultam cu toții pe CD un concert dirijat de Sergiu. Auzind muzica, Balthazar a sărit din fotoliul lui și s-a așezat în fața fotografiei Maestrului, aflată deasupra șemineului. Nu s-a mișcat de acolo până când nu s-au stins ultimele acorduri. Motanul se ridică plictisit și era gata să iasă din încă pere, când Ioana pomeni, în sfârșit, și de el. — Astăzi am un prieten nou: Petrușka. Adoră muzica, o ascultă în extaz, pe urmă se uită la Sergiu din fotografii, are
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
joc banal. Când trag un fum în piept, mă doare Și rătăcesc pustiu printr-un talcioc, Mai cumpăr iar un pumn de sare, Să-l pun pe rană, peste busuioc. Lumina joacă printre umbre Și eu adorm lângă sofa, nebun Motanul negru face tumbe, îl las în pace, n-am să mă răzbun. Prizonier Alerg ades printre secunde, Ca un fugar cu umbra sa, Și niciun loc nu mă ascunde Atunci când vreau să scap de ea. Azi, simt că fericirea doare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o cotă de surplus. își consolidează treapta, la o experiență vastă Pe decursu-a trei decenii, ca șef la biroul plan, Când, îndrăgostit de-o mâță își înșeală speța castă, Crezând c-ar fi mult mai bine să pozeze în motan. Mâța, tandră subalternă, se-alintă somnoroasă Ori de câte ori apare șobolanul în control, Răspunzând la provocare prin privirea languroasă, Dă din coadă, bucuroasă că un șef îi face-ocol. Pretendenți, să-i lingă laba se găseau din abundență. Chiar acum se zbate-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bărbătește în urmă un iz de usturoi. Pictorul locuia la marginea tîrgului, dincolo de pîrîul către care cobora o stradă pietruită cu bolovani rotunzi. Între ei hodinea nestingherită putreziciunea frunzelor, a dopurilor, hîrtiilor și mai ales praful. De pe acoperiș miorlăia un motan. Tolănit pe trotuar, un cățel mă privi castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înțeleg ce se întîmpla cu mine? Ce căutam eu în această lume? Dormisem adînc. De obicei visam lucruri nedeslușite la care, după trezire, nu mă mai gîndeam. Acuma, brusc, m-am deșteptat în mijlocul visului. Poate că pe acoperiș trecuse un motan căci, cu ochii căscați în întuneric, m-am pomenit pradă unui fel de spaime. Mă visasem întruchipînd un paj care îl înfățișa pe Cupidon, plimbînd printre bețivii de la mese o tavă de argint plină cu rodii în care, simbol al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
personal și-a spus Zeus, sugerând totodată că nu s-ar supăra dacă ați supralicita. Fiind un om viclean și alăptat cu sârg la sânul mahalalei, cunoscând poporul român foarte bine, el n-o să spună niciodată Dan Voiculescu, ci Felix Motanul, nu Sorin Vântu, ci Nuș, nu Ion Iliescu și Bufnița de la Cotroceni (deși nu mai este acolo) și tot așa mai departe găsind pentru fiecare adversar un nume în derâdere care în mod cert la psihologia lejer miștocărească a românului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tata a vrut să se mute la hotel atunci când mama a intrat la menopauză în aceeași zi în care Claire intra în prima fază a pubertății. I-am povestit cum, din dorința de a echilibra balanța, tata a cumpărat un motan. Numai ca să descopere ulterior că de fapt era tot femelă. I-am spus cum tata s-a așezat în capul scărilor și a început să se lamenteze: „Până și nenorocita de pisică tot femelă e!“. Luke a râs cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mahmură. Somnolență, acreală. Se tot lățea lenea, împotmolirea. O furie dospită, amânată. Ce ți-am cerut eu dumitale, tovarășa Vasilică? Flegmaticul șef Gică, tenebros, ca în zilele lui rele. Blând porcul, crescut între orătănii, nu știi de ce n-o fi motan sau vreo cățea slută, până îi vine așa, într-o zi zurlie, să se arate mistreț, de-i plesnește pielea la cusături și ia foc râtul ăla gros, puturos, plin de otrăvuri și bălegar. Ce-am stabilit noi, o dată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]