1,170 matches
-
om de pe acest Pămănt nu poate primi un asemenea cadou chiar de nuntă. Nașule, rămănem muritori. Fiind nemuritor nu vei ști niciodată cum să-ți trăiești viața și cănd vine sfărșitul. Acestea fac parte din farmecul vieții unui om. Rămănem muritori! Evelin: Atunci vă ofer cadou de nuntă o stea căt mai strălucitoare, căreia îi voi da numele Tera II. Asistența aplaudă. O planetă pe care o explorăm de căteva milioane de ani doar cu roboți; acum nu există viață, dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mor nu reușim să facem pasul logic necesar și să conștientizăm faptul că și noi murim (cu tot ceea ce presupune asta). Suntem sub o nouă formă de dominație a morții, una insidioasă, inaparentă. Murim zilnic tocmai pentru că uităm că suntem muritori, pentru că nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de telos-uri cu care este asaltat și care-i accentuează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
urmările vor fi cu mult mai distructive. Ca o idee de final, eu vă invit să zâmbiți cât mai des posibil și o să vedeți în timp și rezultate favorabile. Zâmbiți cât mai des posibil, atâta timp cât aveți suflare în corpul vostru muritor ... pentru că dacă ai pierdut zâmbetul și entuziasmul, ai pierdut totul. BAGAJUL PSIHOLOGIC, DIN CE ÎN CE MAI GREU DE PURTAT... Cheia pentru cunoașterea provocărilor minții umane se află pe cărarea întunecată a subconștientului și dacă o vom găsi, vom avea schimbări de durată care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului, la uimitoarea metamorfoză a sânilor femeii, la răni, la suferința orbului...“ Și deodată se văzu cum trupul muritor al lui Simon Magul putea fi văzut desprinzându‑se de pământ, Înălțându‑se drept, tot mai sus, mișcând lin din brațe, aproape nedeslușit, precum peștii aripioarele, , iar părul și barba Îi fluturau În zboru‑i domol. În liniștea neașteptată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu și singurul; atunci lumea era o taină, atunci credința era amăgire, atunci viața lui nu mai avea nici un temei; atunci omul era taina tainelor, atunci denecuprinsul era tăgăduit. Dacă era să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
omului este cădere și iad, iar lumea este În mâinile tiranului. Blestemat să fie cel mai tiran dintre tirani, Elohim!“ Mulțimea Îi făcu loc și ea se strecură printre indivizii tăcuți și o porni jeluindu‑se prin deșert. Trupul ei muritor se Întorcea În lupanar, iar duhul ei se strămuta Într‑o altă nălucă. ONORURI POSTUME Faptele s‑au petrecut cam pe la o mie nouă sute douăzeci și trei sau douăzeci și patru. Și cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mereu beat. Azi e treaz. Preocupat. Înserarea coboară repede; noaptea. Nici una, în ultima vreme, nu a fost mai plină de stele. Astrologul vorbește celor strânși în Piață despre planete nevăzute, comete și meteoriți; despre constelații ce nu se vor arăta muritorilor decât peste miliarde de ani, fiindcă acestea de-abia s-au născut, în urma unui cataclism stârnit de forțe necunoscute, undeva spre centrul Galaxiei; de acolo, ceva îi spune că peste Stațiune se va abate o mare nenorocire, încă nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult mai logic ar fi să avem un președinte al republicii cu salariu pe termen fix, un mandat, cel mult două, și apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
