1,415 matches
-
o moarte anonimă În curtea vreunei Închisori, care să-ți ajungă la urechi printr-un comunicat, așa cum obișnuia chiar el să o facă. Că tot dădea comunicate. Ți-e silă, ți-e milă, te aduce la disperare moartea asta care murdărește definitiv acest Crăciun, și-ți transformă disprețul și sila În milă. Simți că nu ai nici o vină În faptul de a crede asta. Cei care l-au Împușcat ți-au Învins disprețul și sila. Ei te-au Împins În păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că i-ar plăcea și un costum de pirat. —Mă simt așa de vinovată, continuă Fi, pentru că e deja murdar. — E doar un băiețel, remarcă Ruby de jos de pe podea, unde stătea În genunchi strângând monedele. E normal să-l murdărească. —Rubes, pari cam Încordată. Ești În regulă? Ruby se târa pe podea ca să mai strângă câteva monede de o liră. —Mai bine de-atât nu se poate, având În vedere că tocmai am trăit cele mai umilitoare douăzeci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zgomot, temându-mă să nu apară cineva și să mă atace, să mă ucidă poate, un complice al femeii aceleia vulgare care mergea înaintea mea. Din când în când, ca și sunetul înfundat al sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aceea. Își revenise, era palidă, cu privirea tristă îndreptată spre orașul nocturn. — Unde mă duci? — La spital. — Nu, vreau să mă duc acasă, mă simt mai bine. Alunecase de pe banchetă și stătea ghemuită pe jos. — Ce faci? — Așa nu-ți murdăresc scaunul. Am luat mâna de pe volan și m-am aplecat spre ea. Am apucat-o de un capăt al tricoului: — Ridică-te sus! Dar ea reuși să reziste: — Stau bine aici jos, te privesc. La Urgență nu era nimeni în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
degete ca și cenușa, dar l-am vârât în gură. Am mestecat pământ, Angela, poate fără să-mi dau seama. Căutam un gest cu care s-o salut și nu am găsit nimic mai bun de făcut decât să-mi murdăresc gura. Am scuipat, și apoi, cu dosul mâinii, am șters ceea ce îmi rămăsese pe buze și pe limbă. Omul de la pompe funebre plătise cu cecurile mele tot ceea ce fusese de plătit și acum se întorcea. Îl așteptam în fața cimitirului închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cărei păr strălucitor nu fusese niciodată ras și a cărei piele gingașă nu fusese niciodată tatuată și al cărei corp palid și răsfățat nu fusese niciodată aruncat în noroi ca să servească drept preș pentru ofițerii care nu voiau să își murdărească cizmele proaspăt lustruite putea să afirme că Hitler o făcuse și pe ea evreică. Stând pe acea stradă liniștită, uitându-mă la ea cum se îndepărta, am crezut în sfârșit în poporul ales. Nu erau evreii. Sora ei, Madeleine, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
L-au lăsat legat În parcare și au fugit strigând că a meritat-o cu vârf și Îndesat, că de ce l-a omorât pe Winston? Nu i-a povestit vecinei la care a fost. I-a spus că s-a murdărit prin băltoace. Dacă părinții lui ar afla, l-ar omorî. —Ai să le spui, Fima? Fima se gândea la asta. Pe tot parcursul confesiunii nu Încetase să-i mângâie părul albinos. Ca Într-un vis rău, simți cum câinele, Dimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neterminată și de-abia reuși să-și desfacă fermoarul pantalonilor, că vezica i se și goli Într-un jet continuu și furtunos. Se simți atât de victorios, Încât nici nu-i mai păsă că pantofii și manșetele pantalonilor i se murdăriseră de noroi. Se Îndreptă spre nord, trecu de bancă fără să o vadă, dar observând cu entuziasm că migdalul din curtea sa din spate nu era singurul care Înflorise fără să mai aștepte Tu-bișvat1. Cu toate că nu era sigur de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei. Dar nu Încercă să dea cuvertura la o parte sau să o dezbrace, ci doar se lipi de trupul ei și puse capul ei pe umărul lui. În loc de „Mi-a fost dor de tine“, spuse, din cauza oboselii, „M-am murdărit de tine1“. Rămaseră culcați, lipiți unul de altul, dar nu Îmbrățișați, căldura trupului său Învăluindu-l pe-al ei și căldura trupului ei Învăluindu-l pe-al lui. Până când ea Îi șopti: Ajunge. Acum fii bun și pleacă. Fima se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
două rânduri. Nimeni altcineva nu mai primise mesajul și nici nu alertasem serviciul de urgență despre un incident nuclear. După părerea mea, era o mare realizare. Kieran sări din leagăn dându-se mare ca un copil de 10 ani. Se murdărise pe pantaloni. Lisa o să-l omoare. Deci care e problema? I-am spus. Iar acum sunt într-o mare dilemă după ce am făcut atâta caz când Lisa mi-a ascuns aceeași informație. Se întunecă, așezându-se pe un pui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii sprijiniți în podurile palmelor murdărite de balega cojită de soare,chipul mamei, blând și adorat, mă ferea de nebunie. Fiindcă îmi venea să urlu, să răcnesc, să-mi arunc căciula grea de oaie de pe capul tuns chilug și să-mi sfâșii mantaua prea grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței, motiv pentru care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