avut în fața mea, l-am auzit stagnând între zidurile sălii de operație, ori de câte ori am mișcat mâinile pentru a hotărî cursul unei vieți. Știu exact cu ce mă iluzionez. În petele pavimentului, care acum se mișcă încet ca funinginea, ca umbrele muritoare, îmi creez iluzia că scaunul acela gol se umple chiar și pentru o clipă cu o femeie, nu cu trupul ei, nu, ci cu mila ei. Văd o pereche de pantofi de culoarea vinului, picioarele fără ciorapi, fruntea prea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pot auzi fără să fac o mie de supoziții. Căutarea ancorei, în care m-am angajat, pare să-mi sugereze calea unei evadări, poate a unei metamorfoze, a unei resurecții. Cu un tremurat, îndepărtez gândul că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vremurile trecute, de dragostea cu care voievozii și cei cu stare bună deveneau ctitori. Aveau grijă ca fiecare obiect să fie făurit după condițiile de exigență în artă și în cult. Obiectele din lemn ne duc cu gândul că suntem muritori, deoarece lemnul putrezește, iar cele din piatră ne amintesc că prin suflet suntem nemuritori. Piatra este, deci folosită pentru a realiza obiectele care ne asigură nemurirea. În pictură Iisus Pantocrator dacă are Evanghelia închisă înseamnă că acea cameră sau clădire
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
să mai salveze lumea. Totul era terminat, Antonia simțea; de aceea se arăta mai neîndurătoare decît Isus: ea n-ar fi iertat-o pe Maria Magdalena nici În ruptul capului - asta ar mai fi lipsit! -, pedepsirea cu foc a restului muritorilor nu ar fi fost decît o mare nedreptate, dacă ar fi scăpat păcătoasa. Dar Antonia nu vroia dreptate. Doar pedeapsă; nici pruncii nu aveau cum să scape; ce drăgălașă și nevinovată fusese și Maria din Magdala pe cînd era În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
căutase, o Împlinise, carnea ei tremurase de fior; Își pierduse, cîteva clipe, de nenumărate ori, mințile, juisînd; atinsese bărbat, fusese pătrunsă, demult, pierzîndu-și de timpuriu fecioria: nimic nu o Îndreptățea, acum, să arunce ca o Papesă, infailibilă, anatema asupra celorlalți muritori, fusese una, se pare, cîndva. Ce-ar mai fi Însemnat viața fără sex? La asta măcar să se fi gîndit - ipocrita! - din cînd În cînd, și, neîndoielnic, ar fi devenit mai Îngăduitoare. Numai că fățărnicia ei nu putea fi dovedită; dacă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se pună cu destinul. Încercaseră destui, unii chiar izbutiseră, s-ar fi putut zice, dar ceea ce reușiseră poate nu era decît o meandră a sorții; totul era iluzie, atîta vreme cît și Papa, atît de venerat de Antonia, se dovedea muritor, legătura lui specială cu Dumnezeu nerezolvînd nimic, ce-ar mai fi putut pretinde, de la același Dumnezeu, un păcătos? Ingrid Îl iubea pe Thomas. Mult, puțin, nu exista Încă o măsură a sentimentelor, vorbele doar relativizau ceea ce, de fapt, ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dumnezeule! — Hai, spune legenda. — Imediat. Ei bine, într-un târg portughez trăia un pirotehnist sau fogueteiro, și el avea o nevastă nespus de frumoasă, care îi era toată mângâierea, încântarea și mândria. Îi plăcea să asmută, așa-zicând, invidia celorlalți muritori și-o plimba cu sine parcă spunându-le: O vedeți pe femeia asta? Vă place, da, nu-i așa? Ei bine, e a mea, doar a mea! Și vai de voi, ceilalți! Nu făcea decât să ridice-n slăvi perfecțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca și una în carne și oase, adică un om, cum îl numiți, în carne și oase, poate fi zămislită și poate fi ucisă; dar odată ucisă, nu mai poate, nu, nu mai poate fi resuscitată. A face un om muritor și carnal, din carne și oase, care să respire aer, e ușor, destul de ușor din nefericire...; a-l ucide pe un om muritor și carnal în carne și oase, care să respire aer, e ușor, foarte ușor, prea ușor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ucisă; dar odată ucisă, nu mai poate, nu, nu mai poate fi resuscitată. A face un om muritor și carnal, din carne și oase, care să respire aer, e ușor, destul de ușor din nefericire...; a-l ucide pe un om muritor și carnal în carne și oase, care să respire aer, e ușor, foarte ușor, prea ușor din nefericire...; dar să fie readus la viață? A-l readuce la viață e imposibil! — Adevărat - i-am spus -, e imposibil! — Ei bine - mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
reprezintă una din cele mai mari vulgarități ce pot fi rostite, cel mai comun dintre toate locurile comune, și, ca atare, cel mai paradoxal dintre paradoxuri. Când studiam logica, exemplul de silogism care ni se înfățișa era: „Toți oamenii sunt muritori; Pedro este om, deci Pedro e muritor.“ Și mai era și un antisilogism, cel ilogic: „Cristos este nemuritor; Cristos este om, deci toți oamenii sunt nemuritori.“ [Acest antisilogism a cărui premisă majoră e un termen individual, nu universal și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce pot fi rostite, cel mai comun dintre toate locurile comune, și, ca atare, cel mai paradoxal dintre paradoxuri. Când studiam logica, exemplul de silogism care ni se înfățișa era: „Toți oamenii sunt muritori; Pedro este om, deci Pedro e muritor.“ Și mai era și un antisilogism, cel ilogic: „Cristos este nemuritor; Cristos este om, deci toți oamenii sunt nemuritori.“ [Acest antisilogism a cărui premisă majoră e un termen individual, nu universal și nici particular, dar care atinge maxima universalitate, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simbol al puterii de atracție masculine asupra femeilor; figura lui e preluată în Don Juan Tenorio, de José Zorrilla (1817-1893). În El hermano Juan (1929), Unamuno îi dă o interpretare complet diferită: don Juan caută să se anuleze ca individ muritor, distinct și separat, în trupul victimelor seducției sale, într-un extaz de a se reproduce, carnal sau spiritual, peste o voluptate a morții. 1 duro fiind egal cu 5 pesete, suma era de 65 de pesete. Se referă la mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
logică. Ceea ce mă interesează Însă acum e un răspuns. Stau cu fața la mare urmărind rostogolirea capricioasă a valurilor și mă gîndesc că Oedip nu acceptă să despartă adevărul de fericire. De ce ne-ar emoționa un sfinx care nu e carnal și muritor, care stă În lumină fără ca ea să-l bucure și să-l doară ? Nu există viață mai pustie decît una care n-a iubit nimic, știind că Într-o zi va pierde totul. Și, oricum, nu Înțeleg de ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
mari amatori de plăceri și de aventuri dubioase, despre care Aristofan nu s-a jenat să sugereze lucruri chiar mai rele. Nici unul nu rezista să stea pe Munte fără să coboare din cînd În cînd pe drumurile pline de praf muritor. Și dacă oamenii aveau nevoie de zei, aceștia aveau o și mai mare nevoie de oameni. Mișunînd prin cîmpie, ei recunosc implicit că ea, cîmpia, ne oferă singurele adevăruri palpabile; visîndu-se zeu, grecul n-o face pentru a respinge darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
buzelor care să surîdă ca zeii, Pygmalion preferă să simtă sîngele cald al unor buze omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte. Dorește o statuie vie, un adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
sacrificii nu există creație. Ana e mai mult decît femeia iubită de meșter, e dreptul lui de a iubi la care renunță În numele creației. Pygmalion Își sacrifică arta În schimbul iubirii. În locul unei statui eterne, el vrea să obțină un trup muritor pe care-l va iubi. În felul acesta, ducîndu-și pînă la ultimele limite idealul estetic, arta greacă și-l neagă, renunțînd la o eternitate iluzorie În favoarea unei fericiri prin care să circule sînge. Scopul ultim se confundă cu punctul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
E atît de multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit printre ruine sfinxul grec nu va mai putea rosti numele adevărat al nici unui zeu. Venus pictată de Botticelli nu mai e aceeași care a ieșit fericită din valuri sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]