doar planșele școlare ca ilustrare exemplară a rasei nordice. Desenate dintr-o singură linie, bărbia, gura, nasul, fruntea produceau nota de absolvire „rasă pură“. Un Siegfried asemănător zeului luminii, Baldur. Strălucea mai puternic decât lumina zilei. Nici o eroare nu-l murdărea, nici cel mai mic neg pe gât, pe tâmplă. Cu neputință să murmure ori chiar să se bâlbâie de îndată ce avea de răspuns la vreun ordin. Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care să sinucide de una singură. Apoi se clevetesc că ar fi ușchit otrava la raft dân neatenție, parcă n-ar fi avut baremi vro două degete dă frunte. Acu vin cu vorba coaptă că-i crimă, care așa ne murdărim cu toții. Că ce să vă spui: Între crimă și sinucidere, io sunt pentru a doua, care și ea ie ceva care nu ie. — Uite ce-i, puișorule; de atâta vorbărie, Îmi pare că celula mea e Belisario Roldán. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încercând să o prindă, Norman alunecă și căzu pe fundul oceanului. „Atențiune! Șase minute și numărătoarea continuă“ — Grăbește-te, Norman! Șase minute! — La naiba, am auzit! Norman se ridică În picioare și se urcă din nou, dar acum costumul se murdărise de noroi și mănușile Îi deveniseră alunecoase. Harry număra: — Cinci-douăzeci și nouă... cinci-douăzeci și opt... cinci-douăzeci și șapte... Norman o apucă pe Beth de braț, dar o scăpă iarăși. — Dă-o naibii, Norman! Prinde-o bine! — Încerc! — Uite, apuc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre melancolie. Murdar, domnule V.! Da. M-am murdărit de gînduri abia ieșit din Elada copilăriei mele și-ncet, încet, moartea, esența feminină, mi-a diluat spaima cu lacrimi. Îl observ pe tînărul V.: trăiești zîmbind, peirzînd, noapte și zi, noapte și zi... 2 ...„strălucește deasupra ta o tulbure
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o brută, că, de e lovit e rău, iar cînd se îmbată e plăcut și fierbinte. Așa că răul e clar, iar binele, așișderea. Pe cumpăna culmii reperele sînt însă, alunecoase. Deșteptul se vrea pur și nu e, pe cînd sălbatecul, murdărindu-se, curăță lumea sa. Subtilă prostituție: să-ți pui torționarul să te mîntuiască.“ Revăzîndu-l pe Doctor simt cum iarăși, mă dor ochii. Ochii mei noi, de ce mi-or fi crescut așa de mari încît să văd sîngele strecurîndu-se prin miezul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mie însumi nici un mesaj din trecut. În vîrsta aceea am amnezia viitorului... Deși... ...Sătul de adunat și risipit bogății și sentimente, sfîrșesc prin a fi obsedat de moarte și de Dumnezeu. Mai presus, altceva, nu se poate. După ce m-am murdărit lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a văzut numai și numai pe sine tulburînd limpezimile și lăsînd loc groazei și angoasei de a trăi. Știe că nu în infinit se îneacă omul, ci în el însuși, ca într-o baltă căreia nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de Elena pentru el. Robinson ăsta învață să iubească oamenii după ce i-a pierdut și plînge că umerii asudați i se apleacă sub plumbul razelor unei luni
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
liberi în minciună. Acum știu. Pentru că adevărul e banal. E neinteresant. Prea mult în jur și înăuntrul nostru ca să ne pese de el. Ceea ce-ai spus tu e teribil dar n-are nici o importanță.” E exasperant cum reușește să murdărească tot. La bagatelizarea asta a tot ce e sacru în om l-a adus, mai mult ca sigur, frecușul de zi cu zi cu suferință umană. „-Citește mai departe!”-îi spun și prietenul meu se afundă în lectură. Vede cum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cîntări cu adevărat.” Și m-a plimbat cîteva zile printr-o zonă a suferinței. V. din spital îi simt din nou repulsia celui tînăr pentru că, pînă aici în adîncimea vitraliului acum cenușiu, mirosul care l-a cutremurat pe el pătrunde murdărind totul oricîte dezinfectante și arome crude sar împrăștia în jur: transpirația umană. Dar tînărul V. a avut tăria să reziste pînă la capăt încercării. S-a îmbuibat cu pastile împotriva greții, a consumat sucuri de fructe pînă în ziua în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
derogare de la sens. O umbrelă în calea avalanșei. „-Să faci legea e o satisfacție primitivă“-îi răspund. „-Să o descoperi, e altceva. Devii complice cu rostul lumii. Și cît de fericit e primitivul? El păstrează încă atmosfera caldă a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și eu și Doctorul, noi toți ne-am condamnat la infern căci mereu am întors privirea către înapoi. Și-acum aștept ca dintr-o clipă în alta pereții de sticlă ai mării să se fărîme și marea să curgă exploziv murdărind spitalul. V. tînăr mă-ntorc cu ceilalți, fericit de miile de cadavre deasupra cărora condori uriași așteaptă în tăcere să se așeze. Vom bea o ceașcă de cacao și vom juca jocuri de noroc. Pe drum, un nenorocit e înecat
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face să sîngerez. Licoarea neagră se prelinge din mine murdărind apele. Și marea deasupra se-ntărește cu o crustă aspră. Bătăi și sunete pătrund pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cum am trăit așa? V. tînăr mă revăd căutîndu-mi o credință ca să mascheze faptul că, de fapt, nu cred în nimic. Prefăcîndu-mă că sînt în căutare și luînd în discuție totul în jurul meu. Să pot rămîne în același loc și, murdărind totul, să dau vina pe inutilitatea căutării. Distrugîndu-le pe toate, spărgîndu-le ca atinse de tirul unei mitraliere. Amărăciunii mele fără motiv i-am găsit întotdeauna cauza în cei din jur. Cei cu care m-am certat și pe care, în
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]